Monetăria din Baia Mare a funcționat mai bine de 450 de ani

Continuăm să publicăm materiale din lucrarea deosebită a specialiștilor de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Baia Mare: „Baia Mare oraș medieval”, un volum coordonat și realizat de directorul Muzeului Viorel Rusu și muzeograful Lucia Pop. Mulțumim celor de la muzeu pentru materiale și pentru informații. Și ne bucurăm de faptul că Baia Mare a fost un oraș important cu sute de ani în urmă, așa cum rezultă și din materialul de mai jos.

Baia Mare a apărut pe harta așezărilor urbane ca urmare a activității de exploatare a minereurilor neferoase, primele in­formații certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul al XIV-lea, chiar dacă în­ceputurile medievale ale ac­ti­vi­tăților de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puțin din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Asemenea altor structuri urbane medievale, orașul Baia Mare s-a conturat înaintea emiterii actelor privilegiale de atestare a existenței sale, nefiind o creație a acestora, ci o recunoaștere a unei realități existente anterior emiterii lor.

Prin privilegiul de a ține târg anual, timp de cincisprezece zile „fără contenire”, Baia Mare a devenit primul oraș din Transilvania care a primit acest drept, înaintea Bistriței (1353) sau a Brașovului (1364), ceea ce dovedește im­portanța și statutul special de care orașul a beneficiat la mijlocul secolului al XIV-lea. O atenție deosebită a fost acordată organizării activităților legate de extragerea și prelucrarea minereurilor.
Astfel, alături de consiliul oră­șe­nesc, în Baia Mare a funcționat un Oficiu al comitelui cămării, a cărui sarcină principală era de a supraveghea mineritul și îndeosebi strângerea urburii cuvenite regelui. O categorie distinctă de măsuri prevedeau ca, anual, să se aleagă un jude al minerilor, magistrum montis, care să supravegheze, împreună cu judele orașului, judex, și consiliul, magistratus, activitatea des­fășurată în mine și să exercite dreptul de judecată în problemele legate de minerit. De asemenea, judele orașului și consiliul alegeau supraveghetorii minelor, scansores, care trebuiau „să cerceteze toate hrubele și lucrările de mină și să se îngrijească de venitul urburei” cuvenite regelui.

O mărturie a importanței, dar și a prosperității la care ajunsese orașul Baia Mare în secolul al XIV-lea este și finalizarea construirii în stil gotic a Bisericii „Sfântul Ștefan”. Construcția monumentalei biserici a început, cel mai probabil, la sfârșitul secolului al XIII-lea sau în prima jumătate a secolului al XIV-lea, zidirea ei progresând rapid, astfel că privilegiul emis de regele Ludovic I, la 8 martie 1376, nu mai menționează lucrări la biserică. Este simptomatică apariția unei asemenea biserici-hală cu două nave, model răspândit, preferențial, de ordinele călu­gă­rești, în centrele  miniere. Semnificativ este și faptul că orașul își permitea să întrețină unsprezece capelani, pe lângă parohul bisericii, situație unică în tot regatul. Toate acestea reflectă deosebita putere economică la care a ajuns Baia Mare în mai puțin de un secol de existență, grație exploatării metalelor prețioase din zonă. Această activitate a determinat înființarea și funcționarea pentru o vreme îndelungată a unei monetării, atestată documentar din anul 1411.
În același an, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în schimbul unor importante teritorii din Bosnia, a cedat, printre altele, orașele Baia Mare și Baia Sprie despotului sârb Ștefan Lazarevici (1402-1427), în proprietatea căruia au rămas până în anul 1426, când aceste posesiuni au fost preluate de nepotul său, Gheorghe Brancovici (1427-1456), care le-a păstrat până în anul 1445.

Monetăria din Baia Mare și-a început activitatea, probabil, în jurul anilor 1347, cu ceva timp înaintea documentului de atestare, respectiv, înainte de anul 1411 și a funcționat în mod continuu mai bine de 450 de ani. Primele însemne de monetărie, considerate de origine băimăreană, au fost „R-I”, pe groși, bătuți între anii 1345-1357, și „R-P”, pe denari, „R” provenind de la Rivulus Dominarum, iar „I”, respectiv „P”, reprezentând inițialele numelui func­ționarului responsabil cu monetăria.
În aceeași perioadă, apare în câmpul monedelor steaua cu șase raze, probabil un însemn colectiv ce semnifica deținerea arendei de către cetățenii orașului, însemn care a apărut periodic și în etapele ulterioare. Monetăria din Baia Mare s-a impus de la început ca una dintre cele mai importante din Transilvania și Ungaria ceea ce reiese, în primul rând, din veniturile realizate. Astfel, în anul 1463, monetăria realiza un venit net de 20.000 de florini, în timp ce, în același an, monetăria din Buda obținea un venit de 8.000 de florini iar cea din Sibiu, 6.000 de florini.

Schimbările accelerate de la sfârșitul secolului al XV-lea dovedesc, în general, forța și profunzimea evoluției societății cen­tral-europene. Deschiderile pe care le aduce domnia lui Matia Corvin, adept al dezvoltării orașelor și al întăririi autonomiei acestora, se resimt puternic și în evoluția orașului Baia Mare, acesta cunoscând una dintre cele mai prospere perioade din istoria sa ca oraș liber regal minier. Astfel, în sfera economică, regele a fost preocupat de organizarea acti­vi­tăților miniere și sporirea pro­ducției de metale prețioase, întărind, la 12 mai 1458, privilegiile anterioare ale orașului.

În același an, Matia Corvin l-a de­semnat pe Imre Zápolya comite al cămării și trezorier la Baia Mare, respectiv a amanetat pentru el și rudele lui proprietăți în valoare de 10.000 de florini, pentru diferite servicii ale sale, între care și apărarea cetății din Baia Mare. Baterea de monede a fost arendată orașului Baia Mare, în schimbul sumei de 13.000 de florini de aur, la 30 august 1468. La acea vreme, monetăria din Baia Mare asigura orașului un venit anual de 27.000 de florini.
În anul 1481, minele din Baia Mare au dat peste 600 kilograme de aur, aici realizându-se aproape jumătate din toată cantitatea de monede bătute în regatul Ungariei. Monedele bătute în monetăria băimăreană în anii domniei lui Matei Corvin au fost de diferite tipuri: florini de aur, garas, denari și obuluri. Important este denarul, pe revers cu Madonna, bătut pentru prima dată în Baia Mare, acesta fiind definitoriu secole la rând, pentru acest tip de monedă, respectiv pentru forma și greutatea sa.