Mondo Cane

Trăim într-o lume cu o gândire statică, majoritatea oamenilor pleacă de la premisa: aceasta este lumea și trebuie acceptată așa cum este. Sunt puse în circulație tot felul de studii „inteligente și exacte” despre calculul: dacă 10 plăci cad în fiecare lună de pe casa mea, atunci când se va autodemola casa după căderea ultimei plăci sau după câte secunde mă va lovi o mașină care circulă cu cincizeci de kilometri pe oră, aflată la distanța de o mie de metri. Cei cu gândire statică citesc cu uimire „calculele” și eventual îngână celebrul cântecul: „Cum va fi, va fi” în loc să completeze țiglele căzute sau să plece din calea mașinii care vine.
Noncombatul este atitudinea ma­jorității din ziua de azi, așteptând în tăcere, pasiv, împlinirea „destinului nostru”!!? În susținerea efectului atitudinii de îngurgitare nemestecată a celor repetate ostentativ înșirui două exemple: Oamenii de știință au cumpărat o sută de șoareci. Cincizeci au fost încuiați într-o cameră experi­men­tală și restul de cincizeci într-o altă cameră. Au încercat să stu­dieze efectele fricii, anxietății, stresului asupra șoarecilor. O pisică închisă într-o cușcă a fost plasată într-una dintre camerele monitorizate. Astfel, închisă, pi­sica nu a putut răni șoarecii, dar mirosul ei, mârâitul ei, gemetele ei înfricoșătoare au fost resimțite de micile animale și au fost afectate de această frică ireală. În camera în care nu existau pisoi, viața a mers frumos, s-au născut mulți șoareci mici, cuplurile au avut grijă de micii urmași, populația de șoareci s-a dezvoltat fericită. În cealaltă cameră, unde pisoiul a stârnit neliniște, în ciuda faptului că nu a putut răni niciun șoarece, aceștia nu au adus suficienți descendenți și de multe ori chiar și-au mâncat descen­denții născuți. Şoarecii mici care au supraviețuit s-au dezvoltat mult mai slabi, au fost mai bolnavi și toate tipurile de devianțe erau mai frecvente la ei. Erau mai mulți indivizi atrași de propriul lor sex. Da, frica, anxietatea, chiar și teama nerealistă, neîn­te­meiată, ucide, distruge, sugrumă victima!! Duhul rău știe asta bine, așa că această mare neliniște și frică ne leagănă în lumea de azi!

Un negustor se întâlnește în drumul său cu ciuma. Se uită alarmat la ciumă și-o întreabă:
- Unde te duci?
- În Bagdad.
- Câți oameni vei ucide? întreabă din nou negustorul.
- Nu mulți, doar 5.000 de oameni, răspunde ciuma.
Timpul trece și negustorul se în­tâlnește din nou cu ciuma, în calea lui. Auzise, deja, că 60.000 de oameni muriseră în Bagdad, din cauza ciumei.
- Mi-ai spus că vei omorî 5.000 de oameni! Cu toate astea, ai mă­celărit 60.000 de vieți, îi spune furios ciumei.
Ciuma îi răspunde foarte calmă și încrezătoare:
- Am ucis 5.000 de oameni. Ceilalți au murit de frică.

Suntem pe timpul pandemiei, trebuie să ne ferim de boală și să recitim încă o dată micile povestioare de mai sus. Mulți, dar tot mai puțini, au credința, nu numai când sunt în necaz, că există acel Cel care are grijă de fiecare și nu s-a auzit ca la final oamenii să exclame: Trump, ajută-mă! Sau: Ma­cron, ajută-mă! Sau: Ceau­șescu, ajută-mă! Ci: Doamne, ajută-mă!