Muşcate în fereastră - Csíkos Antónia -

Csíkos Antónia s-a născut la Debrecen. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Budapesta cu (1904/1905–1908/1909). Începând cu 1911, a venit în fiecare an la Baia Mare, studiind cu Janos Krizsan. În 1922 s-a înscris în Asociaţia Pictorilor Băimăreni, iar în 1927 s-a căsătorit cu . Au activat împreună la Baia Mare până la moarte. După al Doilea Război Mondial s-a înscris în Uniunea Artiştilor Plastici din România. A fost distinsă cu ordinul Meritul Cultural Român, în 1972, precum şi în 1977 şi 1982.

Elevă şi mai apoi soţie a pictorului Janos Krizsan, pictoriţa Antonia Csikos a fost influenţată în plan artistic de către acesta. Peisajele sale dominate de verde sunt lipsite de stridenţe cromatice sau scheme compoziţionale greoaie.

Recunoaştem în tehnica sa acea fragmentare a tuşei cu rădăcini în impresionism, care a caracterizat, în mod evident, pictura dintr-o anumită perioadă a lui Károly Ferenczy, tehnică pe care o mai regăsim şi la Janos Krizsan sau la Mikola András.

Subiectele sale descriu natura în toate anotimpurile sale, dar cu predilecţie într-o anume perioadă a anului: primăvara (dealuri împădurite, luminişuri, străzi cu case şi copaci, castani înfloriţi sau magnolii, muşcate abia înflorite sau pe cale să înflorească).

Sunt secvenţe de realitate preluate din proximitatea artistei, scene domestice de interior, peisaje de pe Valea Roşie sau de pe dealurile băimărene. Din acest punct de vedere, Antonia Csikos exemplifică ataşamentul picturii băimărene în ansamblul său faţă de ofertanta realitate naturală a locului.

Lucrarea „Muşcate în fereastră”, aflată în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», datează din 1936. Ca şi în cazul peisajelor sale, verdele domină cromatic lucrarea.

Pentru un pictor, ar fi tentant, dacă ne gândim la subiect, să se lase sedus de redarea florilor de muşcată, având în vedere posibilitatea exaltării complementarelor roşu-verde. În cazul de faţă, însă, Antonia Csikos se concentrează pe cu totul alceva, şi anume pe spectacolul imagistic al cărei principal actor este lumina.

Lumina este aceea care defineşte tonurile de verde, care proiectează contururi prin umbre aruncate pe suportul mesei şi pe perdeaua translucidă, reflectând rafinate ecouri ale prezenţei materiei vegetale.

Din punct de vedere al perspectivei, contrastul valoric puternic din planurile apropiate, creat prin proiecţia umbrelor violacee, îl regăsim într-un ecou discret în umbrele de pe perdeaua care face trecerea dinspre interior spre exterior, realizând profunzimi tridimensionale. Violetul brânduşelor din prim-plan reverberează în umbrele puternice de pe faţa de masă al cărei galben complementar crează prin dialog puternice contraste valorice. Umbra devine aproape materială în prim-plan, faţă de umbrele mai discrete ale frunzelor suprapuse sau a umbrelor proiectate de plantă pe perdeaua albă din geam.

Perdeaua este un fel de cortină întredeschisă între spaţiul domestic al unei încăperi şi lumea exterioară, cea a naturii, căreia Antonia Csikos îi era atât de ataşată. Lumina, precum un adevăr care se aşteaptă descoperit, vine din afară, dinspre natură. În planul superior dreapta, vibraţia vegetală şi minerală este expusă nouă prin aceeaşi asociere ca şi în prim-plan: verde – violet.

Fragmentarea creează vibraţie, vibraţia înseamnă viaţă. O vibraţie neostentativă, o viaţă în care natura este reperul care oferă armonia călăuzitoare.

Un secol de viaţă al Antoniei Csikos călăuzit de pictura sa, o cale exemplară de urmat în armonie cu ceea ce avem alături de noi, ca dascăl şi mentor, ca exemplu şi reper: natura.