Munciţi sau daţi-vă demisia!

Istoria absorbţiei şi gestionării fondurilor pre şi post-aderare în Maramureş se rezumă la un cuvânt: DEZASTRU. Un dezastru generat de lipsa de viziune, de implicare, de strategie a funcţionarilor, compartimentelor şi direcţiilor care ar fi trebui să elaboreze şi mai ales să aplice o strategie de dezvoltare a judeţului. Scuze şi lamentări se găsesc. Faptele sunt simple: Sălaj, Satu Mare, Suceava, Cluj, în toate judeţele din zonă s-a putut. La noi, nu! Urmează un nou exerciţiu financiar al UE. Maramureşul nu are niciun proiect pregătit. Nu ne mai permitem luxul de a pierde banii europeni, de a-i irosi sau gestiona prost. Cerem imperativ măsuri!

Fapt: am ratat fondurile de preaderare şi ne-am bătut joc de fondurile post-aderare. Fapt: următorul exerciţiu financiar european 2014-2020 ne prinde fără proiecte şi strategie.

Nu ştim cum eşti tu, cititorule, dar ştim cum suntem noi. Noi ne-am săturat!

Ne-am săturat să fim codaşii regiunii de Nord-Vest la absorbţie de fonduri europene! Ne-am săturat să plătim corecţii financiare pentru incompetenţa şi lipsa de interes a celor care ar trebui să gestioneze dezvoltarea judeţului, nu regresului lui – o gloată de funcţionari nu este în stare nici să genereze, nici să implementeze proiecte strategice! Ne-am săturat ca, în loc de strategii obiective, clare şi pertinente, să ni se fluture hârtii, lipsă de viziune şi haos! Ne-am săturat să ne daţi vinovaţi din alte părţi pentru incompetenţa voastră. Ne-am săturat să constatăm că pierdem proiecte şi bani şi nimeni nu plăteşte pentru asta.

Cerem măsuri: munciţi sau daţi-vă demisia!

Avem argumente. Un remember pe care l-aţi şters prea uşor cu buretele. Din fruntaşii Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest am devenit codaşi. În domenii precum infrastructura, ne-au luat-o înainte judeţe ca şi Sălaj sau Satu Mare. La turism, cuvântul „jenant” e prea blând pentru a defini ruşinea ca un judeţ cu 8 monumente UNESCO, cu rezervaţii naturale şi peisaje de vis să fie depăşit la absorbţie de fonduri de Arad, de exemplu. S-au plătit studii de fezabilitate pentru proiecte care nu vor fi implementate probabil niciodată. Strategia de dezvoltare a judeţului e un dosar ce pare trecut la „top secret”. Elaborată pe vremea preşedintelui Alexandru Cosma, „reeşapată” de Marinel Kovacs şi uitată în sertare de Mircea Man, strategia e o poveste frumoasă.

Susţinem şi apreciem iniţiativa preşedintelui Zamfir Ciceu de a elabora o strategie reală de dezvoltare a judeţului, care să analizeze problemele şi priorităţile pe zone. Ar fi prima. După 20 de ani.

Orice om politic cu minim de responsabilitate, recunoaşte: s-a lucrat haotic. S-au inventat proiecte cu câteva zile înainte de expirarea liniilor de finanţare şi s-au trimis în ultimul moment, pentru ca, măreţul birou de strategie din CJ să bifeze un număr de cereri de finanţare. Puţinii bani atraşi s-au gestionat prost şi s-au tocat pe proiecte fără rezultate viabile: întâlniri, formări, achiziţie de calculatoare.

Niciodată n-a existat o concordanţă între proiectele judeţului şi cele din teritoriu, de aici şi poticneli stupide ca şi în cazul „Circuitului bisericilor” care prevedea reabilitarea unei porţiuni de drum în Ieud, care a fost prinsă şi într-un alt proiect câştigat de primărie. Specialiştii recunosc. Radu Bolchiş, directorul Direcţiei Strategie din cadrul Primăriei Baia Mare, spune că: „în multe judeţe au existat întâlniri între toţi aleşii, de la toate nevoile s-au stabilit priorităţi şi toată lumea s-a angajat să facă lobby “pe felia lui” pentru un proiect. Şi proiectul a trecut. În Maramureş niciodată nu a existat o astfel de întâlnire”.

Apoi, toate proiectele majore ale judeţului au întârzieri, probleme, amânări sau corecţii financiare. Motivele sunt cel puţin două, oficial: proiectarea şi achiziţia. Motivul neoficial, dar real, e altul: incompetenţa unor funcţionari din aparatul judeţului, în frunte cu şeful acestui serviciu, Dan Cocoşilă.

Nimeni n-a răspuns însă niciodată pentru dezinteres sau incompetenţă. Sunt funcţionari publici, dar nu sunt mai presus de lege. Preşedintele CJ Zamfir Ciceu, şi vicepreşedinţii, vorbesc de analiză şi audit. Susţinem această iniţiativă şi credem că e momentul să se rupă pisica: fie oamenii plătiţi din bani publici să genereze şi să implementeze proiecte lucrează eficient, fie pleacă. Nu mai vrem să plătim noi pentru incompetenţa lor. A venit timpul să cerem tuturor responsabilitate.

„Va trebui să depunem proiecte strategice pentru următoarea sesiune 2014 – 2020. Acum suntem în procesul de evaluare. Am solicitat şi autorităţilor locale să ne spună ce viziune au. Le vom pune la un loc pentru că este obligatoriu să le armonizăm” - Zamfir Ciceu, preşedintele CJ Maramureş.

„Din păcate ne aflăm în această situaţie din cauza gestionării proaste, frauduloase a fondurilor în ultimii ani. La nivel local propun un dialog foarte constructiv între actorii politici şi factorii de decizie pe toate domeniile” - Sorin Bota, senator PSD.

„Nu avem o strategie, proiectele nu se încheagă, într-un cuvânt, suntem blestemaţi, aşa se pare. Cert este că cele 4 proiecte mari începute de Mircea Man trebuie finalizate. E tragic că finalizarea lor depinde de bani mulţi şi mai există riscul ca drumul Baia Sprie – Bârsana, Spitalul, Depozitul Ecologic şi Circuitul Bisericilor de Lemn să nu mai fie finanţate. Există acest mare risc. Oricum, nu mai putem sta aşa.” - Gheorghe Şimon,

„Este nevoie de o analiză a situaţiei din compartimentul de strategie a CJ şi de o întâlnire cu primari şi factorii de decizie pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a judeţului”. - Eugenia Godja, consilier judeţean.

„În primul rând nu sunt de acord cu blocarea lucrărilor de investiţii. Ştiu câte intervenţii am făcut pentru demararea reabilitării DN 18. Acum s-a oprit finanţarea. Cred că distribuirea finanţărilor pe criterii politice este o mare greşeală şi o mare nedreptate”. - Toader Şteţcu, primarul comunei Moisei.

Parlamentari, consilieri judeţeni, primari: votul maramureşenilor vă obligă să identificaţi priorităţile judeţului, să le discutaţi, să stabiliţi priorităţi şi să căutaţi soluţii de finanţare. Între a sacrifica dezvoltarea judeţului încă 7 ani şi a „sacrifica” câţiva funcţionari publici incompetenţi, alegem a doua variantă!

„De ce nu merg fondurile europene în Maramureş şi la români?”

- Ovidiu Goga, Executive Manager SOV Consulting, Preşedinte al Institutului pentru Acţiune Civică şi Organizarea Societăţii ACTA (I.A.C.O.S. ACTA)”

„La data de 25 octombrie 2012, absorbţia actuală şi viitoare a fondurilor nerambursabile (europene şi nu numai), pentru a funcţiona (mai) bine, are nevoie de îndeplinirea unei singure condiţii.

