Moartea se imbraca in camasa de forta

O tanara de 22 de ani cu handicap psihic mediu, aflata in grija statului prin Directia de Protectie a Copilului, a murit pe un pat al Spitalului de Psihiatrie Sighet. A murit un OM, dar pentru unii s-a sters doar un numar de inventar. In Maramures continua seria neagra a copiilor si tinerilor internati in celebrul Spital sighetean. In primavara o fata si-a dat foc sub o patura, in acelasi Spital. In decursul anilor, multi copii institutionalizati au suferit psihic si fizic in urma unor internari in sectia de Psihiatrie. Cazul de fata are o poveste scurta, din punct de vedere al medicilor care lucreaza la Spitalul din Sighet. In urma cu o saptamana, A., in varsta de 22 de ani, a decedat in patul in care dormea. Ea a fost gasita dimineata de catre infirmiere. Tanara avea un grad de handicap psihic mediu si era internata la Sighet din luna mai. Din spusele celor care o ingrijeau, fata avea tulburari de comportament, avea tendinta de a se automutila. Asa spun cei care au ingrijit-o, intr-un fel sau altul. Decesul nu a fost anuntat ca fiind un eveniment, ci a fost raportat la serviciul de Medicina Legala. Mentionam ca in cazul copiilor din sistemul de protectie al copilului, orice incident sau un deces sunt evenimente ce trebuie raportate de urgenta institutiilor care ocrotesc copiii. Explicatia aiurita data in acest caz e urmatoarea: „Fata avea 22 de ani, deci era adult. In cazul de fata nu mai functioneaza protocolul cu cei institutionalizati”. Declaratia apare undeva intr-un raport emis de Spitalul din Sighet. De aceea, cei care ingrijeau tanara nu au aflat de deces decat dupa ce s-a raspandit vestea. Rusinos, inuman si inexplicabil. Puteti sa va culcati linistiti! Pe scurt, asta ar fi varianta oficiala. In fapt, lucrurile stau altfel. GAZETA de Maramures a scris de nenumarate ori de drama copiilor institutionalizati, internati la Sighet, in Spitalul de Psihiatrie. La orice manifestare mai „viguroasa” acesti copii sunt sedati, dusi la celebrul Spital care nu are o sectie pentru copii, ci in sectiile de adulti. Aici sunt abuzati psihic, fizic, sunt violati, batuti, lasati in voia sortii. De multe ori erau adusi inapoi mai bolnavi decat la internare. Aveau paduchi, rani, urme cum au fost legati, imobilizati in camasi de forta si o stare de sanatate mai proasta. In urma semnalelor de alarma, aceste internari s-au rarit. Sistemul birocratic romanesc a luat in calcul realizarea unei sectii pentru copii cu probleme psihice. Dar de la intentii pana la realizare este cale lunga. Musai ca acest drum sa fie presarat cu vietile unor tineri sau copii ce nu au nici o vina. Abandonati de parinti, de rude, de toata lumea, ei traiesc in universul lor si rezista fara sa spuna nimic. Majoritatea nu vorbesc, nu stiu ce inseamna afectiunea si cred, probabil, ca lumea se imparte in cei bolnavi ca ei si cei care ii tortureaza prin modul in care se poarta, prin indiferenta. A. a murit in somn, spune sec un raport medical. Practic, cadrele medicale ale Spitalului s-au blindat in hartii, rapoarte… Anevrismul nevazut Dupa ce am aflat de intamplarea trista (A. este un copil mare, de care noi am mai scris) am inceput sa punem intrebari. Coincidenta face ca dupa acest interes sa apara cu repeziciune fel si fel de date, rapoarte si explicatii. Nu vrem sa spunem ca ele nu s-ar fi facut, dar cu siguranta ar fi fost realizate in pas de manevra. In fond, cine era interesat de A., un numar de inventar pe rafturile institutiilor de ocrotire si medicale. A fost realizata autopsia si potrivit datelor din acest act medical, tanara a murit in urma unui anevrism cardiac. De asemenea, s-a gasit (?!?) cauza retardului mintal. Fata avea o tumoare pe creier si de aici problemele care au dus-o in starea in care era. In raport se mai mentioneaza ca din luna mai, tanara nu a fost cautata de nimeni. Asa cum spuneam, un numar (de inventar), care a fost purtat ici si colo. Evident, parerile celor din tabara salariatilor statului difera de realitatile medicale. Am incercat sa vorbim cu directorul DPC, Nicolae Boitor, dar era plecat la inmormantarea tinerei. Am fost la casa de tip familial pentru a vorbi cu cei care o ingrijeau direct pe A. Nici aici nu am avut cu cine vorbi. Majoritatea erau plecati