Mondo Cane

Einstein a profețit că va veni o generație de idioți... În prezent se susține: Vai de „societatea political corect”, propagatoare a diverselor sloganuri politice, în locul promovării cunoștințelor de bază însușite în familie și la școală. Adevăratul corp profesoral actualmente este în degrin­go­ladă. Prostia a atins masa critică! Proștii cred că au învins totul.

Prof. Radu Iliescu: „Discut, zilele trecute, cu un prieten profesor de matematică. Îmi spune că în fa­cultăți, la seminariile matematicilor superioare, din 9 - 10 stu­denți abia găsești unul capabil să ci­tească (nu să rezolve) exer­cițiul.  
Adică, dau un exemplu, abia o ze­cime pot spune, puși în fața literei ª că este o sumă, ori în fa­ța semnului — că este o inte­grală. Res­tul, masa critică, oastea de strân­­sură nu are contact cu problema nici măcar la nivel introductiv.  
Am citit recent cartea profesorului Mihai Maci, universitar la Facultatea de Filosofie din Ora­dea, care constată și el că stu­denții nu au capacitatea de a re­laționa cu marile texte, prefe-rând piureul de banane premestecat din cărțile scrise de vul­ga­ri­zatori în ale filosofiei, sintezele de pe net și alte asemenea suprasimplificări.    
La facultățile de teologie orto­doxă s-a scos, pentru admiterea la doctorat, examenul eliminatoriu de greacă veche. Cu alte cuvinte, crema teologilor ortodocși nu mai conține oameni capabili să se adreseze textului sacru în limba liturgică a creștinismului răsări­tean. De latină și ebraică nu mai are rost să vorbim.
La Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, există cursuri de „rattrappage” (aducere la zi a cu­noș­tințelor lingvistice fundamentale).  

Tradițional, facultățile de limbi străine nu se preocupau decât cu totul periferic de nivelul lingvistic al studenților, aceasta fiind treaba liceului. Rostul unui examen de admitere cu mulți candidați era acela de a-i selecta pe cei mai sârguincioși dintre ei, pe cei cu vocație manifestă pentru limbi străine, capabili să facă față unui parcurs ulterior în științele limbajului și ale literaturii. Însă, mai nou vin studenți care nu mai au baza lingvistică, cu goluri imense în pregătire pe care nu pot să le acopere fără asistența unui profesor (în clasele elementare se plătesc meditatori ca să-i învețe pe elevi acasă tabla înmulțirii).

Toate aceste patru exemple disparate, care sunt doar câteva cazuri dintr-un noian, au în co­mun o singură realitate: în acest moment, falimentul calității a avut loc la scară largă și acesta nu trebuie să fie un secret pentru nimeni.  
Numai că, iar de aici începe pro­blema (mult mai mare decât recrudescența prostiei în sine), nicio facultate nu s-a închis din motiv de studenți impostori. Avem cursanți la matematici superioare care n-au făcut analiză matematică în liceu. Avem absolvenți de filosofie care n-au deschis traducerea niciunui text fundamental, nicidecum versiu­nea originară a unui Platon sau a unui Kant.  
Avem teologi care nu posedă subtilitățile lexicale, deci ideati­ce, ale textului sacru. Avem ab­solvenți de limbi străine cu erori cutremurătoare de exprimare scrisă sau orală. Dar facultățile lor, fără excepție, și-au crescut numărul de studenți, trădând ideea de intelectual și de universitas. Prostia există, a venit peste noi, ne-a cucerit și ne-a paralizat orice reacție.  
Suntem învinși, suntem sub ocu­pația cea mai odioasă care a exis­tat vreodată, dar coabităm, nu ne retragem în munți, nu există nicio mișcare de rezistență. Dacă am avea un butic de cartier și am da faliment, am închide și am merge acasă.  Falimentul intelectual nu ne obligă la niciun gest de onoa­re, nu mergem să cultivăm ceapă și să ne scriem tratatele la lumâ­nare din atâta lucru. În mod odios, ne adaptăm, dar nu pentru că am fi potriviți, cum zicea Darwin, ci pentru că preferăm să ne plecăm în loc să plecăm.  
Pe de altă parte, bâlciul este mult mai mare decât îl pot ilustra universitățile. Prostia a atins masa critică, prostul e norma.  Pentru el, totul s-a simplificat atât de mult încât deșteptul nu mai poate fi sesizat, nu-l mai poți pune în valoare, e sacrificat la ni­vel de sistem.   Sunt atât de mulți idioți încât, dacă am mai ține la inteligență, la sârguință și la lucrul bine făcut, ar trebui să închidem jumătate din sistem: pri­mă­rii, parlamente, guverne, instituții pu­blice și private.  
Ar trebui să afișăm pe biroul primului-ministru: Închis pe mo­tiv de prostie, revenim când gă­sim pe cineva care să fie vrednic.  Ar trebui să trimitem acasă demnitari, funcționari, profesori, me­dici, polițiști și preoți. Pentru singurul delict îndreptat împotriva universului pe care nicio lege lumească nu l-a pedepsit vreodată: prostia.  
Ne-am imaginat până acum că viața sancționează prostiile și, probabil, că în sistemele vii lucrul acesta s-a petrecut fără greș, acum însă cred că e cazul să luăm notă de noua realitate, proștii cred că au învins totul, inclusiv viața.  
Așteptați-vă la o multiplicare exponențială a numărului de „accidente”.  
Vorba spumosului profesor Gri­gore Moisil: „Legea nu interzice nimănui să fie imbecil!”