Mozart sau „Soarele muzicii”

* In dimineata zilei de 5 decembrie 1791, Mozart murea la Viena. Cel care a dat splendoare saloanelor vieneze a fost condus pe ultimul drum de doar patru persoane. Un impresionant monument funerar se ridica astazi pe locul doar presupus a fi cel de vesnica odihna a marelui compozitor. Wolfgang Amadeus Mozart s-a nascut la 27 ianuarie 1756, la Salzburg, intr-o camera situata la catul de sus al casei cu numarul 9 din Getreidegasse. Leopold Mozart, tatal lui Wolfgang, era dirijorul adjunct al orchestrei Curtii episcopale din Salzburg si un bun pedagog muzical, precum si autorul unei admirabile metode pentru studiul viorii. Dar toate aceste indeletniciri – inclusiv compunerea mai multor simfonii si lucrari scrise pe motive populare – nu ajungeau sa indestuleze multiplele nevoi ale unei familii cu multi copii. De aceea, venirea pe lume a celui de al saptelea a avut darul sa sape o cuta in plus pe obrazul timpuriu brazdat al „fericitului tata”. Mozart s-a nascut cu o inclinatie muzicala exceptionala; asa se explica timpuria lui manifestare artistico-muzicala. La patru ani – varsta la care alti copii abia invata cuvintele – micul Wolferl executa la clavecin intai terte si sexte ingenios combinate, apoi reproducea bucati grele auzite de la tatal sau si realiza mici compozitii pe care tatal sau le nota cu grija. La sase ani si-a impresionat concetatenii executand o bucata complicata la vioara si orga catedralei. La fel de impresionat, tatal sau l-a dus la Viena si acest drum a marcat inceputul primei perioade din viata lui Mozart, perioada ce se intinde pana la varsta de 17 ani, perioada turneelor artistice intreprinse de Mozart in copilaria si adolescenta sa. Mozart a cucerit cu iuteala fulgerului Viena si succesul sau nu era fara de reala importanta artistica, deoarece aceasta incepuse sa fie considerata drept un centru al artelor si mai ales al muzicii. Viena devenise repede metropola artistica ce tindea sa smulga Parisului intaietatea. Faima artistului cucerise in asa grad interesul vienezilor, incat cativa pictori renumiti au cerut favoarea de a prinde pe panza figura copilului minune. Acelasi lucru s-a petrecut in scurta vreme si la Paris. Leopold Mozart a primit invitatii din toate partile: München, Stuttgart, Mannheim, Bruxelles si Paris. In iunie 1763, Mozart a pornit la drum. Calea aceasta lunga, presarata pretutindeni cu rasunatoare succese, se va intinde pe o perioada de zece ani; se va termina in 1773, data la care se incheie si prima etapa din viata si creatia lui Mozart. In aprilie 1764, micul Mozart a sosit la Londra, oras unde va ramane un an si jumatate. Aici a reusit sa-l impresioneze pe Christian Bach, improvizand partile a doua si a treia a unei sonate a carei prima parte a cantat-o chiar Bach. Intalnirea cu Christian Bach a lasat urme in creatia lui Mozart. Dupa popasurile facute la Haga si Amsterdam, in 1766, dupa trei ani de absenta, Mozart s-a intors in Salzburgul natal. Cresterea faimei lui Mozart i-a creat numeroase animozitati, dintre care cea a muzicianului Salieri avea sa-l urmareasca toata viata. S-a speculat mult pe tema otravirii lui Mozart de catre Salieri, ca fiind cauza mortii genialului artist. A urmat o perioada in care Mozart a vizitat Italia, Academia Filarmonica din Verona, instiintandu-l ca l-a numit membru de onoare al acestui for. In martie 1773, Mozart a parasit Italia; in martie 1773 s-a incheiat prima perioada din viata si creatia lui Mozart, se incheie epoca turneelor artistice, a calatoriilor facute in mai toate centrele muzicale europene ale epocii. Mozart s-a intors mahnit si dezamagit la Salzburg, dupa rasunatoarele succese obtinute la Roma, Bologna, Milano si Verona. Bagajul artistic pe care Mozart l-a adus la intoarcere, in 1773, era impresionant: 6 sonate pentru clavecin si vioara, 5 concerte pentru clavecin si unul pentru doua viori, 5 sonate pentru orga, 16 cvartete, 34 de simfonii, 18 mici piese simfonice, 9 messe, 3 oratorii, 7 lucrari dramatice de opera, 20 de cantece religioase si 10 lucrari diverse pentru orchestra. Materialul de creatie, care ar fi putut umple activitatea catorva vieti de muzicieni, fusese elaborat de un adolescent in numai cativa ani de existenta. In urmatorii opt ani, Mozart a functionat ca sef de orchestra la curtea arhiepiscopului de Salzburg, Hieronymus Colloredo. Acesti ani alcatuiesc cea de a doua perioada din viata si creatia lui Mozart. Daca din punct de vedere al elaborarii artistice, perioada a doua s-a desfasurat normal, marcand necontenit o ascensiune, un salt in plus spre maturitate si desavarsire, din punct de vedere al vietii propriu-zise, acesti opt ani au fost cei mai sumbri, ei au marcat pentru tanarul Mozart o serie de deceptii, de dureri si mai ales de neimpliniri. Se pare ca intre arhiepiscop si Mozart a existat o continua neintelegere. „Un muftiu cinic si marginit!” a fost caracterizarea facuta de muzician prelatului. In 1778, Mozart a vizitat