cu treburi. Am fost si am vorbit cu medici specialisti adevarati. Le-am expus cazul si datele pe care le avem. Explicatiile primite sunt socante, cu greu pot fi demontate de vreun oficial de aici sau de aiurea. Anevrismul, ca si afectiunea psihica, puteau fi „vazute” de un ochi medical, daca ar fi fost interesat, mai ales ca A. a fost de mai multe ori la Sighet. Chiar nimeni nu a fost curios sa aprofundeze cazul acestei tinere? Mai bine primea cate doua tablete de Diazepan de trei ori pe zi si statea ca o „leguma”, fara a mai deranja pe cineva. Noi scriem si solicitam sa se ia masuri. Este o crima sa lasi un copil (ii spunem copil deoarece A., desi avea 22 de ani, era la nivelul unui prunc. Nu ar fi plecat din sistemul de ocrotire deoarece nu se putea ingriji singura) in voia sortii, apoi sa vii cu rapoarte prin care te speli pe maini. Explicatii care acuza Am discutat cu un medic care este un profesionist si deasupra oricarei banuieli de partizanat. Nu ii dam numele deoarece consideram ca important e ce spune. „Tanara era in sistemul de protectie, deci nu are relevanta ca are 22 de ani. Ar trebui luat tot istoricul medical al ei. Cine a facut ultimele investigatii medicale? Trebuia sa se stie de ce patologie sufera. Probabil, cand vezi copilul cu retard, cu tot felul de… se uita… trebuie sa recunoastem ca sunt copiii nimanui… nu se face un examen medical corect si complet. Acesti copii sunt prevazuti sa li se faca un examen medical complet precum celorlalti cetateni? Nu! De ce sa nu recunoastem, sunt abandonati. De ce nu se face o comisie cu specialisti, care ar lucra „pro bono”, sa le faca investigatii complete? Cine stie ce bazaconii am gasi! Eu va garantez ca sunt medici adevarati care ar face acest lucru. Trebuie adusi in grupuri si facut un examen medical complet. Ar fi primul pas, sa aiba fisa si sa se stie de toate afectiunile. Ei nu ar trebui internati la Sighet sau… Ar trebui institutii medicale speciale. Revenind la caz. Pai, un anevrism se vede, exista o simptomatologie specifica. Medicul de la psihiatrie si-a pierdut abilitatile de medicina generala, trebuie si opinia medicilor specialisti, dar fiind abandonati… In mod normal prelevarile de la autopsie trebuie sa existe pe undeva. Se poate cere o alta necropsie, daca sunt semne de intrebare… Nu aceasta ar fi problema, din datele pe care ni le-ati pus este un mare semn de intrebare. Cum un copil care a avut o asemenea patologie a scapat nebagat de seama in colectivul din care a provenit si in Spitalul in care a fost internat!!! O tumoare cerebrala, cu certitudine da simptomatologie neurologica nu psihiatrica, sunt tulburari semnificative, crize convulsive, depinde de tipul tumorii, apoi se pune intrebarea de ce a facut anevrismul respectiv. Totusi, a avut 22 de ani, nu 80 de ani. La aceasta varsta exista cauze clare, care pot fi depistate, daca se fac examenele medicale de care am amintit. Aici se inchide cercul nepasarii”, ne-a declarat medicul baimarean. Jurnalul unei „condamnate” Fetita decedata la Sighet s-a nascut intr-un sat din apropiere de Baia Mare. Povestea ei este una trista si arata tragismul sub care a stat intreaga sa viata. Nascuta intr-un sat din apropiere de Baia Mare, ea a fost abandonata la nastere de mama sa. Aceasta are si ea probleme de sanatate, suferind de mai multe afectiuni neuro – psihice. Ea se afla in ingrijirea bunicii fetitei, a carei situatie este la fel de disperata, ea fiind lipsita de vedere. In aceasta situatie, imediat dupa nastere, fetita a fost abandonata in Leaganul de la Cavnic, dupa care ea a fost transferata la Caminul Spital pentru Copii cu Deficiente Sighet. Aici a stat aproximativ 13 ani, dupa care ea a fost adusa in Casa de Tip Familial aflata pe str. Tiblesului din Baia Mare. Inca din pruncie a avut probleme de natura psihica, ea suferind de un retard mintal moderat si de deficienta functionala neuro-psihica. Starea ei de sanatate s-a agravat in ultimii ani, internarile la Spitalul din Sighet incepand din a doua jumatate a anului trecut. Comportamentul sau, descris ca auto-agresiv, trebuia tratat in mod corespunzator. Insa, internarea in sectia de psihiatrie adulti de la Sighet s-a dovedit o solutie deloc inspirata. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro