Muzeografia de arta baimareana (II)

Convulsiile aduse de a doua conflagratie mondiala si de cel de al doilea Diktat vienez au „lucrat” tot in sens adversativ idealului tezaurizarii muzeografice. Doar nostalgia suspecta de segregare etnicista poate specula pe marginea presupusului „miros placut de cultura oraseneasca” - apud István Réti, asa cum Jenõ Murádin procedeaza, ieftin si incorect, in textul dumisale din catalogul controversatei expozitii baimarene de la Sinandrei - Ungaria, atunci cand invoca „aceste timpuri demult apuse” si „dorinta de dezvoltare si independenta a muzeului de pictura” din timpul „divizarii Transilvaniei”! Nici saracirea postbelica dimpreuna cu socul primului deceniu bolsevizant nu au asezat lucrurile sub zodii mai bune. In 1951 se contabilizau „40 de picturi si 20 de plachete artistice”, iar in 1961 evidenta muzeala inregistra 159 piese de arta (inclusiv prin reinventarierea bunurilor din Fondul vechi, acumulat pana in 1950). Asadar, dupa aproape sapte decenii de existenta, Centrul Artistic Baia Mare tot nu reusise sa dobandeasca drept de tezaur la el acasa. Si cum - nu-i asa! - nimeni nu e profet in tara lui, arta baimareana a trebuit sa se muzeifice mai intai la Budapesta, prin remarcabila sectiune baimareana inclusa in expozitia permanenta din 1962 a Galeriei Nationale Maghiare. Deasupra oricaror alte discutii (bunaoara despre perspectiva exclusiv maghiara pe care o insinueaza asupra intregului fenomen artistic baimarean si corectitudinea/sau incorectitudinea stiintifica a acestei perspective), faptul in sine subliniaza cum nu se poate mai bine caracterul multicultural si multietnic al Centrului Artistic Baia Mare. Iar noi, baimarenii, dincolo de dreptul firesc la opinie stiintifica critica fata de succesul acestui demers, suntem datori cu un respect autentic fata de straduintele si staruintele colegilor muzeografi din Ungaria. Structurarea patrimoniala Acasa lucrurile au pornit in sfarsit sa se miste coerent. In 1961, Ministerul Invatamantului si Culturii de la Bucuresti valida constituirea juridica a Sectiei de arta romaneasca moderna si contemporana. Acest inceput de cristalizare institutionala a facut posibila declansarea celei dintai campanii de imbogatire patrimoniala focalizata in exclusivitate pe arta plastica baimareana. Din 1961 in 2005 cifrele de inventar s-au miscat de la 159 la aproape 3.600 de inregistrari, acoperind intregul parcurs de 110 ani din istoria Centrului Artistic Baia Mare, atat pe segmentul istoric modern (1896-1949) cat si pe cel contemporan (din 1950 pana la zi). De altminteri, pe aceasta structurare patrimoniala se fundamenteaza stiintific si punctul de vedere istoriografic romanesc elaborat de specialistii muzeografi baimareni, punct de vedere ale carui diferente majore, in raport cu cel oficial al istoriografiei maghiare, constau in definirea si afirmarea caracterului de continuitate deplina a fenomenului artistic baimarean – de la fondarea in 1896 si pana astazi, respectiv in cuprinderea globala multiculturala si multietnica a tuturor celor peste 3.500 de creatori care au activat la Baia Mare, sub o forma sau alta, vreme de 110 ani. Pe parcursul constituirii patrimoniului si colectiilor specializate (pictura, sculptura, grafica, arte decorative, fond documentar), seria expozitiilor permanente (1961, 1966, 1972, 1984, 1998) precum si marile expozitii temporare de tip jubiliar (1966, 1971, 1996) au argumentat aceasta perspectiva istoriografica pe temeiuri muzeografice strict stiintifice. Astfel s-a ajuns, treptat, la transformarea sectiei intr-un Muzeu de Arta autonom, consacrat in intregime centrului artistic local. Deschiderea sa publica a avut loc in 1984, iar in 2002 si-a primit recunoasterea de facto prin atribuirea de catre Ministerul Culturii si Cultelor a denumirii oficiale de Muzeu de Arta „Centrul Artistic Baia Mare”. Ce-a mai ramas de facut Marea expozitie retrospectiva consacrata, in 1996, aniversarii centenarului intemeierii Centrului Artistic baimarean a marcat un varf de performanta profesionala, atat muzeografic - prin ilustrarea perspectivei istoriografice globaliste, cat si editorial - prin albumul-catalog devenit lucrare de referinta in istoriografia de arta romaneasca (ca exemplificare, notam aici ca in mai 2005 un exemplar a fost comercializat la o Casa de licitatie bucuresteana ca „valoare bibliofila” cu suma de 7,5 milioane lei vechi). Tot ce mai ramane de obtinut pentru consacrarea deplina a indispensabilei identitati de institutie muzeala cu caracter international si de interes regional este statutul juridic si denumirea de Muzeu Judetean de Arta „Centrul Artistic Baia Mare”. Recentul demers intreprins in acest for tutelar responsabil - Consiliul Judetean Maramures, deocamdata blocat din pricina neintelegerii necesitatii obiective, dar si a ipocriziilor politicianiste, trebuie sa se finalizeze cu succes. Cu cat mai repede, cu atat mai benefic pentru comunitatea judeteana, pentru ca perspectiva uniatiei paneuropene impune finalizarea unui asemenea proces evolutiv. Tiberiu ALEXA