V.M.: Trebuia să nu intrăm în hora asta? Avem vreo șansă de scăpare ?
Neagu Djuvara: Nu, niciuna. Dimpotrivă. Puținul de creativitate care ne rămâne îl vom dezvolta tot în sânul Europei. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Este ca un fel de blestem asupra acestei țări. Începând de la Cantemir, până la Eliade şi Cioran, toți s-au remarcat în străinătate.
V.M.: În astfel de condiții, de ce să mai rămână tinerii români în țară ?
Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai că îi sfătuiesc să stea aici, dar îi rog pe cei care sunt stabiliți deja în străinătate să se întoarcă, în măsura posibilului, pentru a crea o nouă elită intelectuală, care s-o înlocuiască pe cea de-acum.
V.M.: De ce s-ar întoarce într-o barcă a cărei scufundare tocmai ați descris-o?
Neagu Djuvara: Dar barca noastră nu se duce mai la fund decât restul Europei, aşa că mai bine să se scufunde cu barca noastră decât cu cea germană sau franceză...
V.M.: Ce ați făcut pe 1 Decembrie, de Ziua Națională a României ?
Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicând un lucru care supără pe mai toată lumea: că nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sărbătoare națională. În primul rând, nu este bine să modifici, la fiecare schimbare de regim, o sărbătoare națională. Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua independenței țării. Prin urmare, data intrării României în concertul european. Că 10 Mai a coincis cu venirea prințului Carol, ceea ce i-a făcut pe acei domni din 1990 să se teamă, înțeleg. Dar, pe de altă parte, 1 Decembrie nu este data României mari. Este data când două provincii, Transilvania şi Banat, au cerut să intre în Regatul României. Cu două zile înainte, ceruse Bucovina. Cu șase zile înainte, ceruse Basarabia. Şi toate patru au fost acceptate de șeful statului, adică de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data când s-a născut România Mare este 24 Decembrie, nu 1 Decembrie! Pe de altă parte, mai există un motiv foarte practic. O sărbătoare națională e bine să fie ținută într-un anotimp cu soare, în care vremea să te îndemne la bucurie, oamenii să poată dansa în stradă. Ce te faci la 1 Decembrie, când se văd aburii vorbitorilor ieșind din gură și când bieții ostași îngheață?
V.M.: V-ați întors în România după 45 de ani de exil, în februarie 1990. Ați scris că, în primele zile petrecute la București, v-ați tot întrebat: „Ce cauți aici, Neagule?” Ați aflat răspunsul la întrebare ?
Neagu Djuvara (râde limpede și cu poftă): Culmea este că risc să îmi pun întrebarea și după 19 ani. Din când în când, îmi pun încă întrebarea asta și astăzi. Dar, constatând cu câtă căldură sunt primit de tineret, consider că nu m-am întors degeaba în țară. Când am întocmit această mică lucrare făcută în grabă și sub îndemnul altora, căci nu am avut personal intenția să scriu „Scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, ea s-a vândut în 39.000 de exemplare. Iar când m-am oprit la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: „Mă iertați că mă adresez Dumneavoastră, dar doream să vă mulțumesc. Am o fiică la liceu care avea o totală inapetență pentru istorie; i-am cumpărat cartea Dumneavoastră și de atunci e pasionată de istorie”. Acestea sunt lucruri care mă bucură și îmi dau seama că, totuși, nu am venit degeaba în România.
V.M.: Sunteți patriot ?
Neagu Djuvara: Patriot? Ascultă (pufnește furios), nu merit să-mi fie pusă o asemenea întrebare. Se întorcea cineva care nu e patriot? Soția mea, care e franțuzoaică, când a văzut ce fac în România a spus: „Trebuie să ai patriotismul bine înșurubat în cap ca să suporți să trăiești acolo”.
V.M.: De 19 ani tot suportați. Mai suportați mult ?
Neagu Djuvara: Păi da. Voi suporta până la moarte, asta e clar. Vreau să fiu înmormântat aici. Dar mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, am să încerc să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri și cu discursuri. Din păcate (și în context expresia este cu adevărat potrivită), Europa de mâine va aparține arabilor și țiganilor. De aceea consideram că cea mai gravă crimă făcută împotriva europenilor de baștină și a culturii europene este deschiderea largă a porților Europei hoardelor barbare și hămesite de foame din Asia și Africa, hoarde care vor transforma Europa creștină, civilizată și prosperă de astăzi în Euro-Indo-Arabia de mâine, în care urmașii noștri vor putea, probabil, supraviețui pentru câteva generații în „rezervații”... Iar noi, europenii de rând, stăm cu brațele încrucișate și ne văicărim de toate ticăloșiile care se petrec sub soare fără a întreprinde nimic. Așa încât ne merităm soarta.
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
