Nasa cu 235 de fini!

Record demn de Cartea Recordurilor: o familie din comuna maramureseana Barsana a nasit 235 de fini si i-a botezat pe mai toti copiii acestora. Tot in Barsana, pana in urma cu cativa ani, la fiecare nunta se spargea un zid al scolii pentru a se mari spatiul de desfasurare al nuntii! La 9 kilometri de drumul principal al comunei Barsana locuiesc circa 300 de familii, care numara in total vreo 800 de persoane. Despre catunul Valea Muntelui se spune ca are, din cauza vailor, forma unui om cu bratele intinse. Ciudatenia fost descoperita abia atunci cand zona a fost survolata cu un elicopter, iar imaginea a fost cu atat mai surprinzatoare, cu cat s-a observat ca biserica este construita exact in „zona inimii”. Pe Valea Muntelui, cativa localnici ne-a indrumat spre una dintre cele mai apreciate familii din comuna, cea a lui Vasile Barsan, zis „Jufa”. Argumente: “prin eforturile si implicarea lor, zona a fost electrificata, s-a facut drumul de acces, s-au construit scoala si biserica, iar acum se fac demersuri si pentru amenajarea unui cimitir”. In curte, Maria Barsan. Batrana are 72 de ani si, de langa fus, isi „toarce” cea mai mare dorinta: sa vada drumul asfaltat si inaugurata legatura rutiera Valea Muntelui-Petrova (legatura dintre Valea Izei si Valea Viseului), care i-ar scuti pe oameni de un ocol de zeci de kilometri. Mariei Barsan i se pare normal sa se implice in problemele comunitatii, cu atat mai mult cu cat aproape 40 de ani a lucrat in invatamant. 235 de nunti! Maria Barsan este cea care, in 1960, impreuna cu sotul ei, a obtinut aprobarile pentru constructia scolii din Valea Muntelui (unde invata si astazi peste 100 de copii). Scoala s-a ridicat prin „mobilizarea” oamenilor, iar drumul spre catun a fost amenajat tot prin munca „patriotica”. Sotul Mariei s-a implicat si in convingerea oamenilor sa inalte biserica si sa faca demersuri pentru electrificarea zonei. Familia care a ajuns mandria Barsanei este in legaturi foarte apropiate cu mai toti oamenii din zona, pentru ca impreuna cu sotul ei au fost nasi la… 235 de familii! Cei mai multi fini sunt din zona, insa altii sunt din Sighetu Marmatiei si chiar din Iasi. Maria Barsan trateaza cu modestie recordul si isi aminteste ca au fost cazuri in care in aceeasi noapte a stat la masa nasilor la doua nunti diferite: „pana la 12 am stat la o nunta, apoi am plecat sa onoram si cealalta invitatie. Dar sa nu ma intrebati cati copii am botezat, ca asta chiar nu stiu exact. I-am botezat pe aproape toti copiii finilor, dar si pe multi altii”. Despre acest reord de „nasit”, batrana isi aminteste cu placere si spune ca, facand parte dintr-o familie de gospodari, n-au putut sa refuze invitatiile din moment ce stiau ca sunt apreciati si ca-i puteau sprijini pe tineri: „se dadeau si bani, e drept ca nu asa multi ca acum, insa ii ajutam si la pregatirile de nunta”. Poarta dintre salile de clasa Referitor la unicitatea nuntilor din Valea Muntelui, Maria Barsan a marturisit ca in catun, neexistand o cladire pentru organizarea petrecerilor, inca din anii ’60 se utilizau salile de clasa din scoala. Numai ca, numarul nuntasilor depasindu-l pe cel al elevilor unei clase, pentru gazduirea tuturor s-a incetatenit un obicei: la fiecare nunta zidul despartitor dintre clase era spart, iar dupa petrecere, refacut. Practic, rudele celor care organizau nunta spargeau peretele vineri, dupa ce copiii ieseau de la cursuri, sambata era petrecerea, iar pana luni dimineata cand se intorceau copiii, totul era la locul sau, inclusiv tencuiala! Nimeni nu avea nimic de reclamat, deoarece cladirea a fost ridicata prin efortul oamenilor din catun. Abia prin 1993, s-a ajuns la concluzia ca spargerea si refacerea zidului este un chin inutil, asa ca s-a luat decizia sa se monteze un fel de poarta intre cele doua sali de clasa. Nu ne-a trebuit foarte mult sa ne convingem ca din experientele si povestile Mariei Barsan am putea scrie chiar un roman, insa stiind ca “timpul n-are rabdare”, am parasit Valea Muntelui. Nu inainte ca Maria Barsan sa ne conduca pana la scoala care are o arhitectura unica: o poarta, intre salile de clasa. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro