Moartea Patriarhului Romaniei

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist, a incetat din viata lunea trecuta, dupa ce a fost operat la prostata, la Institutul Oncologic Fundeni. Teoctist avea 92 de ani si a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane din 1986. Patriarhul Teoctist a fost operat endoscopic, fiindu-i indepartat un adenom care a fost trimis la analize suplimentare. Interventia chirurgicala nu a fost una de urgenta, ci a fost una programata. Medicii de la Spitalul Fundeni au declarat ca decizia de a se opera in Romania i-a apartinut Patriarhului si ca operatia propriu-zisa a fost o reusita. Potrivit medicilor, decesul Patriarhului a fost cauzat de o complicatie cardiaca. A doua zi dupa decesul Patriarhului, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a semnat Decretul prin care i s-a conferit post-mortem Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Colan, „in semn de adanca pretuire pentru felul in care si-a dedicat intreaga viata slujirii devotate a Bisericii Ortodoxe Romane, a unitatii nationale si a idealului de apropiere prin dialog dintre toate Bisericile crestine”. Papa Benedict al XVI-lea a transmis Sfantului Sinod o telegrama de condoleante si a anuntat prezenta unei delegatii a Sfantului Scaun la funeralii, in vreme ce arhiepiscopul Nikolay Bolashov, secretar la Departamentul de relatii bisericesti externe al Patriarhiei Moscovei, a vorbit despre moartea Patriarhului Teoctist ca despre „o mare pierdere pentru ortodoxia din intreaga lume” si l-a caracterizat pe acesta drept un „veteran al dialogului interbisericesc si interreligios.” Pe numele de mirean Toader Arapasu, Patriarhul Teoctist s-a nascut la 7 februarie 1915, in localitatea Tocileni din judetul Botosani. A fost al zecelea copil din cei unsprezece ai familiei Dumitru si Marghioala Arapasu. A urmat scoala primara din satul natal, dupa care a intrat de tanar, ca frate, la Schitul Sihastria Voronei. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt, pe care le-a continuat la Manastirea Cernica. La 6 august 1935, a fost uns in monahism la Manastirea Bistrita din judetul Neamt. In 1945 a absolvit Facultatea de Teologie din Bucuresti. In timpul facultatii a indeplinit diferite functii in cadrul Arhiepiscopiei Bucuresti a fost diacon la Patriarhia Romana. In 1947, Sfantul Sinod i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza pozitiei sale procomuniste. Pana in noiembrie 1986, cand a fost ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al BOR, a ocupat numeroase functii ecleziastice. In 1990, in semn de pocainta pentru ca a acceptat demolarea de catre comunisti a 26 de biserici istorice din Bucuresti, a cerut in scris retragerea din slujirea sa. Sfantul Sinod i-a acceptat cererea, dar, ulterior, l-a rechemat sa ocupe functia pe care a detinut-o pana lunea trecuta. Prin grelele incercari ale istoriei „Cu echilibrul si intelepciunea parinteasca, Prea Fericirea Sa a strabatut grelele incercari ale istoriei recente a Bisericii, luand mereu asupra sa grijile, durerile si fragilitatea umana pe care un regim opresiv le-a provocat.” – Traian Basescu, presedintele Romaniei. „A fost o persoana luminoasa, un om echilibrat si sfatos, care a pus intotdeauna pe primul plan interesele Bisericii si ale tarii. Sunt profund marcat de cuvintele sale blajine si intelepte care au marcat atatea generatii de tineri.” – Calin Popescu Tariceanu, primul ministru al Romaniei. „Am primit cu profunda mahnire vestea trecerii la cele vesnice a Preafericitului Teoctist, care a pastorit cu intelepciune BOR in perioada ultimilor ani grei ai comunismului si a contribuit, prin energia, credinta si implicarea lui, la renasterea ortodoxiei romanesti dupa 1989”. – Theodor Stolojan, presedintele Partidului Liberal Democrat. „Vesnic recunoscatori” „Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului ca si intreaga Biserica Ortodoxa Romana a imbracat haina de doliu luni 30 iulie orele 17, cand a incetat din viata Patriarhul Teoctist, in varsta de 92 de ani si care a pastorit Biserica Ortodoxa Romana ca Patriarh vreme de peste doua decenii (din 1986). Ca Ierarh si Patriarh a cunoscut umilintele regimului opresiv comunist si apoi a fost binecuvantat de Dumnezeu sa traiasca bucuria eliberarii poporului roman si a Bisericii sale Ortodoxe. Rezistenta prin credinta smerita si slujire jertfelnica in timpul regimului comunist l-au pregatit pentru vremurile de innoire care s-au petrecut dupa 1989. Biserica Noastra si-a innoit si intinerit atat ierarhia, cat si preotimea in ultimii 17 ani in proportie de 75%. Au fost reactivate eparhiile istorice desfiintate in timpul comunismului, printre ele fiind si eparhia Maramuresului si Satmarului si au fost infiintate eparhii noi in functie de nevoile sufletesti ale credinciosilor, atat in tara, cat si in strainatate. Au fost infiintate noi Facultati de Teologie si Seminarii teologice. A fost introdusa religia in scolile de stat. A fost introdusa asistenta religioasa in Spitale, Penitenciare si Armata. Patriarhul Teoctist este unicul Patriarh care a vizitat Eparhia Maramuresului si Satmarului in patru randuri. Ultima vizita, din septembrie 2003, a fost una istorica, in timpul ei ne-a adus ca oaspete de onoare pe Sanctitatea Sa Petrus al VII-lea Papa si Patriarh al Alexandriei si a toata Africa. Momentul a fost unul aniversar si solemn. Au fost vizitate Catedrala din Sighet, Biserica Ucraineana si Memorialul, Catedrala din Negresti Oas, precum si Manastirile Rohia, Barsana si Sapanta, iar la 8 septembrie a fost savarsita Sf.Liturghie in Parohia Rozavlea. In 9 septembrie 2003, cand P.S. Iustinian implinea 30 de ani de Arhierie, cei doi Patriarhi au sfintit biserica de la primul nivel al noii Catedrale si a avut loc proclamarea solemna a Canonizarii Sf. Iosif Marturisitorul din Maramures”. – †Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro