Mondo Cane. „Oxford – Riposta a început” - reacție extraordinară la mișcarea antirasistă!

Aceasta este o scrisoare de răspuns de la Oxford către studenții de culoare, beneficiari ai unei burse Rhodes, care solicită înlăturarea statuii întemeietorului universității, Cecil Rhodes.
Interesant, Chris Patten (Lord Patten of Barnes), Cancelarul Universității Oxford, a participat recent la emisiunea Today Programme, a canalului BBC4, exact pe această temă.
Titlul din The Daily Telegraph a fost „Oxford nu-și va rescrie istoria”. Patten a comentat: „Educația nu înseamnă îndoctrinare. Istoria noastră nu este o pagină albă pe care putem scrie versiunea noastră a ceea ce ar fi trebuit să fie în funcție de vede­rile și prejudecățile noastre contemporane”.
Rhodes trebuie să cadă???

„Dragi studenți mizerabili,

Generoasa moștenire, pe care Cecil Rhodes a lăsat-o, a contribuit într-un mod semnificativ la confortul și bunăstarea multor gene­rații de studenți la Oxford – mulți dintre ei, să îndrăznim s-o spu­nem, mai buni, mai inteli­genți și mult mai merituoși decât voi.
Aceasta nu înseamnă neapărat că suntem de acord cu tot ceea ce Rhodes a făcut în timpul vieții sale – dar nici nu trebuie să fim.
Cecil Rhodes a murit acum mai bine de un secol.
Autrestemps, autresmoeurs. Da­că nu înțelegeți ce înseamnă asta – și nu ne-ar mira absolut de­loc – atunci chiar credem că ar trebui să vă întrebați: „Ce caut eu la Oxford?”
Oxford, permiteți-ne să vă rea­mintim, este cea de-a doua cea mai veche universitate din lume. Studenții învață aici din secolul al XI-lea. Am jucat un rol important în construcția civilizației occidentale, de la Renașterea in­te­lectuală din secolul al XII-lea, la Iluminism și dincolo de acesta. Printre absolvenții noștri se numără William of Ockham, Roger Bacon, William Tyndale, John Donne, Sir Walter Raleigh, Erasmus, Sir Christopher Wren, William Penn, Rep. Adam Smith (D-WA), Samuel Johnson,
Ro­bert Hooke, William Morris, Oscar Wilde, Emily Davison, Cardinal Newman, Julie Cocks.
Chiar reprezentăm ceva. Iar majoritatea oamenilor care au pri­vilegiul de a veni și a studia aici sunt conștienți cât de mult reprezentăm.
Oxford este „almamater” a lor – mama lor dragă – iar ei o res­pectă și o venerează așa cum merită. Și ce făceau strămoșii voștri în acea perioadă? În princi­pal, trăiau în cocioabe din chirpici.
Sigur, vă acordăm credit pentru civilizația sud-africană a marelui Zimbabwe care a existat pentru o perioadă scurtă de timp. Dar haideți să fim extrem de onești. Contribuția  triburilor Bantu la civilizația modernă a fost aproa­pe zero. Probabil veți spune că asta e „rasism”. Însă este ceea ce noi, aici la Oxford, preferăm să numim „adevărat”. Poate că re­gulile de la alte universități sunt diferite. De fapt, știm că ele sunt diferite. Ne-am uitat îngroziți la ceea ce s-a întâmplat dincolo de ocean, de la Universitatea din Missouri la Universitatea din Virginia, și chiar la venerabilele instituții precum Harvard sau Yale: „spațiile sigure”; #blacklivesmatter; relativismul cultural înfiorător; sufocanta corectitudine politică; ceea ce Allan Bloom numea, pe bună dreptate, „închiderea minții americane”. Totuși, la Oxford, vom prefera întotdeauna văicărelii ieftine, politicilor de identitate și sloganelor fără fond, faptele și libertatea, dezbaterea deschisă.
În ziua în care vom înceta să facem asta, ne vom pierde dreptul de a ne numi cea mai măreață universitate din lume. Desigur, este dreptul vostru legitim să vă irosiți timpul petrecut la Oxford în campanii stupide, ofensatoare sau centrate pe o singură ches­tiune. (Deși acest lucru ne face să ne întrebăm cât de riguroasă este procedura de selecție, în zilele noastre, pentru bursele Rhodes sau, și mai mult, pentru bursele Mandela-Rhodes).
Suntem obiș­nuiți să vedem studenți – sau, în cazul vostru, masteranzi – care se fac de râs. Doar că să nu așteptați de la noi să vă încurajăm imbecilitatea, cu atât mai puțin să îngenunchem în fața ei. Oți fi voi negri – „BML:”, cum hidos vă etichetează teh­nologia modernă – dar noi nu avem prejudecăți rasiale. Am edu­cat tineri studenți din fostele noastre colonii, fostul nostru Imperiu, fostul nostru Commonwealth și dincolo de acestea, timp de multe generații. Noi nu discriminăm în funcție de sex, rasă, culoare sau credință. Discriminăm, totuși, doar în funcție de intelect. Asta nu înseamnă printre altele, că atunci când studenții sau masteranzii noștri vin cu idei prostești, îi batem pe umăr, le dăm o decorație și le spunem: „Oh, ești negru și vii din Africa de Sud. Ce flăcău isteț ești!”. Nu. Preferăm să vedem ca­litatea acestor idei testată în creu­zetul dezbaterii publice. Vedeți, asta este o altă componentă cheie a tradiției intelectuale de la Oxford: poți dezbate despre orice îți trece prin cap, însă trebuie să fii capabil să îți justifici ideea cu fapte și cu logică – altfel ideea nu înseamnă nimic.

