Mondo Cane

Toleranța este dictatura timpului nostru. Lumea musulmană dis­pre­țuiește vizibil Europa slabă și, prin urmare, se pregătește să o ocupe. Președintele turc Erdogan a declarat că Europa este „îmbătrânită, necredincioasă și slabă”. Aceasta este o propoziție atât de importantă - și, din păcate, adevărată - încât fiecare lider din Europa de Vest ar trebui să și-o afișeze în biroul său pentru a ști exact care este realitatea. Președintele turc ține o oglindă a Occidentului la sfâr­șitul amurgului. Lumea musul­mană disprețuiește vizibil Eu­ropa slabă, simte un vid mental-spiritual-fizic și, prin urmare, se pregătește să o ocupe. Atacurile teroriste îngrozitoare din ultimele săptămâni, decapitarea brutală a oamenilor și reacțiile la acestea arată că jumătatea vestică a Europei nu este doar „îmbătrânită, necredincioasă și slabă”, ci și vulnerabilă și neajutorată, din cauza lor. Execuția oamenilor pe stradă, decapitarea lor, nu este o chestiune de libertate de exprimare (chiar dacă în anumite privințe așa este), cum spune președintele francez Macron, ci un act împotriva creștinismului și a vieții. Statele de astăzi nu-și cunosc și, aparent, nu vor să-și protejeze cetățenii de astfel de crime extreme, comise în numele credinței musulmane.
Un lider spiritual în viață, văzând procesele mondiale, a declarat că „toleranța este dictatura timpului nostru”. Fostul arhiepiscop a mărturisit slăbirea credinței bisericii, ceea ce a dus la criza existențială a creștinis­mului. „Societatea din vremea noastră a atins victoria ideologiei relativiste, care le neagă pe cele cu viziune opusă”.
Acest lucru a fost realizat de re­lativismul moral liberal, potrivit căruia nu există păcat, totul este permis, libertatea/libertatea individului depășește limitele co­mu­nității.
La rădăcini, Europa creștină a eliminat creștinismul chiar din propria sa constituție. Credința a fost izolată și trimisă în anexele bisericilor, așa cum a făcut comunismul/ socialismul,  și a continuat cu excluderea și pla­sarea ei în cel mai ascuns colț spiritual al individului. Victoria liberalismului a fost facilitată de creștinismul, în special, a omului european, care și-a uitat crezul. Știm, cu siguranță, că oricine își mărturisește credința își asumă riscul - în ochii libe­ralilor, cel puțin al ridiculizării - dar există, mai mult decât atât, situații când unii liberali au luat chiar crucea de pe gâtul oamenilor. Procedând astfel, ei se alătură musulmanilor care au cerut scoaterea crucilor din sălile de clasă ale școlilor din Europa de Vest. Aceasta a fost cel puțin o renunțare la credință în spiritul toleranței, care este o dovadă a necredinței.
Creștinul mărturisitor din Europa nu este protejat de stat, nu știe, nu vrea să-l protejeze. Li­de­rii de stat declară rapid, în spiritul unei dictaturi a toleranței, că aceste fapte oribile nu au nicio legătură cu credința și necre­dința. După cum a declarat în gra­bă cancelarul austriac Sebastian Kurz: „ ceea ce se întâmplă este lupta civilizației împotriva barbariei”.
În urmă cu optzeci de ani, Saint-Exupéry scria, parcă vorbind des­pre timpurile moderne: „Creș­tinii nu se roagă, biserica este slabă, moralitatea este neînfrânată, moda este neru­șinată, criminalitatea este nemodificată, con­ferințele sunt nesfârșite, pers­pectiva este incon­solabilă”.