Parisul pentru a doua oara, trecand mai intai prin München, Mannheim si Augsburg. In acelasi an, Mozart si-a cunoscut marea iubire, in persoana Aloysiei Weber, soprana teatrului din Mannheim. Cele sase luni petrecute la Paris au dat creatiei lui Mozart o stralucire noua, muzicianul familiarizandu-se cu nuantele si subtilitatile muzicii franceze. Din pacate, aceasta legatura a durat prea putin. Mozart a parasit Parisul dupa doar sase luni, lasand in urma mormantul mamei sale. Amaraciunea lui Mozart a fost cu atat mai mare cu cat l-a parasit si logodnica, Aloysia, in favoarea unui mare print elector. Inceputul celei de a treia perioade din viata lui Mozart l-a gasit la Viena, unde a devenit inamicul principal al lui Salieri si al acolitilor acestuia. S-a spus odinioara ca moartea lui Mozart la varsta de 35 de ani nu a fost straina de uneltirile lui Salieri. Versiunea s-a raspandit in asa masura, incat mai tarziu Puskin a scris un poem pe tema otravirii lui Mozart de catre Salieri, dar este o versiune inca nedovedita. In aceasta perioada, Mozart a cunoscut gloria deplina. Flautul fermecat, Rapirea din Serai, Nunta lui Figaro si Don Juan i-au asigurat triumful. La 4 august 1782, Mozart s-a casatorit cu sora Aloysiei, Constanze Weber. Se pare ca Mozart, fara sa-si dea seama, era victima unei confuzii: luase drept iubire ceea ce in fond era numai o prieteneasca afectiune. Mozart a muncit mult pentru proaspatul lui menaj. Din nefericire, lectiile pe care le dadea unor doamne din inalta societate nu erau prea sigure; doamnele intrerupeau lectiile pentru saptamani intregi, bugetul artistului cunoscand o serioasa subtiere. Pentru a echilibra acest buget instabil, Mozart canta des in cadrul seratelor muzicale care se tineau in saloanele printului Galitin, ambasadorul Rusiei, printului Esterhazy si ale altor aristocrati. Intr-o singura luna a dat 19 astfel de concerte. Mai mult decat atat, a trebuit sa renunte la idealul lui permanent de a compune numai lucruri importante, bine gandite si cu greutate; compunea de nevoie si ceea ce i se cerea. La un moment dat a primit chiar titlul de „furnizor muzical principal pentru dans si baluri publice.” In cei zece ani de activitate libera in Viena, Mozart a muncit excesiv de mult si a produs mult, dar sfarsitul l-a gasit in mare, penibila si dureroasa mizerie. Era bun si generos; multi au abuzat de aceasta generozitate. In bogata metropola a imperiului habsburgic, in Viena muzicii, in orasul in care genialitatea lui Mozart stralucea mai mult decat aurul blazoanelor imperiale si nobiliare, Mozart juca rolul unui umil si necajit profesor de muzica. Mozart a luptat, s-a revoltat impotriva conditiei minore in care traia, dar lupta a fost inegala, lupta i-a depasit si irosit fortele, lupta i-a grabit timpuria disparitie. Mozart a fost speculat de arhiepiscop, de editori, de familiile nobile in casele carora intra ca profesor, concertist si improvizator. Cei mai multi se socoteau acoperiti de cinstea de a-l avea in mijlocul lor printr-o invitatie la masa. Mozart a fost speculat de directorii de teatre pe scenele carora s-au jucat operele scrise de el. Iosif al II-lea l-a angajat pe Mozart, reducandu-i insa leafa anuala de la 2.000 la 800 de florini. In viata lui Mozart anii 1789-1790 au fost grei, plini de griji si amaraciuni de tot felul. Artistul a vizitat Dresda, Leipzig (unde a studiat manuscrisele lui Johann Sebastian Bach), Frankfurt si Berlin, inainte de a compune Flautul fermecat, opera care s-a jucat la Viena de peste trei mii de ori de la premiera. Din pacate, de la 15 noiembrie 1791, Mozart nu a mai putut parasi patul. Mozart era grav bolnav si boala progresase rapid in ultimele luni. Tuberculozei pulmonare i s-au adaugat, in ultimii ani, o grava afectiune a rinichilor. Doctorii Closset si Sallaba nu au putut face altceva decat sa constate sfarsitul fatal al bolii. In ultimele zile de viata a compus Recviemul. S-a stins din viata la 5 decembrie 1791. „Soarele muzicii” apusese. Marile etape ale vietii lui Mozart „Cei 35 de ani de viata ai lui Mozart pot fi impartiti in trei mari etape. Impartirea aceasta nu e conventionala si artificiala, ea corespunde principalelor epoci de viata si de creatie a marelui artist, ajutandu-ne si indrumandu-ne pe calea intelegerii muzicii mozartiene. Primii 17 ani, intinsi pe perioada dintre 1756 si 1773, alcatuiesc prima etapa din viata muzicianului; este epoca ce cuprinde calatoriile pe care le-a intreprins genialul copil prin toate marile centre muzicale ale Europei. A doua perioada, - asternuta pe spatiul celor opt ani petrecuti in Salzburg (1773-1781) – este etapa cea mai sumbra din viata lui Mozart, este epoca incatusarii prilejuita de functia pe care o indeplinea la curtea lui Colloredo, arhiepiscopul de Salzburg. In sfarsit, ultimii zece ani de viata ai artistului, 1781-1791, alcatuiesc a treia faza, desigur cea mai stralucitoare a epopeii mozartiene, aceea traita la Viena.”- dr. I. Winberg. Ioan BOTIS