Morisca proiectelor HHC

La inceputul anului 2004, fostul director al Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures si directorul HHC Romania au pus bazele unui proiect de inchidere a Centrului de Plasament de pe Valea Borcutului. Dupa doua luni de la termenul limita, Centrul nu este inchis, etapele proiectului nu au fost respectate, termenii contractului au fost incalcati, iar consilierii judeteni habar nu au de ceea ce se intampla in institutia din subordinea lor. „Castelul de pe Valea Borcutului”, cum ii spun localnicii, a apartinut unuia dintre cei mai bogati oameni ai inceputului de secol XX din Maramures, Alexiu Pocol, primar liberal al orasului Baia Mare in anii 1927-1928. In perioada comunista, conacul a fost preluat de Inspectoratul Scolar si transformat in Centru de plasament. Acum, cladirea, aflata in patrimoniul cultural al judetului, este intr-o stare avansata de degradare, folosind ca uscatorie pentru haine, iar beciul este destinat borcanelor cu muraturi. In acest timp, copiii institutionalizati stau intr-o cladire construita mai recent in curtea conacului. Inchiderea acestui Centru are putine argumente rationale. Proiectul a fost initiat de fundatia Hope and Home for Children Romania (HHC), condusa de Stefan Darabus si derulat in parteneriat cu DASPC (titulatura noului organism al protectiei drepturilor copilului). Perioada de derulare a proiectului este de 15 luni (1 februarie 2004 - 31 martie 2005). Practic, in 1 aprilie 2005 Centrul de pe Valea Borcutului trebuia sa fie inchis, numai ca nu este asa. Si astazi se mai afla 19 copii si un numar de angajati in institutie. Cine este vinovat de “nerealizarea” proiectului si ce impact are acest lucru in sistemul de protectie a copilului? Aritmetica de nota 2 In primul rand, contractul cuprinde date eronate in ceea ce priveste numarul copiilor tinta ai Centrului. In anexa 1, se vorbeste de 38 de copii rezidenti si 72 de asistati, care ar totaliza 89 (!). Desi matematica elementara ne arata ca e vorba de 110 copii. Dar nu numai calculul este deplasat, ci si datele. La momentul initierii proiectului, datele oficiale ale DASPC arata ca in Centru erau 27 de rezidenti (nu 38) si 64 de asistati (nu 72). Erorile proiectului nu se opresc aici. In aceeasi anexa se vorbeste despre “tinerii asistati care sunt mai maturi” (o prostie! Ori sunt maturi, ori nu!) care vor fi cazati la caminele sau internatele scolilor pe timpul vacantelor. Ideea pare geniala, dar nu are nici o acoperire legala, pentru ca textele normative nu prevad posibilitatea plasarii copiilor in institutiile din afara DASPC. Dar proiectul lui Darabus trebuia sa fie un deziderat realizabil. Pe de alta parte, proiectul prevedea si mutarea de copii in casele de tip familial (CTF) sau integrarea lor in familie. Pana la inceputul acestei luni, doar doi copii au ajuns in CTF nr. 4, pe Dealul Florilor. In rest, „cooperativa munca in zadar” a oamenilor lui Darabus a functionat perfect. Efect zero. Aceste realizari s-au facut cu aprobarea din pleoapa a Laviniei Orzac, cea care a reprezentat DPC in acest proiect, buna prietena a lui Stefan Darabus, dovedindu-si inca o data lipsa de „inspiratie” in finalizarea unui proiect. La asa echipa, asa rezultate. FRCCF, evidenta impotentei Regulile asistentei sociale prevad ca in momentul inchiderii unui centru de tip clasic, copiii sa beneficieze de o alternativa sociala, diferita de plasamentul clasic. Dar, in noiembrie 2004, Darabus si conducerea fostei DPC, in frunte cu Nicolae Boitor (director general la acea data), sub supervizarea Comisiei de Protectia Copilului (condusa de Dumitru Dumuta, secretarul CJ), au mutat 8 copii in Centrul de Zi de pe strada Grivitei. Asa cum spune si denumirea, centrul de zi nu putea adaposti copii peste noapte. Sesizand probabil enormitatea, in cursul aceleiasi luni, aceeasi comisie ii transfera pe cei 8 in Centrul de Copii Scolari cu Deficiente de pe str. Barbu Delavrancea. O alta enormitate, din mai multe considerente. Mai intai, copiii de pe Valea Borcutului nu aveau deficiente si integrarea intr-un colectiv cu copii cu handicap este o greseala cu urmari periculoase pentru minorii fara deficiente. Apoi, Centrul de pe strada Delavrancea “beneficia” de un proiect derulat cu fundatia FRCCF (a Marcelei Gherghel, va aduceti aminte?), care prevedea reducerea numarului de copii cu 50% in Centrul respectiv, proiect care s-a incheiat, teoretic, anul trecut, in noiembrie. Dar, in loc sa se respecte proiectul cu FRCCF in valoare de 30.000 euro, se mai aduc copii in Centru, pentru salvarea de la esec a proiectului lui Darabus. Caci in aprilie 2005, alti 30 de copii sunt mutati in Centrul de pe Delavrancea, intr-o evidenta criza de idei a oamenilor lui Darabus. Daca in decembrie 2004 in Centru erau 143 de copii, in mai 2005 avem 181. Eficienta maxima, randament pe masura asteptarilor! Vom reveni asupra aspectului. Dumuta, pacalit! Intorcandu-ne la proiectul cu Valea Borcutului, surprinde faptul ca in noua organigrama a DASPC, din aprilie (aprobata la o luna dupa inchiderea teoretica a institutiei), Centrul respectiv figureaza cu un numar de 27 de angajati, desi el este inchis. Aceasta noua enormitate are si ea o explicatie. Proiectul despre care vorbim, un parteneriat Stefan Darabus - Augustin Botis (directorul DPC care a semnat contractul), nu a fost aprobat de consilierii judeteni. Este normal ca ei sa nu stie ca pe Valea Borcutului cei 27 de angajati din schema freaca menta. Pentru ca in Centru sunt numai 19 copii. Dar Dumitru Dumuta (secretarul CJ) a semnat transferul copiilor in Centrul de pe Dalavrancea si cunoaste situatia: “nu intelegeti. Personalul de pe Valea Borcutului nu va lucra efectiv acolo. Ei vor fi asistenti maternali sau vor activa in alte centre sau case de tip familial.” Cat pe aici sa ne convinga, numai ca in aceeasi organigrama sunt deja 400 de asistenti maternali si toate posturile din CTF-uri au fost suplimentate pana la refuz. Unde vor mai fi plasati cei 27? Scuze si acuze Proiectul initiat de Stefan Darabus, cu o valoare nu foarte ridicata, 100 milioane lei, nu are doar enormitati si gafe, dar si puncte complet neindeplinite. “Recunosc. Proiectul prevede formarea de 25 de asistenti maternali, care ar fi trebuit sa preia copii din Centrul de pe Valea Borcutului. Fapt ca nu am reusit acest lucru, este vina conducerii DPC, care nu a prevazut posturile respective in organigrama la momentul incheierii contractului”, a declarat Darabus. Pana acum, doar 7 copii au fost dati catre 5 asistenti maternali, pregatiti nu pe banii HHC, ci pe cei ai DPC (in mai 2004). Vorbind de reusitele acestui proiect, putem aminti ca s-au facut 20 de reintegrari in familii ale copiilor din Centru, numai ca HHC nu are nici un merit aici, pentru ca cele mai multe au avut loc prin efectul legii (copiii implinind 18 ani, ieseau oricum din sistem, cu sau fara proiectul lui Darabus). Una peste alta, proiectul este o incununare a esecurilor unui sistem care ne-a obisnuit cu promovarea proiectelor incheiate in spatele relatiilor de prietenie existente intre conducerea DPC (mai nou DASPC) si cateva din fundatiile de caritate din judet, in care interesul superior al copilului, trambitat cu atata aplomb, se dovedeste o gogoasa demna de a linisti opinia publica in legatura cu viata de cosmar a copiilor institutionalizati. Ne-am saturat de voi. Pareti un slogan expirat... Ciprian DRAGOS