Mondo Cane

Un „pojar” mortal! Pericolul musulman în Europa...Acum 60 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea: „Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franța, conform vocației sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiția ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franța nu va mai fi Franța. Noi suntem, înainte de toate, un popor de rasă albă, de cultură greacă și latină și de religie creștină. Astea nu sunt povești! Ia-ți văzut pe musulmani? Le-ați privit turbanele și djelabalele? Vedeți bine că nu sunt francezi! Încercați să amestecați uleiul cu oțetul, agitați sticla și, după un moment, veți vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeți că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane și poimâine patruzeci? Dacă îi integrăm, dacă toți arabii și berberii din Algeria vor fi considerați francezi, cum îi vom împiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viață de aici este atât de ridicat? Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

N-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene și marocane – și niciun steag francez – își tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde și Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui președinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporție de 93%(!) – clasa politică franceză „călărind” valul uriaș al imigrației musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, își va sfârși cursa dementă, prăbușit de val, în „raiul” lui Mahomed. N-a mai apucat să vadă cum „mâine” musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor. N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oțet!

Acum aproape 60 de ani, Enoch Powell – văzând cum națiunea britanică privea liniștită de pe metereze apropierea uriașului val de musulmani – a spus : „Este ca și cum ai privi o întreagă națiune lucrând de zor la înălțarea propriului rug funerar”. Enoch Powell, unul dintre puținii care nu a vrut să facă „pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Șheikh și Nazir Ahmed s-au așezat pe locurile unde altădată au stat lordul George Nathaniel Curzon și alții asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez” Șhahid Malik:  „În 2009 vom avea 8 deputați musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputați musulmani. În acest ritm, întreg parlamentul va fi musulman. Sunt încrezător că primul-ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim-ministru ce va avea aceeași credință cu mine.” Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orașul înființat la 1270 și în care olandezii de baștină mai reprezintă încă 55% din populație. În 1629, olandezul Jan Pieterszoon Coen îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei.

Astăzi musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetățenii Rotterdamului! Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind și prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Și guvernul bruxellez se poate mândri că și-a deschis porțile în fața musulmanilor - Fadila Laanan și Emir Kir fiind deja membri ai executivului. Rusia nu se mândrește - ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcția de ministru al culturii și nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez. Vice-premierul rus Dmitri Rogozin își atenționează critic vecinii:

„Spațiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraș turc din lume? Dacă vrem să integrăm alte culturi, nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.

Și...totuși: dacă Berlinul este al treilea oraș turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa 5 milioane musulmani (Rogozin n-o mai spune) al câtelea o fi?!

Și în Rusia musulmanii își urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbușirea demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că, în 2050, Rusia va avea circa 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iar conducătorii ruși sunt mult mai puțin vocali în interior decât sunt în exteriorul Rusiei. Și pentru ca totul să fie clar : „Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteți străinii. Suntem la noi acasă și vom instaura regulile (Șharia) care ne convin, fie că vă place sau nu. Toate încercările de a ne împiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge”. Astfel și-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audiență, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curții Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-și cântărească mai bine declarațiile publice”,în timp ce Vsevolod Tchaplin – președintele Departamentului Sinodal pentru Relațiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice: „Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”. Prin urmare, nici rușii nu sunt cu nimic mai vrednici decât occidentalii. Cu toții își sapă de zor groapa!

Într-o lume în care musulmanii au totala libertate de a face ce vor în țările creștine, dar unde preferă, totuși, să se enclavizeze în loc să se integreze, într-o Europă unde numărul moscheilor crește amețitor, în timp ce în Arabia Saudită nu există efectiv nici măcar o singură biserică creștină, într-o Europă unde enorma imbecilitate numită „multiculturalism” a creat terenul propice creșterii influenței musulmane și unde democrația prost înțeleasă le permite imigranților să-și facă propriile lor reguli, ei bine într-o astfel de Europa vor fi în curând mari probleme.

Nu am nimic cu musulmanii, dar nici nu pot accepta ideea ca, după ce te primesc mort de foame și vai de mama ta, la mine în casă, să începi apoi să-mi impui noi reguli de conduită, în propria mea țară. Acest gen de...prostie democrată, în care imigranții au mai multe drepturi decât localnicii, își va arăta la un moment dat adevărata față.

Iar când Vaticanul a propus ca într-o viitoare Constituție europeană să fie stipulat și faptul că Europa este o națiune creștină, poate că ar fi trebuit să ascultăm. Să dea Dumnezeu să nu fie prea târziu!