Mondo Cane. Părerea unui român stabilit în Olanda

Părerea unui român stabilit în Olanda

Ce aiurea e mâncarea în Olanda! Și în tot vestul. Numai Italia se salvează, în rest numa’ carton, ca și ăla din care se confecționează cofrajele de ouă. Pământul e și el vai de steaua lui! Ce au vesticii e din furat – colonii și teritorii de la vecini – e la mintea cocoşului.
De ce au colonii? Pentru că s-au dus peste alții la furat, că acasă nu aveau. Românii au avut, așa că au stat cum stau și azi: ca tâmpiții și proştii, ca să-i jefuiască străinii!
Ce e istoria? O poveste cu tâlhari și criminali, aia este! De la Troia, la Războiul din Golf: expediții de jaf. Acum câteva sute de ani, vesticii trebuiau să meargă pe mare la furat, azi ne aduc nouă rahaturi pe uscat și cică-s de mâncat… Niște mizerii, dar musai să plătești firma, brandul.
Cum sună, de pildă: „Cârnați de Tu­ringia”? Au! O mizerie! Dintr-un porc românesc nu poți să faci așa ceva nici din greșeală. Nici un amărât de cartof pai nu au ăia pe acolo – zici că-s peleți. De ciolan afumat nici nu au auzit. Ca urmare, fasolea lor – insipidă oricum – devine inutilizabilă.
Așa că mi-am făcut o listă cu ce trebuie adus din România în vestul cel civilizat. Niște zeci de kg de cartofi, 200 kg de burtă de vită, 200 kg de ciolane afumate, saci de mere, ceapă – groaznic! – oală Kuhta, de presiune, morcovi, 30 de cutii brânză Năsal (net peste orice au ăștia!), 30 de bucăți de brânză Homorod, 500 de metri liniari de cârnați, un braț de salam de Sibiu, o canistră de țuică de prune, 50 de table de slănină și... mai văd eu.
Dietele lor de figuranți, de hoți, de zgârciți, care ambalează fiecare cartof în parte, îi dau o denumire pompoasă și de fapt e net inferior celor care se aruncau în spatele aprozarelor lui Ceaușescu!
Dar... nu ei, „civilizații”, sunt proști! Românii sunt proști. Au vrut „o țară ca afară” – ca afară o să fie!
Băi, mototolilor, fosta armată română cânta: „Nu vom ceda o palmă de pământ, chiar de vom intra-n mormânt!” E cel mai bun pământ din lume. De aceea își rescriu istoria toți vecinii noștri, ca să pună laba pe el – și nu numai vecinii. Care parteneriat, care prieteni? Aiurea!
Vine Charles și își pune ceapă aici și face dulcețuri din fructe adevărate.
Fosta monarhie, aia de-a abdicat pe la pa’șepte, e prezentă și ea aici la furat. Și românii?! Românii… ciotcă la șaorma cu de toate. Stau cu mâna la cosor.
Păi, mă, teritoriul acesta este absolut vital. Cică „lapte din Alpi” – un nimica. Vorbe, reclamă!
Imperiul Roman a venit aici pentru că-și băteau unii călători gura: „În Dacia curge lapte și miere, iar vesela e din aur”.

România există ca țintă fixă pentru orice altă țară sau concern multi­național, nu există prieteni în jocul profiturilor la nivel mondial. Vacă de muls, atât și nimic altceva Mai mult, țara e locuită de proști ușor de păcălit și manevrat. Să fii popor sărac într-o țară ca România, în mod cert nu meriți ceea ce ai!
De ce, m-a întrebat un marinar, deși are ieșire la mare, România nu a însemnat mare lucru în istoria navigatorilor și a vaselor de tot soiul? Căci, în afară de pânzarul moldovenesc, el alte corăbii românești nu știa. Nu galere, nu caravele, nu bricuri, fregate, goelete, baleniere, crucișătoare sau cuirasate, nu portavioane etc. – nimic în afară de bărci de pescuit și plute pe Bistrița.
Caravelele portugheze și spaniole au mers la furat până în America. Vikingii au tras la ramele drakkarelor, mânați de foame, tot până în Ame­rica. În 1722, olandezii au descoperit Insula Paștelui și au sărbătorit asta măcelărind populația! Evi­­­dent, primii invadatori planetari sunt englezii. După care vin spanio­lii, portughezii, francezii, turcii…
Toți cei care aveau flote. Istoria i-a înregistrat ca descoperitori, dar descoperirile au fost doar inerente în goana lor lacomă după bogățiile lumii. În realitate, mergeau la furat! Toată istoria navală este un concurs pentru supremație și descoperirea de noi rute comerciale. Mulți și-au frânt gâtul. Olandezii au fost printre cei mai temerari – au forțat Novaia Zemlea (Nova Zembla, cum spun ei) pierzând navele şi întorcându-se acasă doar cinci la sută, după ani şi ani, pe o rută reușită doar peste 200 de ani de către un spărgător de gheaţă atomic.
Dracii de englezi au înhățat 60% din uscat, la un moment dat, iar asta nu demult. FOAMEA ȘI LĂCOMIA! Mergeau la furat și spaniolii, nu pentru a face pe bunii samariteni, chiar dacă-și cărau și preoții misionari după ei.
Românii aveau, de aceea nu se omorau cu navigația. Neamurile care nu aveau ieșire la mare și nici mâncare dădeau buzna la vecini. Am intrat noi peste careva? Niciodată! Pentru că aveam de toate. Ehei, acu’ s-a rezolvat, nu mai avem!
Așa că… n’șpe milioane de români și-au luat lumea în cap și sunt ba la muncă, ba la furat, ba la ucis prin Afganistan (în cârdășie cu alți hoți!) sau înrolați în Legiunea Străină.

Mecanismul jafului este simplu: orice neam care întrepătrunde alt neam vine la furat! Toți hoții au aceeași vrăjeală, ca englezii în India: cică aduc civilizația. Aiurea, au venit să fure! La noi, indiferent că au fost habsburgii și apoi austro-ungarii (care mai sunt încă!), că au fost turcii sau grecii din Fanar, că au fost nemții și pe urmă rușii, aceeași situație: toți au venit la furat! Până și bulgarii au venit la ciupeală pe aici de-a lungul istoriei. Dintre vecini, numai sârbii au avut ce le trebuia, așa că măcar ei ne-au lăsat dracu’ în pace.