Mondo Cane

Pr. lector universitar Ioan Valentin Istrati scria deunăzi:
„Dragă politicianule ales pentru binele poporului, presat îngrozitor de o ocultă anti-oameni, înainte de a vota sau de a semna o mizerie infinită, închide, te implor, ochii și amintește-ți pentru o clipă ochii mamei tale. Și fă ce-ți zic ochii ei.
Oamenii politici care se înfruptă de la sânul țării ar trebui să realizeze faptul că umilirea, sărăcirea și distrugerea a 60% din populația țării nu e o urgență sanitară, ci o oroare a istoriei și o sinucidere politică definitivă. Treziți-vă!
Astăzi nu mâncarea, nu pro­prie­tățile, nu funcțiile sunt tranzac­ționate ca pe tarabă. Astăzi se vând și se cumpără suflete de oameni de către slugile demonilor.
*Dacă oamenii celui viclean vor închide bisericile într-un popor imunizat natural 70%, vom sluji pe câmpuri, în case, în catacombe. Dacă ne ucid, vom sluji în cer. Liturghia nu va înceta niciodată! Biserica este sufletul și coloana vertebrală a neamului românesc.
În fiecare gând, lucru, și cuvânt cântărește în minte: este oare acesta izvorât din iubire și slujește adevărului? Și așa nu vei greși. Și te vei mântui. Toate gândurile, dorurile, iubirile noastre nu mor odată cu trupul, ci se păstrează în suflet și în memoria infinită a lui Dumnezeu.
Mii de oameni mă roagă insistent să mă rog pentru oameni care n-ar mișca un deget să înlăture cauza suferinței lor (păcatul). Trist!
O pandemie e, de fapt, un examen psihiatric planetar pentru aflarea procentului de psihopați care nu simt durerea altora și se bucură de suferința lor.
Poți vedea avântul antihristic al media din sloganuri. «Crede în oameni», o mutilare a lui «Crede în Dumnezeu».
De Paști, antihriștii spun: «Oamenii sunt lumina», în loc de «Dumnezeu e Lumina».
Nu, nerozilor, oamenii NU sunt Lumina decât în Dumnezeu. Altfel sunt întuneric.
Nu, rătăciților, nu credem în oameni, dacă ei nu sunt în Dumnezeu. Altfel ei trădează și ucid.
Fiecare popor, câtă credință are în Dumnezeul cel adevărat, atâta curaj, libertate și înțelepciune are în fața invaziei iadului pe pământ.
Întrucât recent am sărbătorit Crăciunul, mulți bisericoși și posibil dintre ei și credincioși sunt sigur că știu ce este Liturghia, dar merită a fi reamintită:  
Liturghia (greacă: Λειτουργία) este un ritual efectuat de către un grup religios specific, în conformitate cu tradițiile sale particulare.
Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a tuturor bisericilor  creștine. Cel mai adesea, Biserica Ortodoxă și cea Greco - Catolică (Unită cu Roma) slu­jește  Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar uneori Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Dar există și alte Liturghii, precum Liturghia Sfântului Iacob sau Liturghia Sfântului  Evanghelist Marcu.
Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri,  Liturghia  catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile simbolizate prin pâine și vin, în numeroase rituri de tradiție apostolică, sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă afirmă că Darurile sfințite reprezintă cu adevărat Trupul și Sângele Mân­tuitorului Iisus Hristos, dar nu a formulat niciodată o dogmă cu privire la această preschimbare.
Pentru birocrații de la Bruxelles amintim :
Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an al bisericilor de rit bizantin. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini, cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, «darurilor de la Moș Crăciun». După cei cre­dincioși birocrației bruxelleze,  copiilor lor, începând de la gră­diniță, posibil le-au dăruit cărți LBTQ”.