Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Fiica lui Stalin, Svetlana Alilueva, se gândește să plece definitiv din URSS, unde nu își găsea locul. Începe să-și scrie în secret memoriile. Era și o asigurare să nu i se întâmple ceva. A observat că
uneori era filată și era convinsă că telefonul ei este sub ascultare. În 1963, cunoaște un indian, Brajesh Singh, aflat în vizită cu o delegație în URSS. Idila lor se întrerupe, când el se întoarce în India, și se reia în 1965, când el revine la Moscova, ca traducător. Vor să se căsătoarească, dar Kremlinul nu este de acord. În același an,
Brajesh Singh moare de cancer. Svetlana Alilueva solicită să ducă urna funerară familiei, în India. Brejnev, care îl înlocuise pe Hrușciov, i-a dat permisiunea cu o condiție – copiii ei rămân la Moscova, zălog. Așadar, trebuia să se întoarcă în URSS. Ajunsă la Delhi, în martie 1967, Svetlana Alilueva intră în clădirea Ambasadei SUA și cere azil politic. În aceeași noapte, un avion CIA o duce la Roma cu nume schimbat, apoi în Elveția. Știrea explodează în mass media pe tot globul – minus țările comuniste. Ecoul fugii ei este uriaș. După câteva zile, este dusă în SUA, unde apare la suprafață într-o conferință de presă supermediatizată. În războiul propagandistic est/vest, occidentul marca un punct. Se părea că, în sfârșit, viața ei intră în cadre normale.
O mare Editură „Harper & Row” îi cumpără memoriile contra a trei milioane de dolari. Volumul apare în același an, 1967, cu titlul „ 32 de scrisori către un prieten”.
Succesul este mare, cartea se vinde foarte bine. Polemicile din presă nu fac decât să alimenteze curiozitatea cititorilor. Avea toate datele, ca la 42 de ani să se debaraseze de fantomele trecutului. Din păcate, nu reușește să uite. Întâi, dureroasa chestiune a copiilor, de care este separată. Nu poate fi fericită fără să îi aibă alături. Situația devine dramatică pentru ea, copiii se lasă influențați de autoritățile sovietice. N-au iertat-o niciodată că a acceptat să plece fără ei.
Declarațiile lor repetate îi fac mult rău sufletește. Înstrăinarea intervine brutal între mamă și copii. Situația probează încă odată cât de odios era regimul bolșevic și moștenirea lăsată de Stalin. Svetlana Alilueva schimbă mai multe reședinte, nu își face ușor prieteni, se simte străină. Diferențele de civilizație sunt vădite și ea acuză șocul. Nu se adaptează, nu își găsește un loc al ei. Nu se poate pierde în mulțime. Tot timpul este întrebată despre Stalin și crimele lui. În 1969, tot la Harper & Row publică altă carte – despre experiența ei americană și cu același succes. Cunoaște pe dr. Peters și, după o scurtă idilă, se căsătoresc. La 44 de ani, face încă un copil, Olga. Și tot așa, divorțează după un an. O fatalitate, un tipar din care nu reușește să iasă. Cred că nu i-a iubit pe niciunul dintre soți.
Experiențele din copilărie au determinat-o să nu se deschidă, să nu aibă încredere în nimeni, să nu se relaxeze, să nu se bucure de viață. Era inaptă sufletește pentru dragoste. Nicio zi măcar nu l-a putut uita pe Stalin. Asta a transformat-o într-o ființă rătăcitoare, hăituită, obsedată de trecut și de vinovății. Vagabondajul ei nu se întrerupe nicăieri. Are tot mai des nostalgii. În 1984, hotărăște să se întoarcă la Moscova. Copiii ei, părăsiți în 1967, refuză să reia relațiile cu ea, o repudiază. Rămâne aici doi ani. Pleacă iar în Occident, la Londra. După o vreme, merge în SUA. E tot mai nefericită și mai singură. Svetlana Alileva avea de mult sufletul frânt. Climatul artificial dintre zidurile Kremlinului, unde trăise o parte a vieții ei, o făcuse să nu se poată adapta nicăieri. Toate circumstanțele duc la acest comportament alienat.
Nu reușește să ducă o viață normală nici în condițiile de libertate din Occident. Treptat, iese din atenția presei, e uitată, se izolează. Banii se împuținează drastic. O găsim, în ultimii ei ani de viață, într-un azil de bătrâni, în Wisconsin. Aici se stinge în anul 2011, la 85 de ani. Ce nefericită poveste…
Cât de mult rău face de fapt un tiran! Incomensurabil. Acest rău nu a dispărut odată cu moartea lui, s-a prelungit ca un blestem și asupra copiilor.