Mondo Cane

Ce am învățat de la viața mea?
„Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.
Am învățat că, dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte, nu vei mai putea înainta de praf...
Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.
Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria.
Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate.
Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.
Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți.
Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.
Am învățat că, atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și, unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.
Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste!
Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea.
Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat...
Am învățat că, dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză...
Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la micro­scară ce trăiește El la macrocosmos!
Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa și aripi ca să nu uite unde e Cerul.
Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.
Am învățat că viața e de...sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.
Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invi­dioși și răi. Dar oricum ar fi, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe.
Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor.
Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie...
Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump.
Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit.
Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu sunt plini de Cer!
Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.
Am învățat că, acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri.
Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt.
Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși.
Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu. Dincolo de El nu mai este nimic.
Știu unde mă voi duce: ACASĂ!”