Mondo Cane

Toată lumea știe că Charles Darwin a fost cel care a dezvoltat teoria evoluționistă ca modalitate de explicare a schim­bărilor biologice graduale.

Darwin nu doar că a studiat o multitudine de animale, aducând progres în numele științei, dar avea și obiceiul de a le mânca.
Cu toate acestea, un lucru mai puțin cunoscut despre acesta este faptul că avea obiceiul de a mânca cel puțin câte un exemplar din fiecare specimen pe care îl descoperea. Pentru acesta, aventura avea să înceapă la Christ’s College, din cadrul Universității Cambridge.
În timpul studiilor sale aici, el a prezidat Clubul Glutton al Universității, al cărui principal obiectiv era acela de a găsi „carne ciudată” pentru consum, dar și „păsări și bestii ciudate, necunoscute omului”.

Charles Darwin consuma multe tipuri de carne
La vremea respectivă, clubul a fost un mare succes, cu mulți oameni care își exprimau interesul de a se înscrie și de a gusta aromele îndepărtate. Însă, dezamăgitoarea și nu prea gustoasa bufniță maro nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, motiv pentru care succesul a început să scadă treptat.
Spre mâhnirea lui Darwin, membrii societății gastronomice au ales să se concentreze asupra altor aspecte, în detrimentul cărnii. Din fericire, însă, pentru „părintele evoluției”, cuceririle sale culinare nu s-au încheiat odată cu clubul.
Acesta a reușit să treacă prin multe experiențe culinare inedite mai târziu în viață, la bordul HMS Beagle. În timpul peregrinărilor sale la bordul corabiei, Darwin a consumat multe tipuri de carne, printre care și carnea de tatu – pe care a descris-o ca fiind similară cu cea de rață – sau cea de iguană.

Care a fost singura gafă culinară a lui Darwin?
Singura gafă culinară a lui Charles Darwin a avut loc în 1833, la masa de Crăciun. Bucătarul vasului a reușit să pună mâna pe o pasăre Nandu – un gen de păsări alergătoare, din familia Rheidae, ordinul Struthioniformes, asemănătoare cu struțul african și australian care trăiește în America de Sud – pe care a gătit-o și i-a servit-o lui Darwin.
Acesta din urmă a scris mai târziu în jurnalul său cum, pe la jumătatea cinei, a realizat că tocmai consumase un specimen extrem de rar, pe care altminteri l-ar fi putut studia.
S-a ridicat de la masă încercând să mai salveze ceva și pentru cercetare, reușind în cele din urmă să păstreze „capul și gâtul, picioarele și mare parte dintre penele mari”. Pe măsură ce și-a continuat călătoriile, Darwin a descoperit tot mai multe specii pe care le-a consumat în continuare. Dacă gustul era unul care să se ridice la pretențiile acestuia, atunci el nu se rezuma la un singur exem­plar.
Într-una din călătoriile sale a mâncat o pumă, pe care a descris-o ca fiind „asemănătoare la gust cu vițelul”, dar și țestoase de Galapagos, conform All That Is Interesting. Dar nu numai că a mâncat țestoasa, dar a luat și o ceașcă din conținutul vezicii acesteia, pe care l-a descris ca fiind „limpede” și „ușor amar”.
Potrivit jurnalelor sale, mâncarea sa favorită era o rozătoare de aproximativ 9 kilograme, despre care se crede să ar fi fost agouti. A descris carnea acestui animal ca fiind „cea mai bună pe care a gustat-o”.
Cu toate că poate să pară ciudat, povești despre oameni de știință care mâncau chiar animalele pe care le studiau sunt numeroase în istorie. Chiar și astăzi, cercetătorii „mai gustă” din când în când din animalele lor preferate, dar totul în numele științei.