Misiunea principelui “rosu”

Misionar al pacii, cardinalul Carlo Maria Martini este un mediator bipartizan care are un rol important la Ierusalim, intre partile aflate in conflict. Actiunea sa se desfasoara departe de reflectoare, asa cum vrea regula iezuitilor, obligati sa fie obedienti fata de Papa. Rezultatele obtinute se datoreaza charismei sale personale si autoritatii morale pe care o are, scrie La Stampa, citat de Rompres. Pozitia cardinalului Escaladarii violentei ii opune diplomatia cartii si reuneste la aceeasi masa evrei, musulmani si crestini pentru a discuta proiecte universitare si despre pregatirea tinerilor. “Prefer sa pun in practica cuvantul lui Iisus: Nu judecati si nu veti fi judecati. Traiesc rugaciunea de mijlocire, merg in mijlocul a diferiti adversari, fara a dori sa dau sau nu dreptate nici unuia, nici altuia, dar rugandu-ma in egala masura pentru toti”, sintetizeaza pozitia sa cardinalul Carlo Maria Martini. De data aceasta insa, in Tara Sfanta, in inima tensiunilor internationale, Vaticanul nu are numai o diplomatie oficiala. La Ierusalim, greutatii institutionale a nuntiului apostolic si a reprezentantei pontificale, i se suprapune prezenta unei “categorii grele” maxime a ierarhiei ecleziastice, cum este Carlo Maria Martini, principele “rosu” al Bisericii catolice. Un rol desfasurat cu discretie, departe de reflectoare, asa cum este obiceiul pentru un iezuit legat de Papa prin juramantul de ascultare special, si care, prin charisma sa personala si autoritatea sa morala, devine o oportunitate extraordinara de contracarare. O diplomatie paralela intre academie si spiritualitate, pe care numai prudenta cardinalului o pune la adapost de suprapuneri cu vocea Curiei Romane. In Tara Sfanta, subliniaza Martini, “situatia politica de astazi este atat de incalcita si complicata incat chiar si unui om competent i-ar veni greu sa explice obiectiv ce s-a intamplat, de ce si cum. Nu cunosc araba, cunosc ebraica biblica, dar nu cea moderna. Nu am dreptul sa judec. Prefer sa pun in practica cuvantul lui Iisus.” Cine este Martini? Prezenta cardinalului Martini la Ierusalim nu este catusi de putin irelevanta in scenariul complex. Cel care traieste la prima persoana criza din Orientul Mijlociu nu este un cardinal oarecare la pensie, ci omul-punte intre catolicism si ebraism, lider mondial al catolicilor progresisti, artizanul reformei Sinodului, a guvernului Bisericii, reintors la foarte iubitele sale studii biblice chiar in Orasul Sfant. Confratilor sai iezuiti, Martini le explica sensul prezentei sale acolo unde istoria este pe cale sa scrie cele mai angoasante pagini ale ei. Prezenta sa la Ierusalim este marcata de spiritualitate: “In fiecare dimineata privesc maslinii de la fereastra mea si ma gandesc ca, si printre acele pietre contestate si insangerate, ziua de maine va fi mai buna decat cea de astazi”, a marturisit el. Legatura dintre Martini si Orasul Sfant este foarte intensa. In tesatura de relatii “bipartizane” la nivel foarte inalt, cardinalul a devenit, intr-adevar, un actor de prima importanta in relatiile din teren, din Tara Sfanta. Martini inlocuieste condamnarea pentru atacuri si actele de ostilitate reciproca dintre palestinieni si israelieni cu “ramura de maslin”. “Intr-o audienta privata, Papa Paul al VI-lea mi-a spus: as vrea ca fiecare crestin sa viziteze Ierusalimul”, a afirmat Martini. Cardinalul isi are resedinta la Institutul Biblic Pontifical, loc privilegiat de schimburi si interactiune intre evrei si catolici. “Gazduim studenti care frecventeaza cursurile Universitatii Ebraice, a subliniat Martini. Eu am fost cel care a initiat in urma cu 30 de ani aceasta legatura organica cu institutia de invatamant superior care preda cursuri si la Colegiul Biblic. Din acest motiv ii invitam pe toti studentii nostri sa frecventeze un semestru de studiu la Universitatea Ebraica, care propune cursuri de limba, arheologie, istorie, exegeza”. In Orasul Sfant O cotitura in directia dialogului interreligios, in epicentrul tensiunilor planetare. “Nu stiu ce m-a adus la Ierusalim, o inspiratie inexplicabila”, a marturisit Martini. Orasul Sfant a devenit a doua patrie, dupa doua decenii la conducerea diocezei Milano, cea mai mare din Europa. “Traiesc intr-un loc de simboluri extraordinare, unde respiri istoria biblica, de la patriarhi la profeti, pana la Iisus, la Patimi, moarte si Inviere. Este un loc plin de fascinatie pentru credincios, deoarece este pamantul pe care L-a vazut Iisus, cerul pe care L-a contemplat El, pietrele pe care a calcat El, locurile unde Si-a varsat sangele, locurile in care s-a raspandit cuvantul: A inviat”. Ingrijorarile legate de razboiul din Orientul Mijlociu, temerile ca situatia ar putea degenera ulterior submineaza si linistea zilelor pe care Papa Benedict al XVI-lea le petrece la Les Combes, in casa care l-a gazduit de atatea ori pe mult iubitul Ioan Paul al II-lea. In apelul pentru pacea in Orientul Mijlociu, adresat la 16 iulie, Bendict al XVI-lea a condamnat actiunile teroriste, subliniind ca “violarile dreptului si justitiei”, aflate la originea escaladarii razboiului dintre Israel si Liban, nu justifica reactiile care lovesc populatia civila. Potrivit Papei, impotriva “extinderii actiunilor de razboi” este necesar ca guvernele sa afle “calea ratiunii” si sa caute “noi posibilitati de dialog si intelegere”. Suveranul Pontif a pus la index atat atacurile Hezbollah, care au aprins fitilul ciocnirilor, cat si represaliile israeliene. “Pe astfel de drumuri, asa cum o arata experienta amara, nu se ajunge la rezultate pozitive”, a avertizat Papa. Printr-o declaratie a cardinalului secretar de stat, Angelo Sodano, Sfantul Scaun a “regretat” actiunea militara israeliana si si-a manifestat apropierea fata de Biserica din Liban, fata de o natiune “libera si suverana si un popor care a suferit deja pentru apararea propriei independente.” La Stampa