Dar mai întâi, câteva explicaţii.

Referitor la accesarea fondurilor europene, atât de către beneficiari publici - care au rolul de a obţine bani pentru a crea condiţii propice activităţilor beneficiarilor privaţi - cât şi de beneficiari privaţi - care au rolul de a prospera şi a-şi plăti taxele şi impozitele pe prosperitate pe baza cărora să funcţioneze beneficiarii publici - există 2 studii întocmite pragmatic şi care evidenţiază atât problemele reale în absorbţia banilor comunitari, cât şi soluţiile corecte pentru rezolvarea acestor probleme.

Aceste studii sunt:

-  „ANALIZĂ NAŢIONALĂ - Capacitatea şi implicarea administraţiei publice locale în absorbţia durabilă a banilor europeni pentru dezvoltarea comunităţilor din România”, realizat de Institutul pentru Politici Publice (I.P.P.) Bucureşti şi care poate fi consultat la adresa: http:// www.ipp.ro/ library/fse/Bilantfonduristructuraleapl.pdf (ediţia 1 – mai 2012);

- „ABSORBŢIA EFICIENTĂ A FONDURILOR EUROPENE - studiu de caz, ţărişoara noastră, România”, întocmit de Institutul pentru Acţiune Civică şi Organizarea Societăţii ACTA (I.A.C.O.S.A.) Baia Mare şi care poate fi consultat la adresa: http://www.sovconsulting.ro/docs/absortia-fondurilor-europene.pdf (versiune 4 – aprilie 2012).

În opinia mea, cea mai gravă problemă actuală a domeniului este că personalul autorităţilor care distribuie banii europeni este insuficient, fiind necesare câteva mii de noi experţi sistemului (între 3.000 şi 5.000), fără aceşti angajaţi neputându-se efectua nici strategii eficiente (bazate pe analize laborioase şi ancorate în realitate), nici implementări corecte şi rapide. Paradoxul este că rezolvarea este foarte simplă, neimplicând cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat.

Numai după rezolvarea acestei probleme se pot testa/aplica alte soluţii cum sunt: concentrarea autorităţilor în domeniu, sub un singur decident (un minister), unificarea procedurilor, realizarea unei organizări ierarhice, teritoriale şi materiale unitare şi orientate spre beneficiarul final (clădiri de preferat similare, în fiecare judeţ care să concentreze reprezentanţii tuturor structurilor care distribuie banii europeni), eliminarea favoritismelor (faţă de anumiţi beneficiari sau consultanţi) printr-un sistem de comunicare şi verificare transparent fundamentat pe platforme web actualizate ”la minut”, quasiexhaustiv ca şi conţinut şi interactiv (de preferat ar fi o platformă unică pentru toate liniile de finanţare).

Este de bun simţ să se constate că toate aceste soluţii necesită personal. Iar instituţiile implicate în gestionarea banilor nerambursabili nu au personal suficient nici pentru funcţionarea în sistemul actual.

Aceste soluţii trebuie să ducă la o modalitate de absorbţie care s-ar rezuma cam astfel: condiţiile de accesare să fie cunoscute de toate părţile interesate cu suficient timp înainte, evaluarea şi implementarea unui proiect să dureze exact atâta timp cât îi este necesar beneficiarului, ceea ce înseamnă că timpii de reacţie ai autorităţilor (în evaluarea proiectelor, contractarea proiectelor, modificarea proiectelor - ca soluţii tehnice, financiare ori de alt tip, în avizarea proiectelor tehnice şi a dosarelor de achiziţie, precum şi în efectuarea rambursărilor) să fie nesemnificativi, nu aşa cum se întâmplă astăzi (şi cum, din păcate, este foarte probabil să se petreacă şi în perioada 2014 – 2020) să fie de ordinul lunilor şi chiar anilor.

