Muzica arhaica si dans contemporan

Grigore Lese si-a sarbatorit ziua de nastere alaturi de prieteni si de iubitorii cantecului traditional taranesc. A tinut sa vorbeasca despre aceste locuri, despre Tara Lapusului, dar si despre cea care l-a invatat primele hori – mama sa. Spectacolul de miercuri seara de pe scena Teatrului Municipal Baia Mare a recreat prin cantec, miscare scenica, dans si incantatii, lumea unui sat incremenit in istorie, un loc unde cultura traditionala se pastreaza nealterata. Grigore Lese, a demonstrat si pe scena ceea ce declarase in conferinta de presa: „Taranul se uita la rasarit, dar artistul trebuie sa creeze cu vocea rasaritul de soare. El trebuie sa recreeze, prin arta, imaginea satului...” Iar Lese a reusit pentru cateva momente sa ne duca in acel sat traditional „unde s-a nascut vesnicia”. Au fost aduse in scena variante de „Miorita” din Romania, Albania si Mace­donia, riguros alese de Lese. „Miorita” trebuie privita ca un ritual de initiere mistica si ocupationala. Situarea mortii sugerate in context profesional, continuarea legaturii cu turma, cu bata pastorala si cu fluierele actionate natural, acceptarea ei fara nici o teama, chiar ca nuntire, toate acestea se inscriu in stilistica universala a initierii prin separatie si reintegrare, prin moarte si reinviere simbolica. Majoritatea instrumentalelor folosite in spectacol, uneori in forme rudimentare, sunt specifice oieritului. Au glasul vantului, al singuratatii, al dorului, amintindu-ne de “sufletul pastoral al folclorului romanesc” despre care vorbea Constantin Noica. Toaca insa, prezenta in toate concertele lui Grigore Lese, este glasul lemnului. Sunetul ei este mistic si misterios deopotriva, face legatura intre cer si pamant, intre ceea ce se vede si ceea ce nu se vede. Pe muzica veche cantata de Grigore Lese se pliaza perfect intentia coregrafei (Liliana Iorgulescu) de a regresa catre radacinile rituale ale fiintei romanesti. Spectacolul reface drumul vietii din perspectiva arhaica. Sarea Pamantului este un spectacol al momentelor importante din viata: nasterea, moartea, nunta. Dincolo de scena, Grigore Lese este o aparitie interesanta, insolita si incitanta. Vorbeste cu lejeritate despre muzica, despre folclor, dans, sat si scoala. Este un deschizator de drumuri. Este cel mai cunoscut roman din lume care canta acest tip de muzica. Modest, nu vrea sa fie numit maestru sau cantaret de muzica populara. „Ma bucur ca sunt la Baia Mare, de care ma leaga foarte multe amintiri. Aici am studiat muzica, aici mi-am facut eu prieteni. Aici m-am indragostit pentru prima data. Spectacolul prezentat este gandit pentru Baia Mare... De ce atat de tarziu un concert in Baia Mare? Pentru ca nu m-a chemat nimeni. Am primit invitatii de astea: hai sa canti la Festivalul Castanelor, la ziua nu stiu cui si le-am refuzat. Eu nu fac asa ceva”, a declarat Lese. Afirma ca in Romania s-au creat al­te modele: „Pentru mine, Grigore Lese, Maria Tanase nu mai este un model. Trebuie sa cream alte modele. Suntem in 2008. Nu sunt cantareti adevarati pentru ca reprezentarile noastre in strainatate nu sunt la nivel de performanta. Noi cantam acolo la nivel de strada. Asta nu-i repre­zen­tare culturala. Noi nu suntem cunos­cuti”, a mai spus Lese. Interpretul din Tara Lapusului a promis ca va reveni in fiecare an, in februarie, in Baia Mare. Publicul baimarean il asteapta pentru a „se stampara” cu horile lui, pentru a pasi pentru cateva clipe dincolo de cotidian... la obarsii. „As scrie o carte care s-ar chema „Povestea cantecelor”. Sau as preda cursuri de etnomuzicologie. Si cand spun as preda, nu as preda canto popular. Nu este o solutie. As preda etnomuzicologie pentru ca lucrurile sunt complicate, trebuie sa vorbim aceeasi limba. Maramuresul nu are muzicologi. Nu are tara! A nu se confunda muzicologul cu profesorul de muzica. Nu sunt profesionisti de cultura traditionala, vorbesc din punct de vedere muzical. Se creeaza o confuzie intre cantaret si profesor” - Grigore LeSe Nicolae TEREMTUS Emanuel LUCA teremtus@gazetademaramures.ro emanuel@gazetademaramures.ro