Mondo Cane

Pe un site fără notorietate a apărut lista celor 1.256 de „întreprinderi românești distruse” după 1989. Inventarul acestora arată că ele provin, în principal, din următoarele ramuri de activitate: electrocentrale; minerit; întreprinderi de gaz metan; petrol; metalurgie; produse refractare; aluminiu; industria grea; auto; utilaj chimic; șantiere navale; mecanică fină, mașini unelte; motoare electrice și aparatură electrică, electronică, piese radio, telecomunicații; industria petrochimică; îngrășăminte chimice; cosmetice, coloranți, lacuri, medicamente; fibre sintetice; produse sodice și mase plastice; utilaje chimice; prelucrarea lemnului și exploatarea forestieră; celuloză şi hârtie; ciment și materiale de construcții, prefabricate, marmură; piese de schimb; exploatarea agregatelor minerale; construcții metalice și material rulant; reparații auto; căi ferate și poduri; industria ușoară: textile, filatură, tricotaje, confecții, încălțăminte și piele, produse din porțelan, sticlărie, geamuri, faianță; bunuri casnice; poligrafie; mecanizarea agriculturii; întreținere auto; producția și industrializarea legumelor și fructelor; întreprinderi ale viei și vinului; industrializarea cărnii; industrializării laptelui; prelucrarea sfeclei de zahăr și produse zaharoase; spirtoase, drojdie, bere; ulei; tutun; întreprinderi piscicole; morărit și panificație; prelucrarea inului, cânepii și bumbacului și alte câteva până la 1.256 de întreprinderi, practic, din toate ramurile economice. Cele mai multe dintre ele s-au „distrus” în domeniul industriei lemnului și exploatării forestiere: 87 de unități; mineritului: 50 de unități; industriei cimentului materialelor de construcții, prefabricatelor și marmurei: 53 de unități; industriei ușoare: textile, filatură, tricotaje, confecții, încălțăminte și pilele, produse din porțelan, sticlărie, geamuri, faianță: 138 de unități; producerii și industrializării legumelor și fructelor: 28 de unități; industria laptelui și prelucrării laptelui: 41 de unități; industrializării cărnii: 43 de unități; întreprinderile de morărit și panificație: 44 de unități. De remarcat că se vorbește de întreprinderi și nu de societăți comerciale sau agenți economici! Întreprinderi care umblau numai după cantitate şi nu cunoșteau noțiunea de profit. Citez din site-ul amintit: „Sunt și acum români care plâng, la propriu, după locurile lor de muncă, de unde după ani grei de trudă își mănâncă amărâta de pensie. Deseori, în tramvaie sau în autobuzele care străbat țara în lung și-n lat, nu poți să nu observi cum privesc pierduți pe geam, își șterg pe ascuns o lacrimă și arată cu degetul, parcă vorbind numai pentru ei: 30 de ani am intrat pe poarta asta, la oră fixă, în fiecare zi! Aici era creșa, aici era grădinița... Mai sunt oameni care, cu greu îngăduie să le pătrunzi în suflet. Preferă să-și țină amarul gândurilor numai pentru ei, nu găsesc cuvintele potrivite să spună povestea lor, iar timpul șterge puțin câte puțin din amăreala zilei când au fost nevoiți să iasă pe poarta fabricii «lor» cu capul plecat, cu cartea de muncă la sub braț... către nicăieri. «Ce să le spun copiilor?!»”.
Desigur, citind aceste rânduri, mulți vor eticheta citatul ca provenind de la nostalgici, comuniști, generație depășită, sau „bătrâni prea mulți care trebuie să dispară”, după opinia fostei directoare a Fondului Monetar Internațional. Mulți din acești „depășiți” au speranța în cel care nu i-a înșelat niciodată: Bunul Dumnezeu. Dar ceilalți???