Mondo Cane

În anul 1906 trebuia să se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, i-a invitat acasă pe câțiva oameni politici pentru consultări, printre care şi pe Georges Clemenceau.  

Georges Clemenceau (n. 28 septembrie 1841 – d. 24 noiembrie 1929) a fost un politician francez, prim-ministru al Fran­ței între anii 1906 - 1909 și 1917 - 1920, membru al Academiei Franceze din 1918. În timpul discuțiilor, s-a servit un bufet rece. Văzând că dintre oaspeți numai Clemenceau nu mănâncă nimic, gazda l-a întrebat: Dumneata ce dorești, domnule Clemenceau? Internele, a răspuns acesta. A doua zi, Clemenceau a depus jurământul ca ministru de Interne!

Anton Bacalbaşa (n. 21 februarie 1865, Brăila – d. 1 octombrie 1899) a fost ziarist, pro­zator și traducător român, creatorul personajului literar Moș Teacă. A fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalți invitați se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schițe satirice în care scriitorul demasca tarele vieții cazone. Fără să știe că scriitorul se afla chiar în fața sa, generalul indignat amenința că îl va chema pe autor în fața justiției pentru injurii aduse corpului ofițeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: - Lăsaţi-l, domnule general! Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeți ? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa *

În ajunul morții înțeleptului Socrate, unul dintre cei mai im­portanți și cunoscuți filosofi ai lumii, deși acesta nu a lăsat moștenire nici măcar o lucrare scrisă, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăța pe filosof un cântec la liră. Păi cum - exclamă prietenul - mâine vei muri şi astăzi mai înveți un cântec nou?! Iar Socrate i-a răspuns: Dar când să-l mai învăț, dragul meu?

Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filosoful Descartes cum se delecta cu niște specialități culinare, îi zise în batjocură: - Cum, și filosofii mănâncă lucruri atât de bune? - De ce nu? - îi răspunse Rene Descartes - îți închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proști?

În carnetele sale, Leonardo da Vinci, pictor, desenator, sculp­tor, arhitect și inginer italian de geniu, întruchipând poate mai mult ca oricine idealurile umaniste ale Renașterii, și-a notat, alături de numeroase schițe, studii, informații, și unele anecdote spuse prietenilor. Iată una din ele: Un pictor care avea niște copii foarte urâți, fiind întrebat cum e cu putință ca el, care a pictat tablouri atât de frumoase, are astfel de copii, a răspuns că: „Tablourile le-am pictat ziua, în timp ce pe copii i-am făcut noaptea!ˮ

Soția filosofului și matematicianului grec Pitagora era o femeie instruită și inteligentă. Fiind întrebată după cât timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat, a răspuns: „Cu propriul soț, imediat, cu altul, ni­ciodatăˮ (Pitagora, filosof și ma­tematician grec ionian, întemeietor al mișcării filosofice care îi poartă numele, a trăit între 570-495 î.Hr.).

Charles-Maurice de Talleyrand - Périgord (n. 2 februarie 1754, Paris, Regatul Franței – d. 17 mai 1838, Paris, Franța), bine-cunoscut ca Talleyrand, a fost un politician și diplomat francez. Stătea într-o zi între doamna De Stael şi doamna De Récamier, galant cu amândouă, totuși cu o nuanță destul de pro­nunțată pentru cea de-a doua. În sfârşit - spuse d-na De Stael, oarecum dezamăgită - dacă am cădea amândouă în apă, pe care ai salva-o mai întâi? - O, doam­nă baroană - răspunse Talleyrand - sunt sigur că înotați ca un înger.

Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce într-o zi dis-de-dimineață în vizită la o doamnă cu care era prieten. Doamna îl primește în capot și se scuză:- Vedeți, domnule Fontenelle, mă scol pentru dvs.! - Da, doamnă, dar vă culcați pentru altul! - mormăi supărat filosoful.