Mondo Cane

Aminteam săptămâna trecută despre politica Germaniei, în perioada pandemiei, vis-a-vis de migranții care stau la gardurile virtuale sau reale ale U.E. Continuăm cu situația migran­ților infectați cu acest virus, ajunși în Germania. În orașul Schwerin, în centrul de repartizare a migranților, cel puțin 20 dintre ei erau infectați cu COVID-19. Ministrul de Interne al Landului a decis ca centrul să nu fie pus sub carantină. Ajutorul Maltez care adminis­trează centrul a înregistrat cinci colaboratori infectați care, însă, au fost obligați să intre în carantină împreună cu membrii familiilor lor. Deci, purtătorii de viruși, migranții, nu au nici o îngrădire, iar locuitorii orașului au. Senatorul berlinez al Partidului Verzilor, Dirk Behrend, nu demult, a anunțat transportul cu avionul a 1.500 de migranți din insula Lesbos, Grecia, în Germania. Berlinul a hotărât că tabăra de primire trebuie evacuată, aceasta devenind un focar de infecție cu coronavirus.
„Dacă guvernul federal nu ia nici o măsura atunci orașul Berlin este dispus să colaboreze cu ONG-uri și cu ajutorul charterelor să-i aducă în Germania”, a declarat politicianul Verzilor în Der Tagesspiegel. Ca să întărească cele afirmate de se­na­tor, și președintele Verzilor, Robert Habeck s-a alăturat inițiativei. Conform planului, transporturile ar începe cu avioane cu o capacitate de 300 de locuri. Faptul că printre migranți sunt mulți infectați nu îl interesează pe senator, spu­nând că vor fi testați după ce ajung în Germania. După îndelungi discuții în Parlamentul German, s-au închis granițele țării. Deci, în fața cetățenilor Uniunii Europene granițele erau închise, în fața migranților, nu. Pe când populației Germaniei îi erau interzise circulația pe timp de noapte, pe aeroporturi mai mici sau mai măricele aterizau avioane care aduceau migranți. Karsten, un cetățean de 32 de ani din Dresda, voia să se convingă cu proprii ochi de șușotelile pe această temă. Într-o seară a urcat în maşina proprie și s-a dus în parcarea aeroportului, în apropierea porții de ieșire din clădire. Și-a conectat laptopul pentru a urmări zborurile de pe radarul aeroportului. La ora 1.37 a sosit primul avion, un Boeing 737. Dar radarul nu-l arăta. Karsten bănuia că este un avion militar. La ora 2 şi 21 de minute, șase autobuse pline au trecut pe lângă mașina lui Karsten. La lumina ambientală a autobuselor a văzut persoane provenite din „țări sudice” și spre surprinderea lui, nu era printre ei nici o femeie și nici un copil. Între timp a mai coborât un avion, la 1.55, a urmat unul la 2.15 și al patrulea la 2.55. Fiecare din avioane a umplut câte șase autobuse. Un ultim avion a aterizat la 3.20. Cinci avioane, 30 autobuse cu aproxi­mativ 50 de călători însumează 1.500 de migranţi, pe timpul unei singure nopți. Nici unul dintre avioane nu figura pe radar. Deși pe platforma Flightradar sau pe alte platforme radar apar urmele avioanelor care tranzitează aerian localitatea. Nu este Dresda singurul aeroport, situații similare s-au petrecut și în Erfurt, respectiv Kamenz. Pandemia, într-un fel sau altul, inundarea Germaniei cu migranți, cu toate măsurile de izolare, continuă. Dacă ar fi lăsați nemții să vorbească, ar putea să spună: Cât timp dum­neavoastră dormiți, Angela muncește. Parcă am auzit așa ceva, când la Cluj era în floare schema Ponzi a lui Vântu: „Dormiți liniștiți, noi muncim pentru voi”. Pe când ne-am trezit am rămas fără bani. Acum vom rămâne și fără sănătate?