Moscova sub teroare

* 23 octombrie 2002 – atacul terorist de la teatrul Dubrovka In 23 octombrie 2002, un grup de rebeli ceceni a declansat criza ostaticilor care a transformat Moscova intr-un oras inchis. Teroristii protestau astfel impotriva controlului exercitat de guvernul Rusiei asupra Ceceniei. Atacul de la teatrul moscovit fusese precedat, in 1995, de un atac sangeros asupra orasului Budionovosk, cand cecenii au luat ostatici 1500 de persoane. Asaltul asupra teatrului moscovit a inceput la ora 21. Cincizeci de barbati si femei inarmati cu pusti au preluat controlul asupra salii de teatru a Casei de cultura a unei uzine de rulmenti, situata intr-un cartier muncitoresc din sud-vestul Moscovei, pe scena careia se desfasura, in acel moment, una dintre cele mai populare comedii muzicale din Rusia. Rebelii ceceni au luat aproximativ 700 de ostatici. Dupa ce au ucis o femeie, despre care cecenii au crezut ca este o colaboratoare a serviciilor ruse de securitate, ostaticii au fost obligati sa se adreseze presedintelui Vladimir Putin. „Puneti capat actiunilor militare din Cecenia. Au fost destule razboaie. Avem parinti, copii, surori si frati. Le pretuim vietile”, se cerea in mesajul care a fost citit in fata teatrului de o femeie, in numele tuturor ostaticilor. La scurta vreme, trupe si transportoare blindate rusesti au ocupat pozitii in jurul teatrului. Comandoul cecen a cerut sa negocieze cu reprezentanti ai Crucii Rosii si Organizatiei Medicii fara Frontiere, dar cu o conditie: negociatorii sa nu fie rusi. Teroristii au avertizat ca pentru fiecare cecen ucis, vor lichida cate zece civili si ca vor arunca cladirea teatrului in aer in cazul in care politia va interveni. Comandoul condus de Movsar Baraiev, nepotul temutului comandant cecen Arbi Baraiev, ucis cu un an inainte, a dat un termen-limita de sapte zile autoritatilor ruse pentru a decide oprirea ostilitatilor in Cecenia si inceperea retragerii trupelor, amenintand ca, in caz contrar, teatrul va fi aruncat in aer cu sutele de ostatici aflati in interior. Esecul negocierilor Primele incercari de a negocia cu teroristii nu au avut nici un rezultat. La 17 ore de la luarea de ostatici, Vladimir Putin, confruntat pentru prima oara in calitate de presedinte cu o criza atat de grava, a dat o declaratie, prin care arata ca teroristii sunt straini si au legatura cu atentatul de la Bali. La scurt timp dupa ocuparea teatrului, doua femei au reusit sa scape. Cecenii au deschis focul si au aruncat grenade in directia lor, dar nu au reusit decat sa o raneasca pe una dintre ele. A doua zi, cecenii au acceptat sa elibereze 150 de persoane, cele mai multe fiind copii, georgieni si cetateni straini. In aceeasi zi, un deputat cecen, Aslanbek Aslahanov, a discutat la telefon cu seful teroristilor. Teroristii au cerut sa vorbeasca cu sefii partidului Uniunea Fortelor de Dreapta, Boris Nemtov si Irina Hakamada, dupa care au mai eliberat cinci ostatici. Ostaticii eliberati au oferit informatii privind situatia dramatica din interiorul teatrului. Cu rebelii a discutat si Jozef Kabzon, un deputat rus nu lipsit de popularitate printre ceceni. Rusii au riscat chiar si trimiterea unei echipe de televiziune in teatru pentru a-i lua un interviu lui Baraiev. Cererile cecenilor nu erau clar formulate si situatia a ajuns curand intr-un punct mort. Asaltul fortelor Alfa Putin a convocat 200 de membri ai fortelor anti-teroriste de elita – Fortele Alfa – cu scopul de a intra in cladire, ajutati de un grup de amatori numiti „Sapatorii” – experti in lumea subterana moscovita. Strecurandu-se prin canalizare, prin conducte inguste, membrii Alfa au ajuns sub cladirea teatrului, unde au montat dispozitive de ascultare. In momentul in care s-a