„Muzeul Orășenesc Baia Mare, 1904-2024” – o expoziție de poveste

 În anul 2024 muzeele băimărene sărbătoresc 120 de ani de activitate. În acest context, în perioada mai-octombrie, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș implementează proiectul cultural „Muzeul Orășenesc Baia Mare,

1904-2024. Povestea noastră. 120 de ani de cultură și educație”, realizat cu sprijinul Municipiului Baia Mare.

Zilele trecute a avut loc la Bastionul Măcelarilor  vernisajul expoziției ,,Muzeul Orășenesc Baia Mare, 1904-2024. Povestea noastră. 120 de ani de cultură și educație’’. Aceasta pune în valoare piese din colecțiile vechi ale Muzeului Județean de Istorie și Arheologie și prezintă momente din istoria celor 120 de ani a muzeelor băimărene. În cadrul evenimentului a fost lansată și publicația culturală bilingvă (română-maghiară) ,,Plimbare prin muzeu, 19 iunie 1904. Ghidul Colecțiilor Muzeului Orășenesc Baia Mare”.

Au fost prezenți Teodor Ardelean directorul Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu”, Monica Mare  directorul Muzeului de Etnografie, parlamentari, consilieri județeni și locali, scriitori, oameni de cultură, prieteni ai Muzeelor băimărene.

Managerul Viorel Rusu, Lucia Pop, Oana Lesiu au prezentat expoziția. Trebuie menționat că la realizarea acestui proiect au lucrat toți muzeografii, conservatorii și ceilalți angajați de la Muzeului de Istorie. A fost o muncă de echipă, iar rezultatul este meritoriu.

Vă prezentăm o parte din materialele prezentate.Sursa bibliografică a fost Contribuții la istoria muzeului băimărean, 1898-2014, autori Viorel Rusu, Lucia Pop, apărut în Marmația  11 Arheologie-Istorie din 2014.

Începuturile ...

Fondatorul Muzeului Orășenesc din Baia Mare a fost dr. Schönherr Gyula (1864-1908), un   remarcabil om de ştiinţă, istoric și membru corespondent al Academiei de Științe Ungare. Prin complexitatea activității pe care a desfășurat-o, la cumpăna dintre veacuri, a contribuit la dezvoltarea și modernizarea societății în general și a comunității băimărene, în special.

S-a născut la Baia Mare pe 26 septembrie 1864, în „casa mică” de pe strada Podul Viilor, (azi în acel loc se află un imobil care a găzduit, până de curând, organizații sindicale), având origini bavareze, dinspre tată, și armene dinspre mamă.

Începând cu anul 1875, urmează cursurile gimnaziale la Baia Mare; în 1877 a avut primele manifestări publicistice, redactând două ziare școlare și, în același an,  împreună cu fratele său, Sándor, a organizat o expoziție de arheologie în grădina „casei mari” (azi Pensiunea ,,La Fontana”, strada Cloșca nr. 11). „Micuțul savant”, cum era numit, a strâns și a expus aici monede vechi pe care le-a găsit în Baia Mare, „rămășițe” ale vechii biserici gotice „Sfântul Ștefan”, precum și cărți, diplome vechi, adunate din podurile caselor, „blide și oale vechi” și piese de îmbrăcăminte „purtate odinioară de bunici”. Oaspeții familiei Schönherr, printre care era și contele Teleki Sándor, au apreciat și au încurajat inițiativa tânărului de 16 ani, precum și talentul lui de aranjare modernă a pieselor de arheologie.

Din anul 1884 când a fost angajat la biblioteca Muzeului Naţional de Istorie din Budapesta (al cărui custode va fi la un moment dat), student fiind şi la Universitate (ştiinţe juridice şi politice), îşi începe cariera ştiinţifică, având o înclinaţie deosebită spre numismatică, istorie, paleografie, heraldică, obținând cu succes, titlul de doctor în științe juridice.

De timpuriu a militat pentru înființarea și organizarea muzeelor, fiind primul care a lansat ideea unui muzeu al județului Sătmar, așa cum aflăm din paginile ziarului local „NagybányaésVidéke” (1885). Studiile și articolele științifice le publica sub pseudonimul Décsényi Gyula, nume împrumutat de la dealul de nord-vest al Băii Mari. A fost membru al Societății de Istorie și al Societății de Heraldică și Genealogie, a fost colaborator asiduu la revistele acestor sociețăți. Amintim aici revista de specialitate „Turul” (1886), în paginile căreia a publicat un studiu despre sigiliul vechi al orașului Baia Mare. Adună un material documentar şi imagistic impresionant despre istoria oraşului Baia Mare care, în prezent,  se păstrează în manuscris (16 volume - documentarea a durat 10 ani) într-un fond care-i poartă numele, în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.

Începând cu anul 1890 a desfășurat o consecventă activitate de cercetare arhivistică, valorificată ulterior în volume și publicații științifice, de exemplu lucrarea „MonumentaVaticana”, editată în anul 1891, în care contribuția lui Schönherr Gyula este capitolul referitor la corespondența regelui Matia Corvin cu papii de la Roma. Aceste cercetări arhivistice au fost în același timp, călătorii prin mai multe orașe din Italia precum Veneția, Florența, Pisa, Neapole, Palermo, Ravena, Padova, relatate pe larg în scrisorile adresate mamei sale, publicate postum de ea, în anul 1910.

Din nefericire, în 1903 îşi fac apariţia şi primele semne de boală, acestea agravându-se pe măsura trecerii timpului iar cinci ani mai târziu, pe 24 martie 1908,  dr. Schönherr  Gyula se stinge din viaţă în casa părintească din Baia Mare. Oficialităţile  locale i-au adus omagii în cadrul adunării judeţene prin reprezentanţii săi, iar comunitatea îl păstrează şi astăzi în memoria colectivă, cu recunoaştere şi recunoştinţă.

Myskovszky Ernö a fost un reputat om de cultură al vremii și custodele Muzeului Orășenesc Baia Mare, în perioada 1904-1905. Dintre lucrările sale amintim A magyar képzőművészettörténete - Istoria artei plastice maghiare, în 1906, din seria de cărți enciclopedice Tudom ányoszsebkönyvtár și A magyar szobrászattörténete - Istoria sculpturii maghiare în 1911. Și-a adus contribuția împreună cu dr. Schönherr Gyula și Vilibald Semayer la redactarea catalogului de obiecte din Útmutató a nagybányai VárosiMúzeumgyűjteményeihez - Ghidul Colecțiilor Muzeului Orășenesc Baia Mare din 1904.

SemayernVilibald (1868-1928) a fost antropolog, etnograf și muzeograf; între anii 1902 și 1920 a fost chiar director al departamentului de Etnografie din cadrul Muzeului Național Maghiar. A scris Képeskalauzaz EKE múzeumában: Kolozsvár.(ErdélyiKárpátEgyesület) - Ghidul muzeului Asociației EKE din Cluj în 1902 și, alături de dr. Schönherr Gyula și  Myskovszky Ernö, Útmutató a nagybányai Városi Múzeumgyűjteményeihez - Ghidul Colecțiilor Muzeului Orășenesc Baia Mare din 1904.

Finalul secolului XIX și începutul secolului XX  se caracterizează printr-un fenomen general de creștere a interesului public față de vestigiile și mărturiile trecutului. O caracteristică generală pentru istoria instituțiilor muzeale transilvane este înființarea acestora pe baza unor colecții publice și cu sprijinul unor societăți de arheologie și istorie ,,susținătoare de muzeu”.

În perioada 1899-1904, oficialităţile  oraşului s-au străduit alături de oamenii de cultură, dar şi de membri de rând din comunitate să construiască o bază solidă viitorului muzeu al oraşului. Reprezentanţi ai intelectualităţii băimărene, în frunte cu dr.Schönherr Gyula, cu sprijinul autorităţilor locale, au pus bazele Asociaţiei Muzeale Băimărene, în anul 1899, pe 31 august.

Insistenţele sale în problematica înfiinţării şi apoi a descentralizării muzeelor au dat foarte curând roade, în anul 1904, pe 19 iunie, deschizându-se pentru public Muzeul Orăşenesc Baia Mare, instituție publică aflată în proprietatea orașului. Este perioada în care dr. Schönherr Gyula are nu numai o strălucită activitate academică, ci participă şi la conturarea unei legislaţii corespunzătoare pentru ocrotirea şi clasificarea tuturor mărturiilor, fiind mereu preocupat de trecutul istoric al orașului natal.

Graţie donaţiilor făcute de instituţii şi persoane fizice, dar şi unei strategii ştiinţifice de dezvoltare patrimonială, iniţiată de dr. Schönherr Gyula, în perioada 1904-1905, muzeul a gestionat aproximativ 7000 de piese, structurate în colecţii. Printre cei mai dedicați nobilei cauze muzeale, în calitate de donatori – persoane fizice îi amintim pe dr. Schönherr Gyula, Szmik Anton inginer, Vásárhelyi Iuliu, Ignațiu Berger din Săsar, Alexandru Bagoși meșter olar, Iosif Tothfaluși, Mikes Edmund pictor, Zsigmond Pap de Törökfalva pictor.

Instituțiile orașului care au contribuit la constituirea colecțiilor muzeale, în perioada de început, sunt următoarele: Primăria orașului (puști grele de cetate, halebarde, vârfuri de lance, coif, cuirasă, obrăzare, manușă, zăvoare din fier de la porțile de intrare în oraș etc.), Arhiva orașului Baia Mare (buzdugane ghintuite, sferice și lamelate, paloșul orașului sau ,,barda gâdelui”, farfurii de cositor etc.), Casa de Depuneri din Baia Mare și Direcția Minelor (tipare de sigilii, amprente în ceară ale diferitelor instituții sau localități, săbii, puști, carabine, lacăte și chei etc.).