Mondo Cane

Este bine de știut o istorie, din anul 1938, mai puțin cunoscută. Doi ani mai târziu, în 1940, Nicolae Iorga a fost asasinat. Oficial, s-a pus în seama legionarilor, din cauza neînțelegerilor cu liderul lor, Zelea Codreanu, care ar fi condus la moartea acestuia din urmă. Dar se poate afirma, fără teama de a greși, că și această întâmplare a condus la nefericitul sfârșit al marelui savant.   
„Consilierul Regal N. Iorga a adus grave ofense Suveranului într-o ședință a Academiei, când președin­tele acestei înalte instituții, Constantin Rădulescu-Motru, propusese ca toți academicienii să se înscrie în bloc în «Frontul Renașterii Naţio­nale» (înființat de Carol al II-lea la 16 decembrie 1938, în locul partidelor politice declarate clandestine). În acel moment, N. Iorga s-a ridicat spunând că îl surprinde ca tocmai președintele să facă o atare propu­nere adunării, ca şi cum aceasta ar fi o  breaslă de bărbieri, tinichigii sau o asociație de funcționari comerciali.

«Nu, domnule președinte – a spus Iorga – noi nu suntem o turmă de mameluci, fiecare dintre noi are pu­terea de discernământ necesară și prin nimic nu am putea fi constrânși ori măcar ademeniți să comitem un asemenea act. Eu, cel puțin declar de la început că nu m-aș putea înscrie niciodată în asemenea con­dițiuni». La strigătele academi­cie­nilor de «destul», «stai jos!»,  Nicolae Iorga s-a ridicat din nou şi a mai spus că nu vorbește numai în calitate de aca­demician, ci şi de istoric, şi că dacă este vorba să facă istorie, apoi să mai aștepte puțin, domnii colegi, că vor afla lucruri interesante.

Cu toate protestele asistenței şi fiind des întrerupt de academicieni, Nicolae Iorga a început prin a aminti că în Evul Mediu existau în Germania trei orașe libere Hamburg, Lubeck și Bremen. În Lubeck, printre diferitele familii alogene se găseau unele care se numeau «Zollern», adică familiile din deal și, spre a nu se confunda cu cele din vale, îşi ziceau «Hohenzollern». Aceşti Hohenzollerni, prin camătă şi tot felul de mijloace specifice neprusacilor, devenind extrem de bogaţi, au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului şi domeniilor de la Sigmaringen, fiind ulterior înnobilaţi de Margraful Bavariei. Din aceşti Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, care, după cum este şi firesc, poartă nu numai stigmatele rasei nepru­sace, dar mai suferă şi de anumite tare care se transmit pe calea ere­ditară şi periodic din patru în patru generații”.
Deşi des întrerupt de asistență, N. Iorga a continuat, totuși, arătând cum, în calitatea sa de istoric, a putut stabili că „printre alte boli ale acestei familii se află şi nebunia transmisă  invariabil din patru în patru generații şi că păcatele au căzut tocmai pe M.S. Regele ca să fie din generația celor nebuni.  Regele Ferdinand a fost deplin sănătos la minte, după cum a fost sănătos şi Regele Carol I, ca şi fratele său, tatăl Regelui Ferdinand. Deși părintele Regelui Carol şi bunicul Regelui Ferdinand au fost sănătoși,  bunicul Regelui Carol I a fost totuși nebun, nebunie transmisă astăzi, după a patra generație, Regelui Carol II. Mai mult încă: toţi acești regi ori prinți nebuni, atunci când au simțit că puterea de vitalitate a sângelui neprusac  din vinele lor scade, din cauza rezultatelor încrucișării cu prințese de sânge arian, au căutat să-şi reconforteze virusul iudaic, prin căsătorii cu neprusaci. Aşa a făcut şi străbunicul lui Carol II, care l-a precedat cu patru generații şi aşa a făcut şi actualul Rege al României, căsătorit – după cum se ştie, a adăugat N. Iorga – cu d-na Lupescu”.
Suveranul, informat de propunerea ce urma să fie făcută de președintele Academiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul Renaș­terii Naționale”, asculta la microfon [!] dezbaterile din sala de ședințe a Academiei. Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie pe colo­nelul Urdăreanu, ca să-l împiedice de a vorbi mai departe. Intrând în sala de ședințe, dl. Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a ameninţat, spunându-i că toate cele declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.
Acesta a spus d-lui colonel Urdă­reanu următoarele: „Du-te şi spune-i stăpânului tău că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă Regele ar porunci să fie ucis şi că toate cele spuse acum la Academie se vor învăța în viitor în cărțile de școală. Chiar dacă voi fi suprimat, cele spuse se vor cunoaște totuși în lumea întreagă, deoarece am avut grijă să le trimit mai înainte la Londra, Roma, Paris şi Berlin”.
Toate aceste insinuări fac obiectul de discuție prin toate lojile, loji în care s-ar fi hotărât detronarea Suveranului României. Tot lojile mai pretind că, pentru ca opinia publică să nu dea crezare celor care s-ar  comenta, Regele a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea şi recepția membrilor Ordinului „Ferdinand”, Suveranul s-a fotografiat întreţi­nându-se cordial cu acesta. Se poate afirma că fariseismul se pierde în istoria timpului și dăinuie în prezent sub sloganul corectitudinii politice.