Mondo Cane

E bine să fii tânără.

Când ești tânără, toate ușile îți sunt deschise.

Iar dacă mai ești și frumoasă, nimic nu poate sta în calea ta.

Tinerețea și frumusețea dintotdeauna au fost un capital.

Un capital care aduce dividende. Și, chiar dacă la bătrânețe avem mai multă înțelepciune, am da totul ca să întoarcem tinerețea înapoi.

Marele gânditor persan, Omar Khayyam, avea o poezie despre cum tinerețea și bătrânețea erau vândute la bazar.

Tinerețea era vândută la pachet cu prostia,  iar bătrânețea cu înțelepciunea.

Și mii de oameni stăteau în rând după tinerețe, în timp ce la tejgheaua cu bătrânețe nu se uita nimeni.

Și astăzi la bătrânețe nu se uită nimeni.

Și astăzi am cumpăra tinerețea cu tot cu prostie.

Și astăzi tânjim după ea.

Toți tânjesc și mai cu seamă cei a căror frumusețe a depășit toate culmile.

Acum 20 de ani, frumoasa Brigitte Bardot, o muză, un idol, un simbol al națiunii, a fost întrebată cum se simte ea acum, când tinerețea și frumusețea ei au căzut în neant. Iar franțuzoaica a răspuns în felul următor: În tinerețe sufeream mult din cauza altora și nu vreau să repet acest drum. Abia acum știu exact de ce am nevoie și de ce trebuie să scap. În tinerețe întotdeauna îmi lipsea ceva. La bătrânețe, oricât de paradoxal ar suna, am de toate. În tinerețe îmi făceam griji cu privire la viitor. Și știți ce e plăcut în bătrânețe? Bătrânețea nu are viitor.

Abia la bătrânețe înveți să trăiești cu prezentul. Abia atunci înțelegi că prezentul e tot ceea ce ai.

Și oare nu ne învață marii înțelepți ai lumi că fericirea este aici și acum?

În prima parte a vieții, ești preocupată de prea multe lucruri: de dragoste, de familie, de carieră, de ce o să zică lumea, de aspectele materiale, de bani, de oportunități, de vise, de politică, de modă, de actualități etc.

Cu timpul, îți rămâne doar cerul.

Probabil, abia după 60 de ani suntem în stare să apreciem cerul la adevărata lui valoare.

Abia atunci avem timp să privim în jur și să înțelegem cât de minunată e lumea în care trăim: cerul, copacii, fluturașii, insectele, oamenii.

Abia atunci poți să le contemplezi.

Abia atunci nu te grăbești nicăieri.

 Abia atunci timpul nu înseamnă bani, iar viața nu înseamnă goană .

Abia atunci începi să te cunoști cu adevărat, începi să înțelegi câtă energie ai pierdut în căutarea fericirii, când totul era chiar sub nasul tău.