Cum ar fi, de exemplu, această idee ridicolă de a înlătura o statuie din bronz a lui Cecil Rhodes din Oriel College deoarece simbo­lizează „rasismul instituțional” și „sclavia albă”. Ei bine, chiar și așa să fie ceea ce este discutabil – și ce dacă? Dacă există vreun student atât de șubred la minte încât nu poate trece pe lângă o statuie fără a-și simți „spațiul sigur” violat, atunci acela chiar nu merită să se afle aici. Și apoi, dacă ar fi să fie înlăturată statuia lui Rhodes pe motiv că viața lui nu a fost fără pată, unde ne-am opri? Așa cum arăta unul dintre absolvenții noștri, Dan Hannan, alți binefăcători ai Oriel includ și doi regi atât de îngrozitori – Edward al II-lea și Charles I – pe care supușii lor i-au omorât. Colegiul de vis-a-vis, Christ Church, a fost construit de un ucigaș, un hoț care și-a omorât cu sânge rece două dintre soțiile lui.
Thomas Jefferson a avut sclavi: invalidează asta Constituția Sta­telor Unite?
Winston Churchill avea vederi sum­bre despre musulmani și India: nu a fost el potrivit să conducă Marea Britanie în timpul răz­boiului?
De fapt, vom merge chiar mai departe de asta. Campania voastră „Rhodes trebuie să cadă” nu este doar prostească, ci este urâtă, periculoasă și ține de vandalism.
Suntem de aceeași părere cu istoricul Oxford R.W. Johnson că, ceea ce încercați să faceți prin această campanie, nu se deose­bește deloc de ceea ce ISIS și Al-Qaeda au făcut cu artefactele din locuri precum Mali sau Siria. Voi ucideți istoria.
Și, oricum, cine sunteți voi să-i dați lecții Universității Oxford
despre cum să se conducă? Campania voastră #Rhodesmustfall, înțele­gem că a început în Africa de Sud și a fost lansată de un activist negru care le-a spus profesorilor lui că „albii trebuie omorâți”.
Unul dintre voi – SizweMpofu-Walsh – este fiul privilegiat al unui politician bogat și membru al unui partid al cărui slogan este „Ucideți burul; ucideți fermierul”; altul dintre voi, NtokozoQwabe, care este doar beneficiarul unei burse Rhodes la Oxford, a propo­văduit necesitatea unei „conștiințe sociale a studenților negri” de „a domina universitățile albe și asta fără milă și decisiv!”.
Grozav. Este exact ceea ce are nevoie Universitatea Oxford. Ceva îmbogățire culturală din țara lui Winnie Mandela, unde vedem arderea cauciucurilor, o epidemie de SIDA aproape în întregime rezultat al indiferenței guvernului și ignoranței, una dintre cele mai mari rate ale criminalității pe cap de locuitor, corupție institu­țio­nalizată, politici tribale, rasism împotriva albilor și o economie în colaps.
Vă rog, să spuneți voi care dintre cele enumerate mai sus va îmbu­nătăți viața celor 22.000 de stu­denți care învață aici, la Oxford.
Iar apoi explicați, vă rog, ce anu­me face ca această campanie a voastră de captare a atenției pri­vind înlăturarea unei statui să fie mai urgentă, mai meritată decât dorința a probabil 20.000 din cei 22.000 de studenți de a se bucura în tihnă de experiența lor aici, fără a fi iritați de niște mici răsfățați nerecu­noscători care primesc niște burse pe care clar că nu le merită și care folosesc politica rasială și vino­văția ieftină pentru a strica viața și fibra universității noastre iubite.
Înțelegeți-ne și înțelegeți clar: voi aveți totul de învățat de la noi; noi nu avem nimic de învățat de la voi.

Al vostru,
Oriel College, Oxford