Mutuculturalismul si „grupul Vésö”

Pe la mijlocul anilor ’90, sub inaltul patronaj al Episcopiei reformate de pe langa Piatra Craiului, condusa de revendicatorul a orice-i trece prin minte, episcopul rau format Laszlo Tokes, la Targu Lapus a inceput sa functioneze o tabara de pictura autointitulata “Colonia de Pictura de la Baia Mare”. Din modul in care s-au desfasurat in timp activitatile „grupului Vésö”, un grup fara statut de institutie, dar cu pretentii de permanenta, rezulta ca principala sa tinta ar consta in asezarea sa pe linia continuitatii traditiei artistice de la Baia Mare. Evident, pe filiera aproape exclusiv etnicista, cu artisti maghiari, ungari, secui, ciangai din diverse zone ale globului. Curios – si nu prea – este ca aceasta manifestare nu s-a desfasurat niciodata la Baia Mare (locatiile colonizarii fiind Targu Lapus, Baia Sprie, cabana si malul lacului Mogosa), cu toate ca din titulatura rezulta ca organizatorii s-ar visa demni urmasi ai unor predecesori de aceeasi etnie, perindati pe la Baia Mare! Unica legatura a intreprinderii pictoricesti cu urbea noastra o reprezinta persoana, biografia si ambaturile lui Ágoston Vésö – robust pictor baimarean care, strecurandu-se smecher si minicinos printre boschetii pseudoeuropenismului, se viseaza sef alternativ de colonie si lider de opinie etnica in „buna traditie culturala” revizionista fundamentata clar la Szentendre, de Marko Bela. Din ispravile lui Gusti In aceasta vara, Ágoston Vésö a organizat o expozitie la Pécs cu lucrarile pictorilor reuniti in „colonia” amintita. Din cele 37 de lucrari expuse, doar doua sunt semnate de artisti de etnie romana. Expozitia organizata la Pécs (Ungaria) a prilejuit si lansarea unui album care reitereaza ideea aberanta lansata pe piata la Szentendre: ªcoala baimareana de pictura a murit dupa 1944! Am mai scris despre evidenta discriminare pe criterii etnice realizata de cetateanul Vésö si sprijinitorii intreprinderii sale, dar subiectul e mereu realimentat de personulitatea artistica reprezentata de Gusti. Dornic sa reinvie ceea ce n-a murit niciodata, Agoston s-a gandit, cu toate ca aceasta activitate nu-i este caracteristica, sa-si introduca gruparea ilegitima fix in expozitia oficiala anuala a adevaratilor continuatori ai traditiilor artistice baimarene si, in acelasi timp, unici reprezentanti contemporani ai Coloniei de Arta de la Baia Mare: artistii plastici profesionisti reuniti in Filiala Baia Mare a UAPR. In acest scop, Gusti a solicitat Consiliului de administratie al Filialei aprobarea includerii picturilor grupului sau – ca sectiune distincta! – in expozitia oficiala Anuala Artelor 2006. Cum a fost tratat cu un sanatos si obligatoriu refuz, Gusti si-a facut propriul vernisaj la Baia Sprie, cu cateva zile in urma. Ca daca tot se autointituleaza grupul sau „de la Baia Mare”, da’ a stat sa pictureasca pe la Baia Sprie, de ce sa nu verniseze o expozitie la locul faptei. ªi daca a avut dreptate Agota Cristea cand afirma ca cremenalul se intoarce macar o data la locul faptei, vernisajul baisprian ne confirma faptul ca femeia stia ea ceva. Drept pentru care, propunem Primariei Baia Sprie sa infieze grupul colonizat acolo! Cu atat mai mult cu cat, in anii ’20-’30, chiar a functionat o colonie de artisti la Felsobanya, tocmai in relatie polemica cu cea de la Baia Mare. ªi atunci, grupul lui Gusti poate intra in legitimitate formala, autointitulandu-se Colonia de la Baia Sprie… Daca fiind „de la Baia Mare” expun la Baia Sprie, cand o sa fie „de la Baia Sprie” ar putea expune la Baia Mare. ªi le promitem o cronica! O miza totala, ratata de Gusti In cestiunea dorintei lui Gusti, de a avea o sala separata la el acasa (la Anuala din Colonia Pictorilor), miza este totala. Pe de o parte, este singurul punct in care gruparea lui Veso, fiind defectiva de legaturile cu Baia Mare, presimte lipsa legitimitatii autoproclamatei lor continuitati fata de traditia artistica baimareana si, pe de alta parte, singurul plan in care realitatea contemporana multiculturala a adevaratei si legitimei continuatoare a acestei traditii (Filiala UAP Baia Mare) scapa controlului si manipularii de tip udemerist a maghiarimii ardelene. In aceste conditii, penetrarea expozitiei oficiale a breslei artistilor baimareni i-ar putea oferi acestui grup argumentul legitimitatii si, prin asta, anexarea segmentului de arta contemporana la logica si principiile „programului” maghiarizarii Centrului Artistic Baia Mare la „programul” enuntat explicit la Szentendre, prin gura si condeiul lui Marko Bela si pe „suportul doctrinar” inventat de Jeno Muradin. Care ar fi miza acestui demers? Finalizarea epurarii etnice a elementului artistic romanesc, cata vreme „grupul Veso” contine majoritar (peste 90%) etnici maghiari din Ungaria, Ardeal si restul diasporei. Se incearca intrarea pe usa din dos pentru a confisca intrarea principala in istoria contemporana a Centrului Artistic Baia Mare. Ce-si doreste Gustisor? In albumul lansat la Pecs, Vésö afirma urmatorul fapt: „clipa invierii a devenit realitate.” Cu vreo cateva paragrafe mai jos, artistul afirma ca scopul Coloniei Pictorilor Peisagisti este acela de a reinvia traditiile picturii baimarene „in vederea atingerii unor parametri artistici mai exigenti.” N-am priceput nici pana in ziua de azi despre ce invieri si reinvieri vorbeste Vésö. Oricum, daca reinvierea ar fi trebuit sa se petreaca cu ocazia Anualei Artelor 2006, a ratat-o. „De la episodul Szentendre, a inceput sa ma irite profund ideea asta repetata deja obsesiv, idee potrivit careia ªcoala de pictura de la Baia Mare a raposat dupa perioada horthista, tot ceea ce a urmat pe taramul creatiei artistice fiind «altceva». Daca inteleg eu bine, Vésö vrea sa faca impreuna cu Jenö Murádin (tipul ala care scrisese despre premiera artistica de la Szentendre) un duet al gandirii pacatoase. Pentru ca sa invie ceva, sau sa reinvie, acel ceva trebuie sa moara mai intai. Cred ca pana aici am scris asa de logic, incat o sa poata intelege si Gusti, individul care se vrea un fel de resuscitator al ªcolii baimarene de pictura. Afirmatia, potrivit careia ªcoala baimareana de pictura ar fi murit dupa al doilea razboi mondial si ca Vésö este omul care a reinventat-o la jumatatea deceniului trecut, are aceeasi valoare de adevar ca si ideea ca Ágoston a inventat roata, apa calda, mersul pe jos si fluieratul.” – Ioan Botis (GAZETA de Maramures). E prima oara cand ma citez, da-mi place... In beneficiul „maghiarismului cultural” „Demersul mi se pare „spectaculos” si, totodata, perfect previzibil. Cred ca el nu ascunde nimic ci, dimpotriva, abia „dezvaluie” totul. Dupa „experimentul Szentendre”, era de asteptat un pas final catre „recuperarea” integrala a brand-ului Baii Mari artistice, in beneficiul exclusiv al „maghiarismului cultural”. Sunt convins ca refuzul Consiliului de Administratie al Asociatiei Filiala UAP Baia Mare era prevazut de catre grupul Veso. Ramane interesant de vazut ce si cum se va intampla pe mai departe. Presupun ca ne putem astepta la reactii publice speculative, indeosebi in presa de expresie maghiara. Probabil vom asista la o noua „carcoteala” despre presupusul „antimulticulturalism” artistic al baimarenilor contemporani la adresa gruparii care are comun cu Baia Mare doar persoana lui Agoston Veso si nostalgiile prea putin europene dupa un trecut revolut” – Tiberiu Alexa, istoric de arta. Ioan Botis ibotis@gazetademaramures.ro