Monument istoric nimicit de „buldozerul” indolentei

Sa bata tobele, sa sune trompetele! O casa monument istoric din Maramures din secolul XIX s-a topit pur si simplu, a plecat ca un susur de vant si nimeni nu stie unde si cand. Incredibil, dar curia (casa) familiei Dunca din Slatioara figureaza inca pe Lista Monumentelor Istorice Nationale, desi a disparut in urma cu cativa ani. Nimeni nu a cercetat cauzele disparitiei monumentului. Nu se stie cu exactitate daca a fost vandut, daramat sau s-a prabusit din cauza starii de degradare in care se afla. Lipsa banilor, legile care nu se aplica si indolenta autoritatilor ne ucid istoria. Mai grav, nimeni nu a fost pedepsit. Inca. Istoria Maramuresului e sfasiata caramida cu caramida sau scandura cu scandura sub ochii inchisi ai autoritatilor! Judetul a devenit un fel de Triunghi al Bermudelor in care monumentele istorice deosebit de valoroase dispar fara urma, „inghitite” de indolenta. Singurul monument istoric din satul Slatioara, comuna Stramtura, a „disparut” misterios in urma cu 3-4 ani. Din acest monument nu a mai ramas astazi nici un cui sau macar o fotografie. Totusi, curia familiei Dunca figureaza inca pe lista monumentelor istorice. Satenii spun ca proprietarul terenului pe care era amplasat monumentul l-ar fi abandonat in Viseu. Autoritatile locale stiu doar ca „peste noapte”, pe locul monumentul s-a ridicat o constructie noua si sustin ca vechea casa ar fi fost distrusa de vreme si vremuri... Potrivit legii, distrugerea unui monument istoric constituie infractiune, dar deocamdata nimeni nu a fost gasit vinovat. De fapt, nimeni nu a cautat vinovatii... Italianca, banii si monumentul Potrivit Listei Monumentelor Istorice, intocmita in 2004 si actualizata ulterior printr-o erata, in satul Slatioara, la numarul 128 ar trebui sa se afle „curia familiei Dunca”, monument istoric care dateaza din secolul al XIX lea. Ar trebui, pentru ca, de fapt monumentul istoric nu se mai afla acolo demult. Pe ulita satului Slatioara, „curia Dunca” e cunoscuta drept „casa lu’ moasa din Susani” care „s-a topit toata” in urma cu 3 sau 4 ani. Aurel Buftea, directorul scolii din localitate, isi aminteste. „A mutat-o la Viseu. A dus-o ala ce lucra in Italia, care s-a despartit de italianca. I s-au terminat banii si casa cred ca o putrezit la Viseu, ca n-o avut bani sa o faca la loc. Acum casa aia nu mai exista, au facut o alta casa mare in locul ei, pe terenul respectiv. Dar aia nu mai are valoare. Casa monument nu mai e deloc. S-a topit toata, asta acum vreo 3 ani. Casa a fost declarata monument pentru ca era o constructie veche, dar a putrezit si a fost distrusa toata. Au fost tot felul de discutii: ba s-o cumpere, ba s-o repare, pana cand s-a urnit toata. Ca sa nu se distruga de tot, a cumparat-o ala ce a dus-o in Viseu. A vandut-o noul proprietar. A vrut sa o puna in Viseu, dar s-a despartit de italianca, i s-au terminat banii si a abandonat proiectul. Nimeni nu a venit sa vada, dar casa e plecata de vreo 3 ani, e plecata”. Pe urma casei pierdute Se pare ca „minunatele” autoritati n-au fost curioase sa afle unde a „plecat” casa. Asa ca am pornit noi pe urma casei pierdute. Prima ipoteza parea cea mai fericita: casa ar fi putut fi cumparata de Muzeul Maramuresului din Sighetu Marmatiei. Dar directorul Mihai Dancus a spus ca: „la noi nu este sigur. Noi avem casa Dunca din Sieu, nu din Slatioara”. Am plecat de la premiza ca, in acest caz, poate casa a ajuns in Viseu, asa cum spun oamenii. Lucian Perta, directorul Casei de Cultura din Viseu de Sus, a declarat ca n-a auzit ca vreo casa veche sa fie „depozitata” in acest oras, dar cine stie? Daca, aceasta