Mondo Cane

Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. 8 noiembrie 1935, Sceaux, Île-de-France, Franța) este un actor și producător francez, câștigător al Premiului César. Ascensiunea sa a fost ra­pidă, fiind la vârsta de 23 de ani comparat cu actori francezi celebri ca Gérard Philipe și Jean Marais, precum și cu actorul american James Dean. A fost denumit chiar și Brigitte Bardot în ipostază masculină.
De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori celebri printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Mi­chelangelo Antonioni și Louis Malle.
Delon a devenit cetățean elve­țian în 1999, iar compania sa își are sediul în Geneva.
La 20 martie 1959, s-a logodit cu actrița austriacă Romy Schneider (care evoluase în Germania), pe care o întâlnise în timpul filmărilor la pelicula Christine (1958). Pe parcursul relației lor, s-a speculat că Delon ar fi avut o aventură cu actrița și cântăreața germană Nico. La 11 august 1962, Nico a născut un fiu, Ari, și a susținut că tatăl copilului ar fi fost Delon. Fiul a fost crescut o perioadă de timp de părinții lui Delon.
În decembrie 1963, Delon și Schneider au decis să pună ca­păt relației lor. La 13 august 1964, s-a căsătorit cu Nathalie Barthélemy. Fiul lor Anthony Delon s-a născut în septembrie. Cuplul a divorțat la 14 februarie 1969.
În 1968, în timpul filmărilor la Jeff, Delon a cunoscut-o pe actrița franceză Mireille Darc, cu care a avut o relație de 15 ani, până în 1982.
În 1987 a cunoscut-o pe Rosalie van Breemen, manechin din Olanda, în timpul filmărilor la videoclipul cântecului său, Comme au cinéma. Au din această relație doi copii, Anouschka și Alain-Fabien. Relația
s-a încheiat în octombrie 2002.
Academia Franceză de Film intenționa să-i acorde lui Alain Delon premiul  ,,Palme D’or” pentru întreaga carieră, nominalizându-l în acest sens !
Dar o petiție pornită din SUA cere Academiei la modul imperativ și agresiv să nu-i acorde premiul, afirmând că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți „rasist, sexist și antipro­gresist”.
Intervievat de Rai 3 în legătură cu acest subiect, Alain Delon declara:

„Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap!
Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate și slavă cât cuprinde,... nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată!
În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs pe­ti­ției,… acest trofeu mă intere­sează foarte puțin, spre deloc!
Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității!
Aceast[ țară (Franța) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism - robespierian !...  practic, atunci, francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu!
Chiar și amicul meu, Gerard Depardieu, a tulit-o în Rusia din două motive:
1.   - să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile,... și sudoarea „na­sului” său celebru (râde zgomotos)!
2 - nu mai putea cu „corecții”!
Ajunsese, la un moment dat, să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia fiind pe la cabluri și lumini!
Cum naiba, - mă întreba – să faci filme despre ,,celți și galii antici” cu Hamid și Abdullah?
M-aș fi dus și eu după el, sincer!...
... dar nu-mi priește clima,...  eu sunt mai sensibil la frig ca el!…
Deci, să ia premiul cine vrea,...  dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek:
„Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită!
…doar nu am/ ați înnebunit chiar cu toții,  ca să luăm lu­mină tocmai din SUA,...  țară a lui Antihrist,...  căzută ireversibil în hăul incorectitudinii politice și al relativismului mo­ral!”

Respect!