Misterul numit Jack Spintecatorul

Timp de trei luni, intre sfarsitul lunii august si inceputul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora unei serii de crime ramase nerezolvate. Asasinatele au fost caracterizate printr-o salbaticie nemaiintalnita; fiecare dintre cele cinci victime – toate, prostituate – a fost atacata cu un cutit si i s-a taiat beregata; in patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilari si disectii, cum numai o minte bolnava sau un maniac sexual putea sa-si imagineze. Durata acestui mister, care s-a transformat, probabil, in seria celor mai faimoase crime din lume, a dat nastere unei legende, criminalul ramas necunoscut purtand, totusi, un nume: Jack Spintecatorul. Prima victima a Spintecatorului a fost Mary Ann Nichols (zisa Polly), care a pierit pe 31 august 1888, intr-o vineri, pe Buck’s Row. Raportul politiei din ziua urmatoare preciza: „Nu se cunoaste o crima mai brutala si mai feroce decat aceasta”. Pe 8 septembrie, a urmat „Intunecata Annie” Chapman, o prostituata de 47 de ani, care a fost asasinata cu cruzime pe Hanbury Street, dupa care, pe 30 septembrie, s-a produs o crima dubla. Primul cadavru a fost gasit in jurul orei unu noaptea, de un carutas ce se afla cu treburi in Berners Street si care a afirmat: „Cadavrul apartinea unei femei si avea o taietura foarte adanca in jurul gatului, de la o ureche la cealalta”. Ulterior, victima a fost identificata ca fiind „Lungana Liz” Stride. In coltul de sud-est al lui Mitre Square, s-a gasit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes: „In acest caz, victima era atat de desfigurata, incat identificarea a fost foarte dificila; abdomenul ii fusese, practic, smuls si o parte din intestine, scoase si infasurate in jurul gatului... Omorul era opera unei maini de profesionist...”. Ultima crima si cea mai ingrozitoare a avut loc pe 9 noiembrie 1888. Cu aceasta crima, atacurile au incetat si au inceput controversele, care aveau sa dureze mai bine de un secol. Faptasul a actionat, de fiecare data, intre orele 24 si 5 dimineata, in noptile cu luna plina. De aici, speculatiile ca astrul noptii a avut darul de a rascoli si potenta instinctele criminale. Lantul de omucideri a starnit valuri de groaza si panica printre locuitorii Londrei, cu atat mai mult, cu cat politia se dovedea total neputincioasa in a identifica si aresta ucigasul. Dificultatea venea si din faptul ca in East End traiau, la vremea aceea, in jur de 1000 de prostituate, alaturi de zeci de mii de muncitori zilieri de toate culorile si nationalitatile, multi dintre ei, maestri in manuirea cutitului. Ziarele s-au dezlantuit si s-a cerut demisia sefului politiei, un anume Warren. Critici virulente l-au vizat si pe ministrul de interne, Henry Mattews. Regina Victoria a exercitat presiuni asupra primului ministru Salisbury, pentru a-l determina sa grabeasca solutionarea cazului. Politistii si ziaristii n-au putut face altceva decat sa emita cele mai fanteziste supozitii. Ei au presupus ca este vorba fie de un frustat sexual, fie de un tip maltratat in copilarie de o mama denaturata, fie de un medic ratat sau chiar de o prostituata. Politistii au stat de vorba cu prostituate, proxeneti sau patroni de carciumi, dar nu au aflat nimic interesant, acesta fiind unul dintre motivele pentru care perioada din jurul anului 1900 este considerata perioada neagra a Scotland Yard-ului si, in general, a politiei londoneze. Politistii au audiat mii de vagabonzi suspecti si i-au perchezitionat pe „clientii” vechi ai bordelurilor, care puteau sa aiba ceva in comun cu crima. Editorii si ziaristii au avut un subiect senzational, pe care l-au si exagerat. Recompensa pentru prinderea criminalului a crescut de la 100, la 1000 de lire sterline. De la bun inceput, agentii Scotland Yard-ului au afirmat ca Jack Spintecatorul trebuie sa fi fost un om care avea cunostinte anatomice si stia sa foloseasca scalpelul in mod profesionist. Acest lucru a fost confirmat si de medicii care au facut autopsia cadavrelor prostituatelor. Singurul martor care l-a vazut in compania unei prostituate a declarat ca suspectul putea sa fi avut in jur de treizeci si cinci de ani si avea o mustata neagra, cu varfurile rasucite in sus. In disperare de cauza, politia a apelat chiar si la serviciile unui clarvazator. Politia a continuat sa ia masuri speciale: pe strazi, patrulau grupuri de gardieni si agenti in civil, ce aveau ordin sa traga la prima somatie, in cazul unui suspect. Raziile din localurile rau famate s-au tinut lant, iar casele de toleranta si cei care le patronau au fost pusi sub observatie. Cercetari asidue au fost intreprinse si in lumea comerciantilor cu carne, mai ales printre tinerele ajutoare ale macelarilor. In ciuda uriasului efort facut de politia metropolitana, nu a fost gasita nicio dovada concludenta pe care sa se poata sprijini afirmatia de crima impotriva unei anumite persoane, iar teoriile referitoare la identitatea lui Jack s-au inmultit de-a lungul timpului. Au existat cativa suspecti care s-au detasat din marea masa a celor acuzati. Montague John Druin, unul dintre suspecti, a fost un avocat ratat, care s-a sinucis, aruncandu-se in