Mortul viu din curtea bisericii

* De 5 ani, o familie din Sieu incearca sa afle daca baiatul lor este in viata sau nu. In 2005, centrul de detentie din Olanda in care era inchis Gheorghita Sas a fost cuprins de flacari. Tanarul a fost introdus pe lista victimelor abia dupa o saptamana. In ciuda demersurilor fara numar, familia n-a reusit sa obtina inca un certificat care sa ateste daca cadavrul pe care l-au inmormantat crestineste este al baiatului lor sau nu, asa ca au refuzat sa-i scrie numele pe cruce. Disperata si la limita rabdarii, familia a dat in judecata statul olandez si cere daune. Sieu e un sat tipic maramuresean, ca oricare altul. Regulile vietii sunt simple. Oamenii sunt invatati de mici ce e bine si ce e rau, ce e alb si ce e negru. Stiu ca mortii trebuie plansi si pomeniti, iar viii trebuie ajutati, respectati si iubiti. Cu astfel de principii s-au nascut si au crescut si Dumitru si Ileana Sas. Doi tarani simpli, cu 5 prunci pe care i-au crescut cum au stiut mai bine. Si toate aceste reguli erau perfect valabile pana in 2005. Astazi, batranii se uita la un mormant din apropierea bisericii de lemn din sat, pe a carui cruce nu sta scris niciun nume, si nu stiu ce sa creada. Unii spun ca acolo ar fi ingropat fiul lor cel mic, Gheorghita, ce avea doar 21 de ani. Ei sunt siguri insa ca Gheorghita traieste, e undeva in lume si ca va intra in batatura candva. Numai Dumnezeu stie cand. „Ase traim de 5 ani. In noiembrie or fi 5 ani, doamna. Si stiu ca, dupa cat am umblat pa drumuri, numa Bunul Dumnezeu ne mai poate adeveri ce ii cu Gheorghea meu. Nime altcineva”, asa isi incepe povestea Ileana Sas. O poveste uluitoare, a carei durere nu poate fi cuprinsa in oful prelung, nici in glasul infundat de plans. De 5 ani, familia Sas traieste in indoiala, asteptare si disperare. Ileana s-a imbolnavit, a facut o depresie urata, iar sotul sau e la fel de afectat. Din 2005, Ileana nu mai stie ce e bine si rau, ce e alb sau negru. Nu mai stie daca ar trebui sa faca pomana si sa-l pomeneasca pe Gheorghita la morti, ori la vii, nu stie daca nu cumva e pacat ca n-a scris un nume pe cruce, nu stie daca nu cumva, Gheorghita traieste, si ei i-au facut inmormantare in toata regula, ori, dimpotriva, a murit, si nu se poate odihni pentru ca ei il aduc mereu, cu gandul, inapoi. Nu stiu daca corpul fara cap, ars, inmormantat in curtea bisericii e fiul lor. Dupa ce a implinit 18 ani, Gheorghita s-a gandit ca a venit vremea sa se maturizeze si sa se aseze la casa lui. In Sieu, flacaii trebuie sa aiba la casatorie o casa, cat de mica, unde sa-si duca nevasta. Asa ca a decis sa plece la munca in strainatate. In Olanda, unde muncea un alt frate de-al sau. Pe atunci, romanii nu puteau sta in spatiul Schengen mai mult de 90 de zile. Gheorghita s-a dus, dar cum nu castigase destui bani, si-as zis ca n-are sens sa se intoarca acasa. A decis sa riste si sa mai ramana. Numai ca, intr-una din zile, in drum spre serviciu, scuterul sau a lovit o motoreta. Gheorghe si-a sunat repede colegii de apartament si le-a povestit ce s-a intamplat. A fost sfatuit sa plece inainte sa ajunga politia, pentru ca risca sa fie arestat si expulzat. Dar Gheorghita a fost invatat de acasa sa fie omenos. Nu putea lasa fata accidentata, pe sosea. In final, victima si-a revenit, dar a venit politia. Gheorghe a fost arestat si dus la un centru de detentie aproape de aeroportul Schiphol, de langa Amsterdam. A reusit sa-si sune fratele si sa-i spuna ce s-a intamplat. Era bucuros ca vede avioane pe geam si credea ca asta inseamna ca va fi trimis acasa si va merge la nunta unui prieten, Petre, din Sieu. Numai ca, in noaptea aceea, dupa miezul noptii, s-a intamplat nenorocirea care a schimbat totul. O tigara a declansat un incendiu devastator. Au fost arsi de vii 11 detinuti, iar 15 au fost raniti grav. In invalmaseala, se presupunea ca exista si evadati. A doua zi, zece familii s-au prezentat la centru si si-au ridicat mortii. De Gheorghe Sas nu se stia insa nimic. Alarmat, fratele lui, colegii de apartament, patronul pentru care lucra au sunat la Consulatul Romaniei. Li s-a raspuns ca niciun roman nu e pe lista mortilor ori ranitilor. Dupa vreo saptamana, autoritatile s-au razgandit. Familia a primit de veste ca exista a 11-a victima si ca aceasta e Gheorghita. Dumitru si Ileana, doi batrani care vin rar si in Baia Mare, si-au facut de urgenta pasaport si au plecat in Olanda. Procedura pentru extradarea cadavrului s-a facut repede. Li s-a spus ca s-a facut si un test ADN, iar ei, in uluirea acelor clipe, nu si-au pus multe intrebari. Au ajuns in tara si l-au inmormantat. Dupa o vreme, au inceput sa auda zvonuri. Diverse persoane spuneau ca l-au vazut pe Gheorghita ba in Italia, ba pe nu stiu unde. Atunci, familia s-a uitat cu atentie la pasaportul mortuar, nu scria nimic de test ADN si a inceput sa-si puna intrebari. Au venit in Baia Mare, au facut cereri peste cereri ca sa stabileasca cineva daca acel corp ingropat langa biserica e al lui Gheorghita. Au strans bani toti din familie si au inceput demersurile. Teoretic, testul ADN trebuia sa desluseasca misterul. Teoretic. Ileana Sas povesteste insa ca a fost exact pe dos : «Atunci, in Olanda, eu nu l-am vazut. Numa sotul, da’ ase fugitiv, ca era desfigurat. Si acasa n-am desfacut sicriul. Am crezut ca l-om recunoaste dupa dantura. Cand l-o deshumat, la un an, nu m-o lasat sa stau langa el, am stat ase, deoparte, da tat am vazut. Nu avea cap. Si corpul era mic. El era inalt, nu mic. I-o luat atunci probe, din picior, si inca o curs sange. S-o luat doua randuri de probe, ca o zis ca unul poate l-om trimite in strainatate la analize. Dupa doi ani, ne-o vinit hartie de la Institutul Mina Minovici ca probele nu-s relevante si suficiente si ca era prea degradat corpul. Da nu era. Ca o fost inchis ermetic si doctorul le-o trimis tot ce o cerut ei”. Oamenii au incercat sa trimita si in strainatate analize, dar medicul i-a sfatuit sa renunte, ca vor cheltui bani de pomana. Asa ca, in loc sa-i linisteasca, testul i-a adus la marginea disperarii. Intrebari de genul: „traieste Gheorghita ori nu? De ce nu are cap?”, nu-i lasau sa doarma noaptea. Ileana s-a imbolnavit si a facut o depresie urata. Sotul sau la fel. S-au apucat de facut petitii peste tot, de la presedinte si prim ministru, la sefi de institutii. Nimeni nu i-a ajutat. Femeia spune ca simte ca fiul ei e in viata si cat o avea zile nu poate renunta sa-l caute. Il viseaza in fiecare noapte cum intra pe poarta casei si stie ca intr-o zi, visul se va implini: «Stiu ca vine, da nu stiu cand. Numai Bunul Dumnezeu stie. De 5 ani tot asteptam. Si am semne. Tot zic, cand pierd ceva, ca daca il gasesc, vine si Gheorghea meu acasa, daca nu, nu. Si tat se adevereste. Amu, barbatu-meu si-o pierdut de la cositoare ceva, ca s-o stricat, si o venit cu ea acasa sa sudeze o piesa. Si o pierdut-o. M-am dus pa unde o venit el si n-am gasit-o. Am zis, sa stii ca daca gasesc asta, sigur vine. Pa cand am vinit acasa, am gasit-o, era jos, picata sub o scandura. Si atata am plans ca si asta s-o adeverit. Am fost la de Sf. Paraschiva la Suceava, la manastire si am platit 7 Slujbe si o zis un calugar sa platesc si la morti, ca nu-i pacat si daca traieste. Da n-am putut, cu hartia aceea, am venit acasa. Si am visat trei vise. In primul l-am vazut, avea o minge alba in mana. A doua noapte o intrat in casa. In a treia, am auzit clanta si m-am uitat la usa si era el. Si stiu ca a vini odata”. Femeia se opreste si incepe sa planga: „Nu stiti cat ii greu. Nu puteti sa va dati seama cat ii greu. Macar de stiam daca o murit, il plangeam, il ingropam si ne dadea Bunul Dumnezeu alinare. Ase, in fiecare zi ma gandesc tat acolo. Si vreau sa stiu atata: traieste ori nu. N-am cerut la nime bani, ori pamant, nimic, vreau sa stiu daca Gheorghea meu traieste. Atat”. Pana atunci, ca sa respecte formalitatile in care a crezut o viata, femeia a comandat o cruce noua si frumoasa pentru mormantul de langa biserica. Ea insista insa ca crucea sa ramana neagra, sa nu scrie numele lui Gheorghita pe ea. Cum sa-l scrie? Daca Gheorghita va veni acasa si o sa-si vada mormantul si crucea? Si Gheorghe nu mai vine Disperata, familia s-a interesat de Gheorghe peste tot. Consateni plecati la munca in strainatate le spuneau ca Gheorghe lucreaza si e bine mersi. La fel, toti preotii, calugarii si toate prezicatoarele pe la care au trecut. Li s-a spus ca fiul lor se va intoarce acasa intr-o zi cu 3. Dar care? 3, 13, 23? Si, mai ales, cand? La trei luni, trei ani, treizeci de ani? La judecata cu statul olandez Sfatuita de un profesor universitar din Cluj, familia Sas a dat in judecata statul olandez. Prima incercare s-a facut la Tribunalul Maramures, dar cererea a fost respinsa. Asa ca, dosarul a fost trimis in Olanda. De trei luni, familia nu a primit insa nicio veste. E obligata din nou sa astepte. Din lipsa de bani, au cerut si un avocat din oficiu. Dar nici aceasta cerere nu a primit inca raspuns. Oamenii sunt hotarati insa sa mearga pana in panzele albe pentru dreptatea lor. Cer daune morale si spera ca Dumnezeu si justitia le va face dreptate. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro