Mondo Cane

Într-un articol din 18 august 2021, publicat în CORRIERE DELLA SERA (Italia), se poate citi:

„Nu islamismul a câștigat, în aceste ore, după peste douăzeci de ani de război în Afganistan. Heroina a câștigat. Ar fi o gre­șeală să-i numim luptători isla­miști: talibanii sunt traficanți de droguri. Dacă citiți rapoartele UNDC (biroul ONU pentru dro­guri și criminalitate) din ultimii cel puțin douăzeci de ani, veți găsi întotdeauna aceleași date: peste 90% din heroina mondială este produsă în Afganistan. Aceasta înseamnă că talibanii, îm­preună cu narcos din America de Sud, sunt cei mai puternici traficanți de droguri din lume. În ultimii zece ani, au început să joace un rol foarte important pe piața de hașiș și cea de marijuana. Deși această afirmație poate părea exagerată, eu cred că se vorbește despre Afganistan evi­tând principala dinamică a conflictului, ignorând sursele pri­mare de fi­nan­țare a războiul și, prin urmare, conturând o idee incompletă despre această țară îndepărtată, veșnic în război, din care lipsește elementul central: opiul.
Războiul din Afganistan este un război al opiului. Înainte de orice, de școlile coranice, de obligația de a purta burqa, înainte de miresele-copii, talibanii sunt traficanți de droguri care adoptă un moralism absolut în privința consumului și a cultivării drogurilor, pe care au pretins că le interzic în 2001.
Aici intervine una dintre cele mai grave erori ale Administrației americane: în 2002, generalul Franks, primul care a coordonat invazia Afganistanului de către trupele terestre americane, a declarat: „Nu suntem un commando antidrog. Nu aceasta este misiu­nea noastră”. Mesajul se adresa baronilor opiului, îndemnându-i să nu rămână alături de talibani, cu încurajarea că Statele Unite le vor permite să cultive în conti­nuare. James Risen, în 2009, a scris în New York Times un articol în care a subliniat că cei care s-au alăturat trupelor americane nu au fost incluși pe lista neagră a traficanților de heroină a Pentagonului pentru a fi arestați.
Lucrurile au mers oricum prost pentru aceștia, deoarece, odată cu prezența militară americană, afa­cerile contrabandiștilor cu opiu, care aveau nevoie de mișcări rapide, au fost blocate, inspectate în mod constant, autorizate sau nu de către militari. Talibanii, pe de altă parte, erau capabili să ofere aprovizionare și deplasări rapide și, mai mult decât atât, au început să dubleze taxele pentru producătorii care nu lucrau pentru ei. Până la urmă, își cultivă direct propriile plantații. Ajung la gestionarea directă a traficului.
Acest lucru începuse deja să fie făcut de către mujahedini, susți­nuți de Occident în războiul împo­triva sovieticilor. Țăranii cul­ti­vatori nu au nicio alternativă: mollahul Akundzada, imediat după retragerea Armatei Roșii din 1989, a înțeles că nu mai era nevoie să ia 10% taxă de pro­tec­ție de la traficanții de heroină, când puteau deveni chiar ei, răz­boinicii lui Allah, cei care gestio­nează traficul. El a ordonat ca întreaga vale Helmand, din sudul Afganistanului, să fie cultivată cu opiu și oricine se opunea, conti­nuând să crească rodii sau grâu prin acordarea de subvenții de stat, era înlăturat. Rezultatul a fost producerea a 250 de tone de heroină. Akundzada este acum lis­tat ca important lider taliban și este unul dintre cei mai proe­mi­nenți traficanți din lume. Ierar­hiile interne talibane (inclusiv cele religioase) sunt dominate din ce în ce mai mult de traficanți, care primesc sarcini importante și au posibilitatea de a comunica cu cei mai capabili lideri militari și cu personalitățile religioase”.