Mondo Cane

Complexul medico-industrial crește în țările dezvoltate mult mai repede decât puterea economică a țărilor respective. Și aceasta deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu.
Ei oferă servicii medicale și, în același timp, controlează necesitatea (cererea) acestora.
Numărul operațiilor crește în mod liniar cu numărul chirur­gilor.  Economiștii denumesc acest fe­nomen „cerere indusă”.
Prin acest procedeu, medicii își apără și chiar își sporesc veniturile.
Deoarece între 1970 și 1982 rata natalității a scăzut cu mai mult de 13 procente, medicii din mater­nitățile americane au reacționat împotriva acestei situații prin sporirea numărului de nașteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate. Astfel s-a ajuns la nașteri prin cezariană într-o proporție de 23%, deși Organizația Mondială a Sănătății consideră că proporția firească ar fi de 15%.
Problema principală este că nu­mărul mare de servicii medicale și calitatea lor nu influențează de facto longevitatea populației.  
Un rol mult mai mare l-a jucat și îl joacă și în prezent îmbună­tățirea permanentă a condițiilor de viață ale oamenilor începând cu sfârșitul secolului XIX.

O serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia de expertul în medicină socială Thomas McKeown) relevă clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârșitul secolului XIX să piardă teren, să dea înapoi. Și asta cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie iden­ti­ficați. Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown relevă că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca ma­ladie gravă se pot pune pe seama îmbunătățirii condițiilor de viață (apă curentă, canalizare, ferestre mai mari, luminoase și etanșe, sisteme de încălzire eficace a locuințelor, în general îmbună­tă­țirea condițiilor igienice), și doar opt procente se pot atribui antibioticelor.
„Medicina modernă nu este nici pe departe atât de eficientă precum își închipuie marea parte a oamenilor” spune același McKeown.
Iar microbiologul francez Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următorul verdict: „Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poate ușor spăla, a geamurilor mari care permit intrarea unei cantități mai mari de lumină și creșterea ca­lității și posibilităților igienice joacă un rol mult mai mare în di­minuarea și eliminarea infla­ma­țiilor de diferite sorginte, decât medicamentele și terapiile”.

Cadourile aduse de medicina modernă, cum ar fi pilulele, teh­nologia performantă, secțiile intensive din spitale etc. au un aport la nivelul de sănătate al populației de numai 10%! O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deși în Germania se investesc anual în medie pe cap de locuitor 2,283.48 de euro, în comparație investiția medie din alte țări fiind de doar 1,757.34 euro, totuși Germania se află la aproape toți indicatorii specifici relevanți pentru sănătatea popu­lației unei țări, doar în zona de mijloc a „clasamentului”.  

În timp ce prognoza de longevitate a unei fetițe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deși acolo se investește mult mai puțin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal, nu?
În USA, investiția și sumele alocate sănătății diferă de la un stat la altul. Și astfel putem constata că, deși în Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiția respec­tivă este de peste două ori mai mică), totuși persoanele din Manhattan și Florida trăiesc în medie mai puțin decât cele din  Portland. Aceasta în mod sigur și datorită faptului că în Manhattan fiecare cetățean merge săptă­mânal la medic (dispunând de o asigurare de sănă­tate mai „generoasă”), și astfel bolile sunt mult mai multe și mult mai de timpuriu găsite, fapt ce chiar că-l termină pe bietul om.
Gândiți-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite unul din Manhattan! Rezultă că ideea, precum că medicina mo­dernă și intensivă prelungește viața, este o  iluzie!
Efectuând un studiu la nivel național american asupra bolna­vi­lor de cancer la intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliott Fisher de la Dartmouth Medical School din New Hampshire a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel național, pacienții respectivi trăiau mai mult! Încă o dovadă în plus că medicina superperformantă și intensivă aduce mai degrabă daune decât foloase pacienților.
Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe  omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns „consultată și diagnosti­cată”,  și de aceea încă nu i s-a găsit nicio afecțiune.
Și astfel au fost inventate programele de consult preventiv gratuite. Primul consult e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Și ele urmează garantat.
La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomalii la genunchi! La fiecare al doilea adult, discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc).
Deja începând cu vârsta de 30 de ani fiecare dintre noi poartă în el  „începuturi de boli“.  
Marea majoritate au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecțiuni ale sistemului circulator și ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată starea de bine a persoanei respective. Marea majoritate a acestor afecțiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de a apărea primul simptom deranjant, este probabil că aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze.
Dar ceea ce este grav este faptul că medicul „te diagnostichează” ca având te miri ce afecțiune, lucru care poate avea consecințe psihice devastatoare asupra pacientului. Și care, „îmbolnăvit” de către medic, în cele din urmă, condiționându-se astfel pe sine însuși, chiar se îmbolnăvește.

În general, cu cât o metodă de diagnosticare este mai exactă, cu atât apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înțeleși, nu vreau să spun că nu mai este cazul să mergem la medic sau că nu mai este cazul să ne facem din când în când niște analize. Vreau să cer însă un mai mare discer­nământ și corectitudine din par­tea medicilor, căci așa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi „diagnosticate ca bolnave”. Iar acest lucru, manipulat cu intenții financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective.
Ceea ce corespunde din partea medicului cu încălcarea jură­mântului. Deci cu o fraudă.

Analizele clasice constată că 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete, însă, proporția crește până la 67%.  Acești noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlăturați operativ, ceea ce în 90% dintre cazuri este complet inutil!
Înțelegeți acuma cum se pot face bani punând în pericol sănătatea unei persoane?
Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la tiroidă, îl anunț în „cadru festiv” că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operație și încasez costurile respective de la casa de sănătate.
Dacă aceste case de sănătate n-ar exista (minunată invenție pentru corpul medical, mană cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat și să mai și plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Așa însă... înca­săm asigurări de sănătate (și unele firme fac bani frumoși cu asta) de la oameni, după care-i operăm pentru boli fictive pe gratis.
Pentru ei pe gratis, dar nu și pentru noi, care scriem ordine de plată grase caselor de sănătate.
O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila, este  modificarea valorilor de referință pentru analize (îndeobște cele de sânge).
Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii 90, mai multe grupuri de influen­ță (compuse îndeobște din medici profesori universitari) au reușit să impună modificarea valorii superioare de referință pentru colesterol de la 240 miligrame pe decilitru sânge (care este va­loarea maximă normală pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate din persoanele masculine între 30 și 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit, și astfel, potențiali  pa­cienți buni de muls. În mod normal, o valoare de 250 pentru o persoană de 50 de ani este o „va­loare ideală”.
Dar la o limită de referință maximă de 200, suntem cu toții bolnavi! Ei, asta da afacere. Sau... escrocherie?  Impunerea unor valori limită stricte precum și dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare a deschis noi și mi­nunate perspective medicinei.
Astfel s-a reușit crearea unui nou catalog de afecțiuni. Pseudobolile.
O serie foarte lungă de astfel de afecțiuni nici nu ar fi resimțite vreodată de-a lungul vieții, dacă nu am face imprudența ca, mergând la medic, să luăm de bune toate „gogoșile” care pot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toți medicii folosesc aceste... tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Există. Diagnosticul este cea mai răspândită boală.

Și încă un aspect foarte interesant, pe care nu-l avem în vedere, și care este deseori speculat de medicină pentru a arăta cât de utilă și importantă este prezența Domniei Sale.
Și anume, durata de supraviețuire a unui bolnav.  Medicina susține că a reușit să mărească, în com­parație cu secolele trecute, durata de viață a unei persoane bolnave.   Această durată de viață se calculează, statistic vorbind, din momentul depistării unei afec­țiuni și până în momentul în care bolnavul este răpus de aceasta.
Păi, bine... dar dacă descopăr bolnavi cu colesterolul mărit la 30 de ani și ei decedează în mod normal, ca și în trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinei, care, cu măiestria ei cunoscută, l-a ținut pe bolnav în viață 40 de ani, și că astfel a reușit să-i prelungească viața? Fals.  
Poate eventual să-l omor cu bună știință, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecțiuni inexistente!
Mulțumim frumos pentru grija acordată!

Nu cred că ne închipuiam vreo­dată că... pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta.
Se pare însă că medicina știe pentru ce suntem aici.  Pentru ea!