Moartea ultimului suveran al României, Regele Mihai I

La 5 decembrie 2017, a încetat din viață Regele Mihai, ultimul suveran al României. Regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al regelui Carol al II-lea și al reginei Elena, principesă a Greciei.

După decesul, în anul 1927, al regelui Ferdinand și în condițiile în care prințul Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune, Mihai I a devenit rege al României, la numai șase ani. Însă, din cauza vârstei, prerogativele demnității regale au fost asumate, în 1927, de o Re­gență în componența căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație.
Contrar angajamentului de a nu mai avea nicio pretenție asupra tronului, Carol al II-lea a revenit în țară, în 1930, proclamându-se rege. În această situație, lui Mihai i s-a conferit, la 8 iunie 1930, titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În aceeași lună, regina mamă Elena a plecat în exil, iar Mihai a rămas în grija tatălui.
A urmat cursurile unei școli pe care regele Carol al II-lea a organizat-o la Palatul Regal, alături de copii ce proveneau din toate colțurile țării și din toate categoriile sociale. Mai târziu, a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară, devenind, la vârsta de 14 ani, sublocotenent în Armata Română.

După o domnie controversată, Carol al II-lea a fost nevoit să cedeze, la începutul lui septembrie 1940, puterea generalului Ion Antonescu. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea va abdica, astfel că prerogativele regale vor fi preluate de către fiul său, Mihai, care va reveni, astfel, la tronul României.
Începând cu 1943, în jurul regelui s-a coagulat o opoziție antonesciană, pe fondul schimbărilor de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.
La 23 august 1944, începând cu ora 22, s-a transmis, la radio „Pro­clamația către țară”, prin care regele Mihai anunța „ieșirea țării din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”. În același timp, s-a anunțat formarea unui guvern de uniune națională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Forțele Aliate.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, monarhul român a fost decorat, în iulie 1945, cu ordinul Pobeda, una dintre cele mai înalte distincții sovietice, distincție acordată regelui Mihai pentru „actul curajos” ce a dus spre „ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite”.
După 1944, treptat, atribuțiile regelui au fost reduse, până când au devenit simbolice, asta ca urmare a strategiei puterii politice de la Moscova, prin care se urmărea instaurarea regimului comunist în România.
În 1947, în condițiile ocupației militare sovietice și a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradi­ționale precum Partidul Na­țional Țărănesc și Partidul Național Liberal, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării țării intereselor Moscova. La 30 decembrie 1947, politicienii comuniști l-au forțat pe regele Mihai I să abdice și să părăsească țara, în ianuarie 1948, împreună cu familia. La scurt timp, acesta a făcut declarații privind abdicarea sa forțată, iar reacția conducerii comuniste nu a întârziat să apară, astfel că, în urma deciziei Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, familiei regale i s-a retras cetățenia română. Mihai I s-a căsătorit, la 10 iunie 1948, la Atena, cu principesa Ana de Bourbon Parma, cu care avut cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia (n. și Maria). Familia Regală a locuit, până la sfârșitul anului 1948, în Florența, la locuința reginei mamă Elena.
Din 1949, regele Mihai I și regina Ana s-au mutat la Lausanne, iar din 1950, în Marea Britanie, unde au locuit până în 1956, când s-au stabilit în Elveția, la Versoix, lângă Geneva.
Din 2004, s-au mutat la Aubonne, în Elveția. Regele Mihai a supervizat activitatea Comitetului Na­țional Român, gândit ca un guvern al României în exil. A păstrat legătura cu refugiații români din străinătate și s-a adresat țării prin mesajele de Anul Nou, transmise de la postul de radio Europa Liberă. În aprilie 1992, regele Mihai, împreună cu familia sa, au sărbătorit, pentru prima oară după 44 de ani, zilele de Paști la Mănăstirea Putna și au vizitat Bucureștiul, în cadrul unei vizite cu caracter privat. Totodată, de marile sărbători creștine și în funcție de angajamentele lor publice, regele Mihai și regina Ana au participat la diverse manifestări organizate fie la Castelul de la Săvârșin, fie la Palatul Elisabeta din București.
La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, s-a revocat Decizia Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, Mihai I redevenind cetățean român.
În 5 decembrie 2017, la Aubonne în Elveția, fostul suveran s-a stins din viață și a fost înmormântat pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici, pe 13 august 2016.

Surse: wikipedia, lectiadeistorie, wikipedia

Discursul Regelui Mihai din 25 octombrie 2011, în fața Parlamentului României

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invi­tația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele genera­țiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al institu­țiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românească.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a indepen­denței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meri­dia­nele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii și frații noștri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și mul­te nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și demo­crație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogă­țească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R