Mondo Cane

Kosovo (în albaneză Kosova; în scriere chirilică sârbă: Косово), oficial Republica Kosovo (în albaneză Republika e Kosovës; în sârbă: Република Косово/ Republika Kosovo) este un stat parțial recunoscut și teritoriu disputat, situat în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei, care și-a autodeclarat inde­pen­dența față de Serbia în februarie 2008.

Este recunoscut ca stat suveran de către 97 de state membre ONU, nu și de România, iar statutul său este contestat. Serbia nu recunoaște secesiunea Kosovo și de jure o consideră în continuare Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија, cu alfabetul latin: Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija), condusă de ONU în cadrul suveranității statului.

Kosovo a fost o parte din teritoriul triburilor traco-ilirice și celtice, apoi din Imperiul Roman, Bizantin, Țaratul Bulgar, Țaratul Sârb, și Imperiul Otoman. În secolul al XX-lea, a fost împărțită între Regatul Serbiei și Regatul Muntenegrului, iar în cele din urmă a revenit statului succesor, Regatul Iugoslaviei. După sfârșitul Războiului din Kosovo și încetarea bombardamentului Iugoslaviei de către NATO, teritoriul a intrat sub administrație interimară a Organizației Națiunilor Unite (UNMIK). În februarie 2008, Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Kosovo este independentă și cunoscută ca Republica Kosovo.

În prezent, preocupările sunt în mod clar legate de situația din Ucraina; majoritatea oamenilor se tem de extinderea războiului în Balcani.

Revoltele au izbucnit în Kosovo în iulie. În partea de nord a țării, care este independentă din 2008, locuită de sârbi, au sunat sirenele de apărare antiaeriană, locuitorii au construit baricade, iar armata sârbă a fost pusă în cea mai mare alertă. Între timp, au existat și rapoarte despre împușcături trase în partea sârbă a graniței.

Analogia că Rusia a atacat Ucraina parțial din cauza in­ten­țiilor sale ofensive, invocând parțial protecția propriilor mi­norități peste graniță - se aplică și în relația sârbo-kosovară, mai ales că Vučić (Președintele sârb) a declarat că „Serbia va câștiga” în caz de agresiune împotriva sârbilor kosovari. Cu toate acestea, cel mai mare motiv de îngrijorare este că până și partea ucraineană a luat atitudine în disputa sârbo-kosovară: potrivit lui Oleksiy Honcharenko, membru al parlamentului de la Kiev, dacă Serbia invadează Kosovo, armata ucraineană trebuie să-i protejeze pe kosovari. Această declarație are în vedere crearea unor blocuri militare care amintesc cel mai mult de confruntarea de dinaintea Primului Război Mondial.

Balcanii este butoiul de praf de pușcă care este constant predispus la explozie. Ce direcție vor lua lucrurile în cazul Kosovo nu poate fi prevăzută pe termen scurt sau lung. Și dacă aceste tensiuni vechi, clasice - completate de altele noi și viitoare - pot duce la conflicte la o scară mai mare decât cea regională depinde în primul rând de marile puteri.

Cu toate acestea, mai multe semne indică faptul că terciul balcanic nu este atât de fierbinte deocamdată. În legătură cu actualul conflict sârbo-kosovar, este deja liniștitor faptul că ambasadorul american acreditat în Kosovo a cerut guvernului kosovar să amâne cu treizeci de zile implementarea deciziei privind documentele și plăcuțele de înmatriculare. Evenimentele ar trebui considerate și mai puțin extraordinare dacă știm că o demonstrație similară a avut deja loc în urmă cu un an din același motiv. Astfel, confruntarea actuală ar trebui considerată doar ca o replică a independenței Kosovo, și nu ca o continuare iminentă a războiului din Ucraina.

Mai degrabă, se pare că sclipirile geopolitice ale lumii bipolare - să spunem Est și Vest - nu sunt adaptate Balcanilor, ci invers: unii lideri locali încearcă să interpreteze conflictele obiș­nuite din Balcani ca pe o reflectare a problemelor geopolitice de nivel superior. Ceea ce, desigur, nu exclude faptul că marile puteri implicate vor încerca într-adevăr într-o zi să includă Balcanii în „rezolvarea” acestor probleme geopolitice.