Superficialitatea în activitatea autorităţilor (inclusiv cele locale) generată de obstacolul fundamental identificat (insuficienţa gravă a personalului) face ca măsurile firave întreprinse la orice nivel pentru eficientizarea sistemului de absorbţie a banilor europeni să producă efecte cel mult satisfăcătoare, situaţie care generează şi consolidează chiar repartizarea neechilibrată a banilor între diversele programe de finanţare, între diversele tipuri de beneficiari şi între diversele tipuri de investiţii.

Bineînţeles că autorităţile, atât centrale, cât şi locale, ar putea face mai mult, atât prin rezolvarea problemei fundamentale şi apoi ale celor subsecvente, cât şi în condiţiile actuale, fără modificări de substanţă ale sistemului.

Trebuie să precizez că personal am transmis materialul întocmit de I.A.C.O.S.A., menţionat anterior către factori decizionali din cadrul administraţiei publice a judeţului Maramureş, al administraţiei publice centrale (la nivel de ministere şi de guvern), precum şi reprezentanţilor locali şi centrali ai tuturor partidelor politice de anvergură, până la nivel de preşedinţi. De asemenea, am avut discuţii cu reprezentanţi ai acestor entităţi din care a rezultat că nu cunoşteau problemele reale ale procesului de accesare a fondurilor europene, dar că, odată evidenţiate, vor avea în atenţie rezolvarea acestora. Perioada în care am realizat aceste comunicări este februarie – august 2012.

Deşi cunosc inerţia funcţionarului public românesc şi a politicianului mioritic, nu mi-am imaginat următoarea situaţie.

Până în prezent nu a existat nici o reacţie. Nici măcar o întrebare nu mi s-a adresat şi nu s-a adresat nici partenerilor mei implicaţi în efortul totalmente voluntar de sprijinire a eficientizării absorbţiei fondurilor europene. Ce să mai vorbim de vreo măsură?! Pardon, s-a luat măsura ca într-o anumită structură de gestiune a unor bani europeni să fie angajaţi aproape 50 de . . . directori.

Nu a fost sesizat nici măcar potenţialul politic (de campanie electorală) al cunoaşterii şi (promisiunii) rezolvării problemelor avute în vedere.

Nu ştiu ce altă instituţie, ori companie privată ar putea aduce în economia românească în perioada 2014 – 2018 (şi nu 2020, termen care trebuie scurtat de către o administraţie eficientă) 40 de miliarde de euro. Dar ştiu că ”firma” care constituie sistemul de absorbţie a banilor europeni o poate face.

Sau ne vom complace, din nou, în a atrage 50-70% din banii alocaţi de U.E. în 9-10 ani, în loc de a atrage 95% în 5 ani.

Ca atare, concluzia finală şi deosebit de tristă la care am ajuns este că nu insuficienţa resursei umane este principala problemă în absorbţia corectă (calitativă, cantitativă şi rapidă) a fondurilor europene, ci lipsa condiţiei de care am vorbit în primul paragraf şi fără de care nu putem avea alocare suficientă de personal etc.

Astfel, la data de 25 octombrie 2012, absorbţia actuală şi viitoare a fondurilor nerambursabile (europene şi nu numai), pentru a funcţiona bine, are nevoie, din partea autorităţilor centrale, regionale, judeţene şi locale, de: PREOCUPARE!

P.S. Dacă măsurile propuse de mine la începutul acestui an erau puse în practică, nu am mai fi vorbit acum nici de presuspendările şi suspendările unei mari părţi dintre liniile de finanţare ale unei părţi însemnate dintre programele de finanţare (P.O.S. D.R.U., P.O.R., P.O.S. Transport, P.O.S. C.C.E.) din perioada actuală 2007 – 2015 (2013+2 ani) şi nici de respingerea proiectului de dezvoltare a aeroportului Baia Mare, de exemplu.