Tamisa, in decembrie 1888. Faptul ca moartea lui a coincis cu incetarea crimelor din zona Whitechapel a constituit o dovada incontestabila pentru unii ca el fusese ucigasul. Severin Klosowski (alias George Chapman) a fost arestat dupa ce si-a ucis trei neveste prin otravire, dar era putin probabil ca un criminal in serie sa-si schimbe propriul „modus operandi”. Arestat dupa cativa ani de la producerea crimelor atribuite lui Jack Spintecatorul, Chapman, un frizer polonez, nici nu se afla in Anglia, in 1888. Oricum, s-a inregistrat faptul ca inspectorul-sef, detectivul Frederick Abberline, insarcinat cu cautarea Spintecatorului, a observat ca, la arestarea lui Chapman, acesta ar fi spus: „In sfarsit, ati pus mana pe Jack Spintecatorul”. Povestea a intrat in mitologia consacrata Spintecatorului. Chapman a fost executat la 7 aprilie 1903, in inchisoarea Wandsworth din Londra. Un alt suspect a fost Dr. Roslyn D’Onston Stephenson, autor de lucrari consacrate esotericului si magician care, s-a sugerat, ar fi infaptuit crimele din East End ca ritualuri de magie neagra. „Misterul” s-a adancit odata cu disparitia lui, in 1904. O alta persoana suspecta a fost un medic rus, bolnav mintal, care locuia in Anglia si suferise mai multe condamnari pentru comiterea de crime. Individul obisnuia sa poarte cu el o geanta de medic, in care avea scalpeluri foarte ascutite. Din perioada in care au fost savarsite crimele, nu a putut fi gasit. Cel mai important suspect a fost un membru al casei regale, printul Albert Victor, duce de Clarence, nepotul reginei Victoria, fiul celui care avea sa fie regele Edward al VII-lea si fratele lui George al V-lea. Scandalurile din familia regala au fost intotdeauna publice si aparentele care inconjurau familia Clarence au dat nastere la numeroase teorii care, mai mult sau mai putin, aveau darul de a-l incrimina chiar pe duce. Cea mai speculata teorie a fost cea a unei complicitati intre Sir William Gull, medicul de familie, actorul Walter Sickert si vizitiul curtii, pe nume John Netley. Potrivit acesteia, ei ar fi fost autorii crimelor, pentru a abate atentia publica de la un scandal ce l-ar fi implicat pe Clarence, scandal provocat de legatura acestuia cu o vanzatoare si existenta unui copil nelegitim. Oricum, ducele a murit tanar, din cauza unei boli grave, probabil sifilis. Se stie ca ducele a fost un bun sportiv, a iubit vanatoarea si a manuit foarte bine cutitul de vanatoare. O vreme, a fost suspectat dr. Thomas Neill Cream, el insusi autor a numeroase crime, singura sa legatura cu Spintecatorul fiind faptul ca, inainte de a fi spanzurat, dupa cum spune legenda, ar fi rostit: „Eu sunt Jack...”, o confesiune trista, curmata brusc de nodul care s-a strans in jurul gatului sau. De altfel, in timpul toamnei macabre in care s-au comis crimele din Londra, Thomas Cream se afla intr-o inchisoare din America. A existat si teoria potrivit careia Jack ar fi putut fi Jill Spintecatoarea, o moasa nebuna sau o femeie odioasa, specializata in producerea de avorturi. S-au mai facut referiri si la un evreu, Kosminski, care locuia in Whitechapel si care a fost internat intr-un azil, in 1888. A fost arestat si un emigrant rus, Alexander Pedahenco, asupra caruia au fost gasite documente ale politiei secrete tariste si chiar jurnalul lui Rasputin, dar a fost eliberat, din lipsa de dovezi. Un alt arestat caruia nu i s-a putut dovedi vinovatia in aceste cazuri a fost evreul John Pizer, un macelar ritual. La multi ani dupa evenimente, seful politiei criminale din 1888, lordul Melville Macnaghan, aflat la varsta memoriilor, a notat ca asasinul trebuia sa fie vreun nebun, caruia onorabila sa familie i-a descoperit faptele inaintea politiei si l-a inchis intr-un ospiciu. Mai exista si posibilitatea ca Jack Spintecatorul sa nu fi fost niciunul dintre cei suspectati, ci un ucigas care va ramane necunoscut si nedescoperit pentru totdeauna. Notorietatea de care se bucura Spintecatorul e datorata unui palmares destul de modest, daca e sa-l comparam cu marii criminali in serie ce aveau sa insangereze societatea secolului al XX-lea. Paradoxal, Jack Spintecatorul, banuit de asasinarea a sase femei, este, pana astazi, mai cunoscut in lume multumita ziarelor, cinematografului si romanelor politiste, decat, sa zicem, kirghizul Nicola Djumaliev, autor a 100 de omoruri. Ultima crima, din 9 noiembrie 1888 „Mary Jane Kelly a fost ucisa in propria ei camera, din Miller’s Count. Gatul ii fusese sectionat de jur-imprejur cu un cutit, despartind aproape capul de trup. Abdomenul ii fusese spintecat si deschis partial, bratul drept si sanii, taiati, ca si capul care atarna de trup, tinandu-se numai de piele, nasul, retezat, pielea de pe frunte, jupuita, gambele, detasate de picioare si razuite de carne. Abdomenul fusese taiat cu un cutit, adanc, in crucis, maruntaiele din partea inferioara si ficatul, smulse. Interiorul corpului si parti din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese plasat intre picioarele bietei victime. Criminalul asezase pe o masa carnea de pe coapse si de pe gambe, impreuna cu sanii si nasul, iar una din maini o infipsese in stomac”. Illustrated Police News Ioan BOTIS