confirmat ca, in interiorul teatrului, cecenii au ucis doi oameni, a fost dat ordinul de asalt asupra cladirii. Cu o jumatate de ora inaintea asaltului, trupele rusesti au gaurit un perete, pompand in teatru un gaz paralizant, pentru a-i neutraliza pe teroristi. Echipele Alfa au navalit prin tunelul sapat sub cladirea teatrului. Dezorientati de gaz si de rapiditatea atacului, teroristii nu au mai avut timp sa arunce teatrul in aer. In schimbul de focuri care a urmat, toti cei 50 de ceceni au fost ucisi, un singur membru Alfa fiind ranit. Atacul de la teatrul moscovit a demonstrat ca un numar din ce in ce mai mare de rebeli ceceni, condusi de adevarati sefi razboinici, sunt gata sa se lupte si sa moara pentru cauza lor. In martie anul urmator, Kremlinul a organizat un referendum destul de controversat. In urma acestuia, a fost aprobata o noua Constitutie, care garanteaza Ceceniei o mai larga autonomie, dar stipuleaza ferm ca aceasta ramane parte integranta a Rusiei. Controlul Ceceniei inseamna controlul rutelor de gaz si petrol ale Caucazului. Inceputul actului doi O femeie a povestit reporterilor televiziunii ruse cum a inceput atacul terorist. La inceputul actului doi, pe scena au navalit oameni imbracati in uniforme de camuflaj si au inceput sa traga in aer cu arme automate. Socul in randurile spectatorilor a fost atat de mare, incat unii spectatori au crezut ca barbatii mascati de pe scena fac parte din spectacol. Actorii au fost asezati pe scaunele din primele randuri, copiii au fost dusi in balconul teatrului, iar parintii au ramas la parter. Femeile din comando (18 la numar) erau imbracate in negru si cu val pe fata, aveau steaguri islamice, purtau pistoale Makarov, centuri cu explozibili la brau si au amenintat ca vor arunca cladirea in aer. Barbatii erau mascati, erau inarmati cu pistoale mitraliera Kalasnikov si grenade. Alti martori au afirmat ca teroristii au amplasat dispozitive explozive si pe coloanele de sustinere ale teatrului. BBC, preluand informatiile, a anuntat ca majoritatea ostaticilor se afla intr-o stare destul de grava, pentru ca rebelii au refuzat sa le dea mancare. Ostaticii au primit doar apa si medicamente. Responsabilii rusi care au intrat in negocieri cu cecenii au precizat ca o parte a prizonierilor au fost legati de scaunele din sala teatrului. Scurt istoric al rezistentei cecene Lupta de rezistenta a Ceceniei impotriva dominatiei straine are o istorie lunga. Cecenii, popor musulman distinct, cu o limba si o cultura unica, au supravietuit numeroaselor atacuri ale celor care au urmarit sa-i cucereasca. In ultimele doua secole insa, cea mai mare amenintare a cecenilor a fost Rusia, puternicul vecin din nord. Prima invazie ruseasca a Ceceniei a avut loc la inceputul secolului al XVIII-lea, in timpul domniei lui Petru cel Mare. Dupa un lung sir de razboaie si masacre, in 1870, Rusia a anexat Cecenia. Dupa mai bine de 100 de ani, ca urmare a prabusirii Uniunii Sovietice, in 1991, cecenii si-au declarat independenta. In 1994, Boris Eltin a decis trimiterea de trupe in republica rebela pentru a inabusi miscarea de independenta. Eltin avea nevoie de un razboi rasunator si o victorie clara, pentru a putea dovedi poporului sau ca Rusia a ramas o superputere si pentru a-si consolida autoritatea de comandant, in perspectiva alegerilor prezidentiale. Guvernul rus spera intr-o interventie rapida, urmata de capitularea cecenilor. Contrar acestor asteptari, a urmat un razboi lung si sangeros soldat cu peste 100.000 de victime. Razboiul s-a incheiat in 1996, iar generalul Aslan Maskadov, comandantul Marelui Stat Major Cecen, a fost ales presedinte si a semnat tratatul de pace cu Eltin, un tratat care nu rezolva problema independentei cecene. In 1999, in urma unui val de atacuri cu bombe, atribuite rebelilor ceceni, presedintele Putin a anuntat necesitatea declansarii unei operatiuni antiteroriste, trimitand din nou trupe in Cecenia. In anul 2000, organizatii de protectie a drepturilor omului si-au exprimat ingrijorarea privind posibilele retineri, violuri si torturi asupra civililor ceceni cazuti in mainile trupelor rusesti. Starea de ingrijorare a fost alimentata de descoperirea unor gropi comune, pline de cadavre mutilate. O posibila noua arma chimica Gazul lansat de fortele speciale pentru a-i anihila pe membrii comandoului le-a provocat celor aflati in cladirea teatrului pierderea cunostintei, probleme respiratorii si pierderea memoriei. Asupra autoritatilor de la Kremlin, care au optat pentru o interventie in forta pentru a rezolva criza, sacrificand 118 oameni nevinovati, s-au facut presiuni din partea mass-media si a opiniei publice internationale pentru a explica ce tip de gaz au folosit fortele speciale in timpul interventiei. Autoritatile de la Kremlin au pastrat secretul, afirmand doar ca gazul este o substanta speciala. Nu s-a precizat nici cati ostatici au murit in interiorul teatrului si cati la spital. In afara celor morti, alti 390 de ostatici au fost spitalizati, multi in stare grava din cauza gazului. „Nimeni nu a vazut nimic. Ne-am culcat la pamant cand am simtit mirosul gazului. Era ca o ceata usoara care cobora din tavan si mirosea a ars. Era ca si cand as fi baut o tona de votca”, a declarat un supravietuitor. Expertii militari cred ca gazul ar putea avea in componenta un drog halucinogen. Doctorii au descris gazul ca fiind un agent neuro-paralizant, care afecteaza sistemul nervos. Specialistii francezi cred ca ar putea fi vorba despre gazul asfixiant de tip CS, numit clororbenziliden malonitril, gaz lacrimogen extrem de puternic, care provoaca arsuri ale pielii si ochilor, greata si care poate avea efecte pe termen lung. Misterul a fost sporit si de faptul ca spitalele unde au fost internati supravietuitorii au fost pazite de fortele speciale. Rudele nu au fost primite inauntru, iar medicilor li s-a ordonat sa nu externeze pe nimeni, deoarece printre pacienti s-ar fi putut ascunde cativa teroristi ceceni. Se stie doar ca nici unul dintre cadavrele scoase din spital nu prezenta urme de sangerare sau urme de gloante; fetele victimelor erau albe si supte, cu ochii deschisi si lipsiti de expresie. Rudele celor internati au afirmat ca folosirea gazului fusese un mod de a experimenta o noua arma chimica, iar statul ii folosise pe ostatici doar pe post de cobai. Hotarare sau brutalitate? Modul de a actiona al fortelor ruse a fost, pentru o parte a presei occidentale, un semn al hotararii cu care Putin a demonstrat ca lupta Rusiei impotriva rebelilor ceceni face parte din razboiul international impotriva terorismului. Altii, dimpotriva, au considerat ca brutalitatea cu care Rusia a pus capat luarii de ostatici aduce aminte ca Rusia are inca un drum lung de facut pentru a deveni o democratie veritabila. Primul ministrual Marii Britanii, Tony Blair, a declarat ca autoritatile ruse au fost obligate sa actioneze in momentul in care rebelii ceceni au inceput sa ucida ostaticii. „Nu existau solutii simple, sigure si lipsite de risc”, a mai afirmat Blair. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Ari Fleischer, a evitat orice critica la adresa lui Putin, afirmand ca vinovati sunt cei care iau ostatici, punand astfel vietile oamenilor in pericol. S-a vorbit despre o posibila intelegere tacita pentru ca americanii sa inchida ochii in fata razboiului din Cecenia, iar rusii, in schimb, sa sprijine razboiul impotriva terorismului. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro