Mondo Cane

În ultima perioadă se naște un fenomen nou, cel al extinderii consumatorilor de informații de pe platformele Netflix și HBO. Analiștii încearcă să elucideze apetitul, mai ales a tinerilor, față de acest trend și o primă concluzie a fost: aderarea spectatorilor la mesajul care susține că există și altfel de filme decât cele realizate până acum. Filme­le vechi promovează idei fixe, inspirate din cultura creștină, nu țin seamă de fenomenul de globalizare și nu luptă împotriva identității sexuale. Tendința Netflix este de a emite pe canalele proprii filmele seriale fără întrerupere, pentru ca tinerii să se uite la ele nopți întregi, făcându-i dependenți de vizionare și amestecă realitatea cu ficțiunea pentru a încurca cunoștinţele unor persoane cu o educație relativă. Săptămânile trecute erau pline de mesaje care incitau la vizionarea filmului „Doi Papi”. Desigur, prima reacție a fost de a se abona cât mai mulți la canalul în cauză, ceea ce a adus venituri suplimentare celor care dețin platforma Netflix.
Cei cunoscători atrag atenția că în filmul „Doi Papi” a fost strecu­rată o scenă care durează mai multe minute și care subsu­mează cele dorite de a spune producția. Este secvența presupusei întâlniri dintre Papa Benedict al XVI-lea și cardinalul Jorge Mario Bergoglio, viitorul Papă Francisc.
Lucrurile nu funcționează așa cum se arată în acele clişee, regizorul dorind să elimine din conștiința unor „amatori”, exis­tența celei de a Treia Persoane Divine, Duhul Sfânt. Muzica de fundal a acelei secvențe este o melodie, de altfel atrăgătoare, „Ciau Bela”, care era preferata comuniștilor italieni, astfel se introduce în subconștientul tine­rilor melodii comuniste, iar adulții ingerează inconștient nostalgii false, uitând de rația de pâine, de 20 litri de benzină pe lună, de circulația auto alterna­tivă, de programul de televiziune de două ore pe zi, de vizionarea până la saturație a unui personaj malefic, de întreruperea curentului electric.
Pe canalele HBO circulă filme în care se înșiruie păcatele lumii, în subliminal, insinuându-se că acestea ar fi păcatele bisericii. Se știe că există principiul „Silentium incarnatum” (retra­gerea din lumina reflectoarelor a bisericii), deși este tentant să cunoști viața de fiecare zi a prelaților, mai ales a celor din vârful bisericii. Dacă aceste discuții se poartă în cercuri avizate, este bine, fiindcă pot fi trase învățăminte despre adevă­ratul fond al credinței. Desigur, acest lucru nu este acceptat de Elita Financiară Mondială, de „ocultă”, care nu poate accepta existența unei puteri suverane, alta decât propriile lor existențe efemere.
S-a pornit o campanie de denigrare a creștinismului, a filmelor care promovează mora­la creș­tină și actorilor care au acceptat să joace în aceste filme, cum ar fi: Mel Gibson, cunoscutul ac­tor, regizor, producător și scenarist american; Clint Eastwood, câștigător a cinci premii Oscar, sau Alain Delon care a primit recent Palme d’Or pentru întreaga sa carieră.

Mai avem puțin timp??? până a ne putea declara apartenența creștină și identitatea sexuală. Noul Buget al Uniunii Europene dorește un „Netflix politic”, adi­că o Europă râvnită de migranți, dar fără europeni creștini.