Mosu’ Deac, file de poveste

Realizarea statuii domnitorului Bogdan, în comuna maramureºeanã care îi poartã numele, este un eveniment major pentru maramureºeni. Însã iniþiatorul proiectului, Vasile Deac “Moºu’”, fostul primar al localitãþii Cuhea (vechea denumire a comunei în care a fost recent instalatã statuia celui care a descãlecat în Moldova), e bolnav. Zilele trecute l-am întâlnit într-un salon de spital. Afectat de trecerea timpului ºi de boli, Moºu’ a dovedit cã nu ºi-a pierdut nici mãcar un gram din proverbiala-i voinþã. Înainte de 1990, timp de 14 ani, Vasile Deac Moºu’ a fost primar al comunei Bogdan Vodã. Din aceastã poziþie s-a luptat pentru a obþine finanþarea necesarã realizãrii statuii la care a visat din copilãrie. „Mi-am dorit întotdeauna o statuie mândrã a Domnitorului, care sã troneze peste comunã ºi sã se vadã de la Budapesta”, a ºoptit Moºu’. În perioada post-decembristã, primarul cu cuºmã ºi opinci a intrat în cabinetele multor miniºtri cãrora le-a explicat necesitatea amplasãrii statuii Domnitorului în nordul þãrii. A ajuns mai cunoscut decât unii din conducãtorii de la judeþ... Povestea Moºului “În ‘71, Manea Mãnescu, ce era atunci ministru, ne-a dat 6 milioane lei. Dar s-au cheltuit pentru Vida Geza (el era mai important ºi proiectul meu a rãmas pe mai târziu). Nu m-am supãrat, dar nici bine nu mi-a picat. Am fost ºi la Bãrbuleþ (prim secretarul PCR Maramureº). M-a înþeles...”, îºi aminteºte Moºu’. Pentru cã la acea datã, pe plan local se investea mai mult în opera sculptorului Vida Gheza, statuia Moºului a trecut pe plan secund. Ba, chiar înainte de 1990, o altã statuie, a unei personalitãþi maghiare, era pe punctul de a se dezveli în comunã, dar Revoluþia din 1989 a redus totul la tãcere. Moºu’ a fost schimbat din funcþia de primar, fiind asimilat, dupã moda timpului, cu un comunist, la fel ca toþi cei care ocupau la acea datã funcþii de conducere în instituþiile Statului. Însã dupã doi ani a fost reales viceprimar ºi campania de strângere a fondurilor s-a reluat mai acerbã ca nicicând. Au fost implicaþi cei care conduceau judeþul ºi oameni importanþi din ministerele de la Bucureºti. Unii nu au înþeles importanþa realizãrii statuii pe care Moºu’ ºi-o imagina de dimensiuni mai mari decât le are azi: “unul dintre prefecþii din anii ‘90 a zis sã facem un voievoduc. I-am spus cã nu am auzit de vreun voievoduc, ci doar de un voievod. El credea cã o sã facem acolo, ceva, numai sã-mi astupe gura. Apoi, am fost la Rãzvan Theodorescu, academicianul. Am avut o disputã cu el. Eu susþineam ca domnitorul sã aibã cuºmã, cã doar a plecat aºa din Maramureº. El spunea cã trebuie sã fie cu coroniþã, cã a fost încoronat în Moldova. În sfârºit, i-am zis, cum vrei dumatale. Mai târziu, dupã ce a ajuns ministru l-am cãutat iar ºi când am intrat la el în cabinet, primul lucru care m-a întrebat a fost ce face voievodul? Acum, recunosc, dacã ar fi sã spun, guvernele PSD-iste au susþinut cel mai mult realizarea acestei statui. Am fost cu colindatul ºi la Iosif Constantin Drãgan. La sfârºit, am discutat cu el despre statuie ºi a zis cã va acoperi el toate cheltuielile legate de material. Era vorba de peste 20 de tone. Numai cã femeia lui m-a luat de-o parte. Uite, Moºule, þine aici. Mi-a dat 5.000 euro. Am venit cu banii acasã, i-am chemat pe prefectul Ioan Buda ºi pe Viorel Deghid ºi am cumpãrat 2 tone de bronz.” În acest fel, dârzul moroºan a intrat în cabinetele miniºtrilor post-decembriºti, obþinând aprobãri, materiale, bani. Lista cu materialele pe care le-a obþinut, fie pe filierã politicã, fie de la oameni de afaceri, pare interminabilã... Mulþumirea ºi dilema Acum, Moºu’ este mulþumit cã proiectul a fost realizat. Dar toatã zbaterea i-a adus mai multe boli. Fãrã sã ºtie nimeni, fãrã ca cineva, în afara familiei, sã-l caute, sã-l viziteze, Moºu’ vine de mai bine de un an la tratament în Baia Mare. În perioada în care se lucra la statuie a fost în atelierul lui Ioan Marchiº. Chiar aºa bolnav. Acum, este mulþumit cã s-a reuºit, dupã zeci de ani, ridicarea statuii Domnitorului în comuna care-i poartã numele. Pe lângã mulþumire existã ºi un „of”. Proiectul prevedea ca statuia sã fie în centrul unui parc de mai multe hectare. Acest parc nu s-a realizat încã. În perioada când Alexandru Cosma era preºedinte al Consiliului Judeþean, acesta a promis cã va face parcul, da’ numai dacã face el lucrarea. „Pe mine nu m-a interesat cine va face, dar am vrut oameni corecþi, cinstiþi, aºa cum o fost Domnitorul”, spune cu nãduf, Moºu’. În toþi anii în care a strãbãtut þara pentru a face rost de bani pentru realizarea statuii, pe plan local s-au arãtat mulþi binevoitori în a cheltui aceºti bani pentru orice altceva, dar nu pentru statuia lui Bogdan. Unii ºi-au ridicat vile, alþii viluþe, dar statuia nu s-a finalizat. Moºu’ Deac are totuºi o dilemã: “Am auzât cã Bondi Gyongyike o sã dea examen pântru postul de prefect, cã va fi funcþionar public. Da’, de-o zâni la dezvelirea statuii, ce sã zâcã ea de Bogdan Vodã? Acolo tre’ sã spui lucruri concrete, de istorie, de una, de alta. ªi ce-a putea ea zâce?” Dupã cum îl cunoaºtem, dupã ce va ajunge acasã de la spital, va începe sã umble pentru a realiza ºi parcul ºi ceea ce mai e nevoie pentru ca ansamblul gândit de el sã fie complet: „sã se vadã de la Budapesta!” Îi dorim acestui om sãnãtate, pentru cã putere pentru a reuºi are. Noi îi vom fi mereu alãturi. Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS