Mitul uraniului de Groşii Ţibleşului

Poveşti despre efectele nocive ale radiaţiilor şi exploatări secrete de ucraniu. Adevărat sau mit? Un fost geolog de la mina Groşii Ţibleşului dezleagă misterul “uraniului morgana”.

Poveştile despre efectele uraniului şi exploatările “care ucid” au ţinut multă vreme paginile ziarelor. Printre ele se numără însă şi câteva legende. Una dintre ele se numeşte Groşii Ţibleşului. Şi de aici au circulat poveşti despre uraniu, toxicitate şi efecte. Dar Gheorghe Coroiu, fost geolog la Mina Groşii Ţibleşului spune că: „Este o legendă toată povestea despre uraniu. Aşa cum există caolinizarea rocii sau argilizarea, există şi uralitizare. Adică, minerale care se transformă în urelit. Şi probabil că oamenii, auzindu-i pe geologi vorbind, au făcut asocierea dintre uralitizare-urelit şi au dat-o cu uraniu. De acolo a pornit povestea că ar fi fost uraniu la noi.

Şi pe mine mă mai întreabă oameni din zonă: «este adevărat că ţineţi secret de stat că aici este zăcământ mare de uraniu şi de aia aţi închis mina să nu iasă radiaţii?»”.

Coroiu a fost geolog la această mină timp de două decenii şi spune că: „sunt în temă şi sunt analize de toate soiurile, până la microanalize pentru alte substanţe, dar uraniu nici pe departe nu există la noi în zonă.

A fost o mină cu plumb, zinc şi ceva cupru. Nu a fost mare mina, şi spun asta gândindu-mă că în perioada când au fost cei mai mulţi angajaţi erau 110. Nu a fost mină mare pentru că noi avem numai galerii de coastă, fără puţuri. A fost un zăcământ exploatat, iar noi am găsit alte filoane în extindere, dar slăbuţe, şi am pregătit zăcământul Tomnatec pentru exploatare. Cu o rezervă în jur de un milion de tone. Am făcut nişte suitoare şi am mers direcţional pe filoane. Am redeschis galeriile vechi şi am continuat până la terminarea filoanelor”.

Cum mulţi dintre foştii mineri s-au îmbolnăvit, aceste cazuri au fost considerate argumente care confirmă legenda. Dar fostul geolog spune că altele sunt cauzele: „Nu erau simtome de radiaţii. Oamenii au fost bolnavi pentru că, fiind galerii de coastă, se circula cu dizele. Şi neavând bine pus la punct sistemul de filtrare a gazelor, gazele într-un mediu mai puţin oxigenat lasă monoxid de carbon. Iar monoxidul de carbon atacă sistemul vascular şi în primul rând inima. Iar de aici au fost simptome, pentru că au fost mulţi cardiaci, dar nimeni nu a fost bolnav din cauza iradiaţiilor. Oamenii s-au gazat lent în galerii şi au rămas bolnavi după aceea. Unii au rămas cu inima slăbită sau mărită pentru că hemoglobina nu a mai putut purta oxigenul şi li s-a forţat inima”.

Mina din Groşii Ţibleşului s-a închis în 1992 şi nu se poate vorbi de redeschidere din cauza rezervelor „subţiri”, „rezerva de la noi e cât în două panouri de la Baia Sprie”.

„Cum e fenomenul de uralitizare?

La noi cantitatea de urelit era mai mare din cauza fenomenului de „alterare” a rocilor. Această alterare se produce în toate zăcămintele, pe înţelesul tuturor, este ca şi cum rugineşte fierul. Mai exact, mineralele proaspete în contact cu agenţii externi şi cu soluţiile hidrotermale care au ajuns la temperaturi mari şi cu compuşi gazoşi au transformat mineralele în caolin, sericit şi acolo a apărut şi urelitul. Iar cum geologii vorbeau de urelit, oamenii au crezut că e vorba de uraniu.

Faptul că la noi nu este deloc uraniu poate fi confirmat de toate autorităţile care se ocupă de rezervele minerale ale României.

Noi avem doar plumb zincifer, nici măcar cupru nu avem sau este în cantităţi foarte mici”

Gheorghe Coroiu, fost geolog la Mina Groşii Ţibleşului