Mormântul „nemuritorului” Qin Shi Huang Di

Mormântul lui Qin Shi Huang Di este cel mai impunător complex funerar construit vreodată în China. Structura mormântului este asemănătoare cu cea a vechiului oraş Xianyang, capitala dinastiei Qin. Construcţia subterană simbolizează palatul imperial magnific, zidurile interioare şi exterioare le reprezintă pe cele ale oraşului imperial şi vechii capitale. Lucrările au durat 37 de ani, 700.000 de oameni muncind la construirea mormântului.

Qin Shi Huang Di, primul împărat al Chinei, domnind între 259-210 î.Hr., a cucerit celelate şase state chinezeşti după zece ani de război, formând în 221 î.Hr. cel dintâi imperiu din istoria ţării. Împăratul a promulgat un cod juridic unic şi a standardizat unităţile monetare, de greutate şi măsură, limba scrisă şi lungimea osiei la căruţe şi carele de luptă. A construit o reţea vastă de drumuri care porneau dinspre capitala Xianyang şi a unit zidurile de apărare ale statelor în cadrul marelui Zid. Pentru glorificarea personală, a ridicat mai multe palate somptuoase lângă capitală, precum şi un palat subteran pentru viaţa sa de apoi.

Mausoleul lui Qin Shi Huang Di se află la 35 de kilometri est de Xi’an, oraş din provincia Shaanxi. Construirea mormântului, începută la numai un an după încoronare, a durat 38 de ani. Împăratul a ales Muntele Lishan ca loc de înmormântare din mai multe motive. Caracteristicile geomantice erau de bun augur, munţii fiind situaţi la sud şi fluviul Wei la nord. În plus, mormintele strămoşilor săi se aflau în aceeaşi zonă.

Din documentele scrise rezultă unele informaţii despre palatul mortuar, dar întregul mausoleu rămâne încă de explorat şi excavat. Gorganul mormântului, acum având 76 de metri înălţime şi un perimetru de 1.250 de metri, era iniţial împrejmuit cu un zid dreptunghiular interior şi altul exterior cu perimetrul de 4, respectiv 6 kilometri.

Potrivit lui Sima Qian, care şi-a scris Memoriile istorice la circa o sută de ani după moartea împăratului, tavanul pictat şi împodobit cu pietre preţioase şi perle al camerei mortuare reprezintă cerul şi stelele, iar podeaua, harta topografică a imperiului, mercurul care curgea prin ea simbolizând apele. Pe aceste „ape” plutesc raţe din aur. Bijuteriile şi celelalte comori îngropate în mormânt erau protejate de arbalete care declanşau săgeţile la apariţia intruşilor. Muncitorii care au pus tuşele finale au fost îngropaţi de vii pentru a duce cu ei în mormânt secretul căilor de acces.

Sima Qian scrie că împăratul a fost înhumat într-un sicriu de bronz înconjurat de mercur, îmbrăcat într-un costum din aur şi jad, şi având gura plină de perle, aluzie la înţelepciunea dovedită în timpul vieţii. Camera funerară a fost luminară, cu lămpi care foloseau ulei de balenă. Nu putem fi complet siguri de acurateţea acestei descrieri, dar prospecţiunile geologice efectuate în anii 1980 au evidenţiat existenţa unei zone de 12.000 metri pătraţi cu o concentrare neobişnuit de mare de mercur sub tumul. Se spune că noul împărat, Hu Hai, a ordonat ca toate servitoarele împăratului să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel şi toţi meşterii care au construit mormântul.

Spusele istoricului despre cei zece mii de soldaţi îngropaţi alături de împărat au fost considerate legende vreme de aproape două milenii, până când a fost descoperit mormântul său. În pofida numeroaselor legende despre mausoleu, misterul s-a perpetuat 2.200 de ani, adevărul ieşind la iveală odată cu extraordinara descoperire a armatei de teracotă.

Cercetătorii, folosind o tehnologie de scanare de ultimă oră, au localizat, în interiorul mormântului imperial, o cameră în formă de piramidă, despre care se crede că ar fi fost un fel de pasaj pentru ca sufletul să călătorească spre stele, în viaţa de după moarte. S-a dovedit că mausoleul, întins pe patru nivele şi având o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, adăposteşte şi mormintele a 600 de oameni din suita împăratului, îngropaţi de vii pentru a-şi sluji împăratul în Paradis.

În martie 1974, câţiva săteni din zonă au descoperit fragmente de războinici şi cai de teracotă pe când săpau un puţ într-un câmp situat la 1,5 kilometri est de mausoleu, în aria numită Groapa 1. Gropile 2 şi 3 au fost descoperite în mai şi iunie 1976. Excavaţiile arată că toate gropile avuseseră iniţial acoperiş, figurinele de argilă, în mărime naturală, fiind aşezate în şiruri încadrate de porţiuni de pământ şi lemn, prăbuşite acum mult timp. Gropile fuseseră avariate şi primele două arse, probabil de către forţele rebele ale generalului Xiang Yu. Cele mai multe sculpturi se spărseseră. 

Armata de teracotă reprezintă doar o mică parte din cele 180 de locuri de îngropăciune din mausoleul împăratului Qin Shi Huang Di. Până în prezent, în situl întins pe 56,25 kilometri pătraţi, arheologii au găsit milioane de metri pătraţi de ruine de palate, sute de morminte auxiliare şi gropi mortuare şi au excavat mii de războinici şi care de teracotă, zeci de figurine de acrobaţi din ceramică, păsări de bronz şi armuri de piatră, două seturi de care de luptă din bronz, ca şi un mare număr de alte artefacte rare. Toate aceste comori nu au fost cunoscute timp de mii de ani, până când arheologii au curăţat terenul, scoţându-le la iveală. „Este atât de multă istorie aici încât iese pur şi simplu din pământ”, spunea Peter Hessler.

Groapa 1 măsoară 230 de metri de la est la vest, 62 de metri de la nord la sud, 5 metri adâncime şi acoperă 14.260 de metri pătraţi. Şirurile de coridoare din coloane de lemn erau acoperite până la nivelul solului cu rogojini ţesute şi pământ. Podelele erau pavate cu cărămizi şi atât coridoarele, cât şi despărţiturile din pământ aveau circa 3 metri lăţime. Armata de teracotă stă pe aceste coridoare.

La capătul din faţă al Gropii 1 sunt 210 războinici cu arcuri şi arbalete, care formau avangarda formaţiunii principale. Imediat în spatele lor, 38 de coloane împărţite în 11 grupe, orientate cu faţa spre est, constau din infanterişti şi conducători de care de luptă. Pe cele două laturi sunt flancurile orientate spre nord, respectiv sud, iar în capătul vestic, ariergarda poartă armuri. La momentul când figurinele au fost îngropate, purtau săbii la brâu şi ţineau lăncii cu ambele mâini şi, deşi părţile din lemn ale armelor s-au dezintegrat de mult, degetele soldaţilor demonstrează prin poziţia lor că armele au existat. Săbiile şi vârfurile de lance din bronz au fost găsite la picioarele statuilor.

Groapa 2 se află la 20 de metri nord faţă de capătul estic al Gropii 1. Are formă de L răsturnat şi se întinde pe 124 de metri de la est la vest şi pe 98 de metri de la nord la sud, conţinând o mare varietate de soldaţi de teracotă. În afară de infanterişti şi conducători de care, există şi cavalerişti, care îşi conduc caii înşeuaţi şi cu căpăstrul pus, precum şi arcaşi, care poartă arcuri mari sau arbalete. Arcaşii stăteau în picioare sau în genunchi în prima linie, carele ocupau flancul drept, iar cavaleria pe cel stâng. În centru se afla o formaţiune mixtă de care de luptă şi infanterie.

Groapa 3, cea mai mică, de doar 520 de metri pătraţi, conţine 68 de războinici şi un car de luptă cu patru cai. Se crede că acesta reprezenta centrul de comandă pentru războinicii din primele două gropi. Frumuseţea sculpturilor este fascinantă, chipul fiecărui luptător turnat în teracotă având trăsături specifice, ceea ce i-a determinat pe arheologii chinezi să presupună că sculpturile au fost realizate după modele reale. Multe armuri au fost luate de jefuitorii de morminte.

Armata de teracotă subterană reprezenta garda imperială a lui Qin Shi Huang Di, care îl apăra în viaţa de apoi. Împăratul nu îşi închipuia că războinicii de teracotă aveau să devină surse de informaţii inestimabile pentru studierea istoriei Chinei. Cercetând vestigiile culturale din aceste morminte putem afla mult mai multe despre cultura, politica, arta, prelucrarea metalelor şi multe alte realizări ale poporului chinez. De exemplu, diversele arme de bronz, încă ascuţite şi strălucitoare în pofida celor 2.000 de ani petrecuţi sub pământ, demonstrează stadiul avansat al prelucrării metalelor în China. Prin analiză chimică s-a dovedit că săbiile şi vârfurile de săgeată erau în principal făcute din bronz şi cositor, cu mici cantităţi de metale rare, şi că suprafeţele lor erau cromate.

În afara armatei de teracotă, în zona mausoleului au fost făcute multe alte noi descoperiri. În 1980, lângă gorganul mausoleului au fost dezgropate două seturi de caleşti şi cai din bronz. Sculptate la jumătate din mărimea naturală, acestea erau menite să asigure transportul împăratului. Arheologii au recuperat şi 1.720 de piese din aur şi argint.

În ultimii ani, arheologii au descoperit numeroase obiecte printre care sute de bucăţi de armuri şi coifuri de piatră în sala armurilor de lângă gorgan. Într-o altă groapă, zeci de acrobaţi din argilă în mărime naturală oferă o imagine asupra divertismentului din timpul dinastiei Qin. Studiind păsările din bronz şi muzicienii din ceramică ne putem face o idee despre grădinile imperiale.

Nici un arheolog chinez nu poate preciza când se va face următoarea descoperire şi ce se va găsi în mausoleul împăratului, căci odată cu el s-au îngropat multe secrete imperiale. Nimeni nu deţine deocamdată tehnologia necesară pentru a săpa mormântul fără a distruge artefactele. Deşi mormântul împăratului nu poate fi deocamdată excavat din raţiuni de conservare, numărul uriaş de vestigii culturale este suficient pentru a-i ţine ocupaţi pe arheologi.

Distrugeri şi jefuiri ale mormântului

În istoria dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang Di a fost distrus în anul 206 î.Hr. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu. Obiectele furate din mormânt erau aşa de multe încât cei 300.000 de oameni trimişi de acesta n-au reuşit timp de treizeci de zile să transporte toate lucrurile. Ulterior, hoţii din nord-estul Chinei au furat un sicriu de bronz din mormânt. O altă legendă spune că, mult mai târziu, un păstor a intrat ocazional în mormânt pentru a-şi căuta caprele pierdute. Din neglijenţă, torţa sa a declanşat un incendiu. Acesta a durat nouăzeci de zile şi a distrus tot mormântul.

Căutarea nemuririi

Una dintre multele ciudăţenii ale lui Qin Shi Huang Di a fost căutarea insistentă a nemuririi. Viaţa veşnică îl obseda. Muzicienii de la curte nu cântau decât melodii despre nemurire, iar numeroşi exploratori au fost trimişi în lumea largă pentru a găsi elixirul vieţii eterne; alchimiştii lucrau în laboratoare vaste, pentru a dezlega enigma vieţii şi a morţii. Împăratul a trimis o expediţie în căutarea muntelui mistic Penglai, despre care se spunea că s-ar afla spre Soare Răsare, fiind populat de oameni nemuritori, dar fiindcă    n-au întâlnit asemenea oameni, membrii expediţiei s-au temut să se mai întoarcă în China şi au rămas pe muntele Penglai.

Tot aşteptând veşti despre nemurire, împăratul Qin Shi Huang Di a murit, în plină putere. Se spune că numeroşi medici şi alchimişti de la curtea imperială i-au preparat mai multe poţiuni, elixire ale vieţii, care conţineau însă invariabilul mercur, element pe care alchimia chinezească l-a asociat dintotdeauna cu nemurirea fizică. Acestea i-ar fi adus împăratului moartea în loc de nemurire.

Până acum, excavaţiile au scos la iveală peste 1.000 de figurine de războinici şi 24 de cai din argilă, dar se estimează că au fost îngropaţi circa 6.000 de războinici şi cai. Războinicii de 1,8 metri înălţime sunt aşezaţi cu faţa spre est, în şiruri compacte de câte patru figurine. Între ele au fost amplasate care de luptă din lemn cu patru cai.