casa s-ar fi aflat in Viseu atunci cu siguranta stia directorul Muzeului de Istorie si Etnografie din Viseu, Ion Telman. Numai ca el spune ca: „muzeul nu a achizitionat nicio casa si, din cate stiu eu, nu este casa taraneasca, montata si restaurata in Viseu de Sus”. Dintr-o discutie cu persoane interesate de achizitia de case vechi, am aflat ca disparitia unor astfel de imobile nu reprezinta o chestiune neobisnuita. In ultima perioada, cererea pentru casele taranesti vechi a crescut mult, in special din zona Cluj-Bucuresti. Sursele noastre spun ca in ultima perioada au fost cumparate „pe banda rulanta” case pentru un sat de langa Cluj. Oricum, multe dintre case „pleaca” peste hotare. Iar cei care nu le vand, le dau foc, pentru ca in acest fel se pare ca obtin avizele mai repede. In concluzie, casa Dunca ar putea fi oriunde .... „Intr-un hal, fara de hal...” In schimb, autoritatile din Stramtura au o alta versiune a disparitiei casei. E drept, una bajbaita. Ioan Pasere, primarul din Stramtura, recunoaste ca : „prea multe nu stiu. Stiu ca acolo, peste noapte, si-a facut proprietarul, si-a construit altceva. Cum au facut-o si unde s-a dus nu stiu. De mai multi ani nu e acolo casa. Eu cred ca inainte de 2004. Totusi, e de cativa ani buni. Acum trei ani cred ca n-a mai existat. Nu mai e, stiu si eu, de cativa ani. Cum s-a topit, nu stiu, credeti-ma”. Primarul are si o explicatie pentru faptul ca nu stie: pe atunci primaria nu avea un angajat care sa se ocupe de urbanism, deci nu elibera autorizatii de construire sau demolare. Asta asa o fi, dar exista cu siguranta telefon, fax si o lege pentru protejarea monumentelor istorice. O lege care delimiteaza sarcini clare administratiei publice locale, cum ar fi „sa instiinteze de urgenta, in scris, directia pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti despre orice modificari sau degradari in starea fizica a monumentelor istorice detinute si aflate in teritoriul unitatii administrativ-teritoriale”. In schimb, viceprimarul Petru Mihnea stie ceva mai multe detalii. „S-a ridicat o alta constructie pe locul casei. Proprietarul era o persoana fizica care muncea prin Itaia, a venit acasa, a demolat-o nici nu am stiut cand, cum si a ridicat o alta constructie”. Mihnea stie si cum arata casa - „a fost toata daramata” - si spune ca stie si cine e vinovat de disparitia monumentului... niste zapezi mari: „Au fost niste zapezi mari, acoperisul era cazut. El (proprietarul terenului, n.red) practic n-a dus-o nicaieri. A demolat-o ca sa-si elibereze spatiul. Nu s-a ocupat nimeni de ea, a ajuns intr-un hal fara de hal. Era singurul monument din Slatioara. Numai daca ar fi intervenit atunci cineva de la Cultura sa dea fonduri pentru renovare... Nici nu mai era ce sa arati la turisti, ca era cazut acoperisul, au inceput sa creasca buruieni pe ea, deci nu mai puteai sa arati la turisti. Terenul era al persoanei respective”. A fi sau a nu fi? Asta-i intrebarea. Initial, reprezentantii Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural Maramures (DJCCPC) s-au aratat mirati de povestea disparitiei Curiei Dunca. Motivul? Casa e pe lista monumentelor istorice din 2004 si a ramas acolo. Ana Mojolic, consilier superior in cadrul DJCCPC a fost intrigata de poveste pentru ca: „nu puteau s-o mute fara noi. Deci nu exista nimic, nimic…? Deci si inainte de 2004 a fost Lista Monumentelor si asta era pe lista. Casa noua are autorizatie de constructie? In mod normal, acela fara autorizatie de construire n-avea cum sa construiasca, ori daca mergea dupa autorizatie la primarie sau la Consiliu Judetean, oricare din cele doua trebuiau sa-si dea