Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Catedrala „Notre-Dame” din Paris (în română Catedrala „Doamna Noastră”, cu referire la Fecioara Maria) este un monument al arhitecturii gotice timpurii din Franța, sediu al Arhiepiscopiei Parisului. Catedrala se află pe Ile de la Cité, în centrul Parisului.
Construcția a început în anul 1163, pe locul unui lăcaș de cult dedicat sfântului diacon Ștefan (primul martir creștin). În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar construcția catedralei a durat din 1163 până în 1345. Construcția clădirii cu cinci nave s-a terminat prin
lucrările de pe fațada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIV-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele inițiale și strana evocau încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții arhitecturale specifice stilului gotic.
Daniel Deme (ziaristă): „Când am urmărit la televizor ruinele fumegânde ale «Notre Dame» din Paris în 2019, durerea profundă s-a amestecat cu sentimente de disperare, întrucât dorința conducătorilor Franței este de a reconstrui clădirea ca centru de formare multiculturală. Cunoscuții mei au zâmbit la această sugestie, spunând că nu suntem încă acolo. Cu toate acestea, planurile publicate în această săptămână arată că, din păcate, s-a dovedit că conjecturile mele pesimiste se adeveresc, deoarece corectitudinile politice cer transformarea catedralei în centru multicultural.
Este planificat ca unele dintre sculpturile și altarele originale să fie înlocuite cu sculpturi noi, moderne, în conformitate cu valorile actuale. Pe pereți vor fi proiectate grafice luminoase și vor fi create «spații emoționale» cu efecte sonore. În interior vor fi create trasee de explorare, prezentând cultura Africii și Asiei, iar la finalul turului de sensibilizare, turiștii își pot plăti harul într-o capelă ecologică. Într-o astfel de clădire se poate intra doar ca turist, nu ca și credincios.
Philippe Villeneuve, arhitectul-șef al catedralei, a protestat, desigur, când președintele Macron a sugerat că în locul vechiului turn ar trebui ridicată o versiune modernă a epocii de astăzi. Jean-Louis Georgelin, generalul responsabil cu lucrările de restaurare, a răspuns cu un singur mesaj spunând că Villeneuve va tăcea. Cred că a făcut-o în spiritul idealurilor democratice de egalitate, fraternitate și libertate, noțiuni care se exclud reciproc.
Aceste idei au stăpânit odată Catedrala «Notre-Dame», când, după Revoluția Franceză din 1789, socialiștii însetați de sânge au redenumit clădirea catedrala cultului rațiunii, au jefuit-o sistematic și au distrus o parte din interiorul ei. Clădirea era într-o stare atât de proastă, până la sfârșitul războaielor napoleoniene, încât ,dacă Victor Hugo nu ar fi scris lucrarea sa clasică «Notre-Dame de Paris», în 1831, care a repromovat catedrala, aceasta ar fi fost demolată.
Dar actualele planuri nebunești franceze indică nu numai barbarie culturală, ci și o exterminare sistematică a civilizației care are loc în marca înregistrată a Uniunii Europene de tip sovietic. Cu toate acestea, poate că nu există altă clădire pe continentul nostru care să poată fi conectată mai obiectiv cu dezvoltarea Europei decât «Notre-Dame» din Paris. În secolul al XII-lea, aici s-a înființat prima școală ecleziastică, absorbind învățăturile aristotelice care tocmai sosiseră în Europa prin arabi, iar apoi, împreună cu alte școli ecleziastice similare de pe continent, au format rețeaua morală și teologică care a unit pentru prima dată Europa în unitatea inimitabilă a filosofiei grecești.
Așa a început Europa. Dar acolo de unde a plecat, probabil că tot acolo va muri. Nu poate exista o idee mai antieuropeană decât fenomenul Uniunii Europene, care este consacrată isteriei de gen și este înrobită de minciunile unei societăți deschise. Mac, ca și Macron, care servesc acestui pervers politic, confirmă cu fiecare dintre declarațiile lor, că nu au înțeles nimic din ideile de bază ale civilizației europene și sunt complet nedemni să se declare purtătorii ei. Dacă îi lăsăm să redefinească creștinismul secolului al XXI-lea, vom găsi în curând un Moș Crăciun sclipitor așezat într-o sanie trasă de reni, căptușit cu lumini de neon, deasupra intrării în «Notre-Dame» și în loc de melodia Te Deum, vorbitorii vor striga «ho-ho-snow». Probabil este momentul să spunem că Marea Revoluție Socialistă din Franța anului 1789, atât de clamată ca fiind începutul deșteptării lumii, a fost practic începutul tragediei mondiale, sfârșitul Europei”.