seama ca e monument. Si nu aveau voie s-o mute. Distrugerea unui monument e caz penal”. Si directorul DJCCPC, Ioan Marchis, a fost indignat de poveste. „Primarul a gresit din moment ce el este pastorul monumentelor dintr-o comuna, el are cea mai mare obligativitate. Hai sa presupunem ca s-a demolat, insa el nu poate da aviz fara avizul comisiei. O sa-i cer si in scris sirul acestor evenimente”. Numai ca, dupa ce am discutat cu viceprimarul din Stramtura, Petru Mihnea, am aflat ca povestea Curiei din Slatioara nu era chiar o noutate pentru cei de la DJCCPC. Mihnea a spus ca: „Sigur ca am anuntat Cultura si au fost si au vazut-o. Au fost de la monumentele istorice si au zis ca va fi scoasa de pe lista. Anul trecut au fost. Au zis ca o s-o scoata si au facut si o hartie”. Mai mult, pe site-ul directiei am gasit un document in care curia familiei Dunca figureaza ca „monument disparut”, motiv pentru care s-a intocmit o nota de constatare semnata de primar, reprezentantul Inspectiei de Stat in Constructii si al DJCCPC Maramures, pentru scoaterea din lista monumentelor istorice a a casei. Am aflat ca reprezentantul DJCCPC care s-a ocupat de procedura de declasare a monumentului este Aura Pintea, aflata in prezent in concediu de maternitate. Pintea si-a amintit de deplasarea la Slatioara, dar nici ea nu stie cu exactitate de ce a disparut curia. “La Slatioara am fost ca sa scoatem din lista monumentul. Au fost acolo inundatii, sau nu stiu cum am aflat eu ca nu mai exista monumentul. De la minister a venit la un moment dat o hartie sa facem procese verbale la fata locului cu cei de la Inspectoratul de Stat in Constructii si cu primarul ca sa scoatem din lista monumentul. Nu mai aveam ce vedea, ca era daramat. Eu am trimis hartiile la Bucuresti, sa fie scos din lista. Ideea e ca monumentul e disparut de mai multa vreme.” Am contactat-o din nou pe Ana Mojolic, consilier superior in cadrul DJCCPC Maramures, dar... surpriza: „monumentul e inca pe lista. A aparut o erata, dar nu face referire la aceasta curie”. Mai mult, nici cei de la Inspectoratul de Stat in Constructii (ISC) Maramures, care se pare ca au semnat nota de constatare a disparitiei monumentului in 2006, nu stiu nimic despre aceasta poveste. Inspectorul sef al ISC Maramures, Arpad Virag, spune ca reprezentantii inspectoratului s-au deplasat la Stramtura, dar pentru un alt monument: biserica din localitate. Mai exact, era vorba despre schimbarea clopotnitei: „in afara de clopotnita noi n-am fost. Am avut niste reclamatii prin Bucuresti pentru clopotnita”. Insa Arpad Virag nu a fost mirat sa auda de problema de la Slatioara. Motivul? Spune ca: „Probleme generale cu primaria Stramtura sunt mai multe, ca primarul este foarte slab. Este prin instante si noi l-am amendat de vreo 2-3 ori, n-a platit nici amenzile. Sunt castigate partial, restul le vom castiga luna viitoare. De undeva porneste de la primar si organizarea primariei”. Daca problema disparitiei monumentului porneste de la primar sau de la altii, asteptam sa verifice macar acum, in ceasul al doisprezecelea, organele abilitate si platite din bani publici pentru astfel de activitati. Altfel, in cativa ani ne-am putea trezi ca cele 585 de monumente ale Maramuresului exista doar pe hartie si in locul bisericilor monument UNESCO s-au ridicat baruri, in locul castelelor discoteci, iar in locul istoriei locale vom avea doar moloz si autoritati indolente care se multumesc sa nu stie. Infractiuni Potrivit legii privind protejarea monumentelor istorice: „Desfiintarea neautorizata, distrugerea partiala sau totala, exproprierea fara avizul Ministerului Culturii si Cultelor, degradarea, precum si profanarea monumentelor istorice constituie infractiuni si se sanctioneaza conform legii. In toate cazurile prevazute la alin. (1) faptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat si la reconstituirea monumentului sau a partilor de monument lezat, conform avizelor prevazute de prezenta lege. Constituie contraventii la regimul de protectie a monumentelor istorice urmatoarele fapte, daca, potrivit legii, nu constituie infractiuni: a) modificarea, desfiintarea sau stramutarea unui imobil dupa declansarea procedurii de clasare, fara avizul Ministerului Culturii si Cultelor; etc”. “Va promit, cazul nu e inchis.” „Dupa ce m-am informat despre istoria acestor monumente disparute de care se ocupa colegele mele Ana Mojolic si cu Aura Pintea, am aflat ca noi am fost anuntati de disparitia monumentului, drept pentru care s-a intocmit un act de declasare propus la Comisia Nationala a Monumentelor. Sigur ca nu ne-a convenit ca acest monument a disparut. Procedura standard si legala este ca in cazul disparitiei un monument sa fie informata Comisia Nationala, urmand sa se voteze declasarea ei - scoaterea de pe lista - dupa care se va publica in Monitorul Oficial. E o chestiune de durata. 6 monumente disparute nu au aparut inca publicate si sterse de pe lista. Este o procedura destul de greoaie, pentru ca sunt mai multe monumente disparute. Probabil vor fi publicate deodata si se va face corectura in lista. Problemele cu proprietarii monumentelor le avem in continuare, implementarea si aplicarea Legii 422 nu este deloc usoara mai ales ca nu exista inca metodologii de aplicare. Cu fiecare monument avem o experienta noua. Politia trebuia sa cerceteze, sa dea de urma casei si sigur ca se poate intenta un proces. Dar, fara autoritatile locale, noi, Directia, nu putem face nimic. S-a construit fara autorizatie, pentru ca noi trebuia sa fim informati. Trebuie aviz de la patrimoniu atunci cand se da aviz de constructie, atunci cand e cazul unui monument. Daca s-a dat aviz acolo, s-a dat ilegal. Dar asta vom afla. Dupa ce ati descoperit dumneavoastra toate astea, noi o sa revenim asupra cazului. Va promit, cazul nu e inchis.” Legea ignorata „In scopul protejarii monumentelor istorice proprietarii si titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligati: * sa intretina, sa foloseasca si sa exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi si a Obligatiei privind folosinta monumentului istoric; * sa asigure paza monumentelor istorice si sa ia masuri pentru apararea impotriva incendiilor; * sa instiinteze de urgenta, in scris, directia pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si primarul orasului ori al comunei respective despre orice modificari sau degradari in starea fizica a monumentelor istorice detinute si aflate in teritoriul unitatii administrativ-teritoriale; * sa obtina avizele prevazute de lege pentru toate interventiile prevazute la art. 22; * sa asigure efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare, precum si a oricaror alte lucrari, conform prevederilor legale, numai de catre persoane fizice sau juridice atestate in acest sens si sa prevada in contracte conditiile si termenele de executie cuprinse in avizul de specialitate; * sa respecte toate conditiile si termenele de executie cuprinse in avizul de specialitate atunci cand executa ei insisi lucrari de intretinere curenta sau orice alte interventii, conform prevederilor prezentei legi; * sa comunice directiei pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, dupa caz, asupra monumentelor istorice (...)”.- Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro