Miracolele din iadul haitian

* 12 ianuarie 2010. Ziua „apocalipsei” sau miracolelor in Haiti * Peste 230.000 de oameni au fost prinsi sub daramaturi. Sute au scapat, insa, in mod miraculos * La un an de la cutremur, Gabriela Leahovici, o politista din Maramures care a facut parte din misiunea ONU vreme de 2 ani, povesteste despre tinutul blestemat sau binecuvantat de Dumnezeu, aflat la 11.000 de kilometri departare de Romania * Intoarsa cu cateva saptamani inainte de cutremur in Romania, Leahovici e convinsa azi doar de un lucru: „ne aflam acolo unde vrea Dumnezeu”. Caporalul care a inlocuit-o a murit, hotelul in care locuia s-a prabusit, sediul politiei si al misiunii la fel. In schimb, toti cei 21 de romani aflati atunci in Haiti au scapat, in mod miraculos. Haiti. O tara care, dupa 12 ianuarie 2010, a devenit sinonim cu „blestem”, „apocalipsa” sau dezastru. 230.000 de victime in urma cutremurului, 3000 de victime ale holerei. Pentru noi, cifrele suna crunt, ca un imn al mortii, dar raman simple statistici. Pentru politistii romani prezenti in misiunea ONU din Haiti, statisticile devin oameni. Devin drame, prieteni, colegi, cunoscuti. In 1 octombrie, 2007, Gabriela Leahovici si Florin Topan, doi politisti maramureseni, aveau sa se alature misiunii ONU de stabilizare pentru Haiti. Cu toata documentarea prealabila, de aici, de la 11.000 de kilometri, Haiti parea un tinut ciudat. Lovit de razboi civil, revolte, foamete, criminalitate, trafic de arme, de droguri, dezastre naturale. Acolo insa, imediat ce cobori din avion in „cuptorul” haitian, incepi sa intelegi si sa te intrebi daca nu cumva blestemul tinutului aflat in voia lui Dumnezeu si al ONU are si un strop de binecuvantare. Odata cu stabilirea misiunii ONU in zona, Statul din America Centrala a devenit un soi de „Turn Babel”, un amalgam de natii, culturi si civilizatii. Atunci, la momentul sosirii celor doi maramureseni in zona, erau prezente in Haiti 42 de tari din toata lumea. Gabriela Leahovici a ajuns insa, in scurt timp, din „oaspete”, „gazda”. A fost repartizata la Departamentul de primire. Toti „internationalii” care veneau in misiune intrau sapte zile in acest program de introducere in care li se vorbea despre limba, despre ONU, legislatie, reguli, tara: „Asta m-a obligat sa invat orasul. Eram un fel de ghid de introducere in misiune. Am stat in slujba asta 7 luni si apoi am devenit asistenta speciala a sefului de stat major, al treilea om din politie. Ma ocupam de sedinte, de rapoarte, de relatia cu conducerea institutiei ONU. A fost foarte interesant”. In primele zile, a incercat sa se acomodeze cu limba si accentul colegilor. Unii vorbeau engleza, altii franceza. Romanii erau apreciati pentru ca ei cunosteau ambele limbi. Insa tot e greu de comunicat, initial, in acest amalgam de civilizatii. Mai ales ca Haiti are doua limbi oficiale: franceza si creola, un fel de franceza modificata, cu scriere fonetica, vorbita mai ales de oamenii de rand. Dar Gabriela Leahovici spune ca pana la urma te obisnuiesti si cu limba, si cu mancarea, si cu obiceiurile si cu pericolul. In cei doi ani cat a durat experienta haitiana pentru Leahovici, au avut loc numeroase revolte. Populatia capitalei Port-au-Prince este extrem de numeroasa, inspre 6 milioane de oameni si saraca: „Ei sunt foarte multi. Terenul este muntos, din cauza ca au defrisat masiv padurile tropicale, cei care stau la vale sau in zona de ses erau victimele inundatiilor. Cand incepea sezonul inundatiilor, suvoaie de apa, noroi. Cei mai bogati isi faceau casele mai la munte. Nu au apa potabila, electricitate doar cateva ore pe zi. Casele, ca niste cutii de chibrite, ingramadite, de aceea a fost asa un dezastru uman la cutremur”. Numai in 2008, Haiti a fost lovit de 5 uragane si taifunuri. La cateva luni dupa un astfel de eveniment, Leahovici a vizitat orasul Gonaïves, aspru lovit de calamitati, si povesteste ca noroiul inca nu era curatat si urmele „potopului” erau inca vizibile. Pentru ca „potopul” naturii este accentuat de saracie si lipsa mijloacelor de interventie. Practic, Haiti este la mila lui Dumnezeu si a ONU. Totusi, uneori, prost informati, infometati sau manipulati, localnicii se revolta impotriva binefacatorilor internationali. Leahovici a fost martora a doua revolte mari impotriva ONU. In unul din cazuri, haitienii credeau ca epidemia de gripa porcina a fost adusa de reprezentantii misiunii, asa cum acum cred ca ONU are legatura cu holera. In astfel de misiuni, viata politistilor era pusa in pericol. Ca si tot timpul, de altfel. Leahovici spune ca a fost norocoasa sa scape teafara din toata pericolele. De exemplu, in timpul unei revolte, un coleg de-al sau a fost impuscat. In timpul inundatiilor, alti politisti spuneau ca au fost nevoiti sa pazeasca detinutii dintr-o inchisoare intreaga, pe acoperisul cladirii, zeci de ore: patru politisti si o inchisoare de detinuti. Dar adevaratele minuni au venit mai tarziu. Dupa sfarsitul misiunii. Leahovici spune ca atunci cand se gandeste la Haiti, ii vine in minte o sintagma: „acolo unde vrea Dumnezeu sa te afli”: „Am primit odata pe mail un fisier cu 11 septembrie, in care erau povesti ale unor oameni care spuneau ca nu au fost acolo, ca au intaziat, si eu puteam fi acolo la cartierul general sau la sediul politiei, care nu mai este sau la hotelul meu care nu mai este. Si am zis: unde vrea Dumnezeu sa te afli, acolo esti si ma bucur ca sunt acasa, cu familia mea”. La sfarsitul anului 2009, tocmai se facuse „rotatia” de cadre. Pentru romani, termenul maxim al misiunii in Haiti este de 2 ani. Iar Gabriela Leahovici si colegul sau s-au intors acasa. A urmat un concediu de refacere. Politista isi aminteste ca in 12 ianuarie se simtea rau, era acasa si se uita la televizor. Asa a vazut, pe CNN, o stire despre cutremurul din Haiti. A urmat un soc care mai are efecte chiar si astazi. Si apoi o neliniste apasatoare si multe necunoscute: „Am incercat sa sun, dar nu se putea suna. Dar am descoperit ca pe facebook si pe twitter rudele scriau vesti despre familiile lor. Asa am aflat ca romanii, toti cei 21, erau in regula. Erau pe drum spre capitala, dar suficient de departe incat sa nu li se intample nimic. Dar, tot asa, am aflat de moartea unor prieteni”. Leahovici spune ca acele momente au fost teribil de grele pentru ea si pentru cei de acasa, dar crede ca romanilor prezenti acolo si sositi doar cu cateva zile inainte trebuie sa le fi fost ingrozitor de greu. Nu mai aveau birouri, haine, nu aveau unde sa locuiasca, nu aveau mijloace de comunicatii. Si, totusi, au inteles ca e nevoie de ei mai mult decat oricand si au ramas. Toti 21: „Ma gandeam la ei tot timpul. Merita felicitati si premiati colegii mei”. Leahovici spune ca primul impuls a fost si pentru ea sa plece acolo, sa ajute. Dar a inteles ca Dumnezeu a vrut sa fie aici, acasa. Gustavo Gomez, caporalul argentian care a preluat postul sau era, in 12 ianuarie, in prima zi de munca. Si, cum o delegatie de inalti oficiali chinezi venise in zona, a fost trimis la sedinta festiva. A murit sub daramaturi. La fel, multi dintre cunoscutii sau oamenii cu care lucrase Leahovici. Spune ca luni de zile si-a tot cautat prietenii. Cu Ruth, secretara sefului sau si colega sa de birou, cu care legase o prietenie stransa, a reusit sa ia legatura abia peste 2 luni. Norocul a fost ca oamenii care lucrau pentru ONU au realizat o pagina web, un fel de interfata a celulei de criza, unde oamenii intrebau de cunoscutii lor, si cei de la ONU raspundeau repede. Asa, Leahovici a aflat despre multi dintre cei pe care ii cunoscuse si de care se legase in Haiti. Acum, la un an de la dezastru, e convinsa ca ONU si localnicii vor avea puterea de a reconstrui total tinutul. Si, in ciuda pericolelor pe langa care a trecut, nu regreta deloc experienta traita. Unul dintre cele mai sarace state ale lumii a imbogatit-o spiritual si intelectual. Si i-a aratat ca, chiar si in cele mai cumplite tragedii, este loc pentru miracole. Romancele in Haiti Desi, per total, procentul polistelor prezente in Haiti este mic, undeva la 5%, romancele sunt extrem de curajoase. In timpul misiunii lui Leahovici acolo, o treime dintre romanii prinsi in misiunea ONU din Haiti erau femei. Leahovici spune ca toti politistii romani din misiunea internationala au fost extrem de bine pregatiti, iar femeile nu au facut exceptie, ba dimpotriva, au intarit regula si imaginea excelenta de care romanii se bucura acolo. Printre misiunile romanilor se afla si „ghidarea”, „indrumarea” politiei tahitiene, o politie tanara, care are o istorie de nici 2 decenii. Leahovici spune ca si in politia tahitiana oamenii sunt bine pregatiti si educati, doar ca le lipsesc experienta si resursele. Dupa furtuna, sarbatoare In ciuda greutatilor, haitienii stiu sa traiasca. Gabriela Leahoici spune ca: „au o vorba: «dupa furtuna o sa fie sarbatoare iarasi». Canta. Au un dar al cantecului si au un talent extraordinar in maini. Picteaza mult, capitala e plina de tablouri si pot, din te miri ce, sa faca lucruri impresionante. Din cutii, din bucati de fier. Dar nu poti sa zici ca toata ziua canta. Lucreaza. Mie mi s-au parut harnici”. In Haiti lucreaza insa mult si „internationalii”. Se lucreaza 7 zile din 7, cu o zi libera la fiecare 5 lucrate, de care poti beneficia insa doar dupa vreo 20 de zile lucrate. „Am primit odata pe mail un fisier cu 11 septembrie in care erau povesti ale unor oameni care spuneau ca nu au fost acolo ca au intarziat, si eu puteam fi acolo la cartierul general sau la sediul politiei, care nu mai este sau la hotelul meu, care nu mai este. Si am zis: unde vrea Dumnezeu sa te afli, acolo esti si ma bucur ca sunt acasa, cu familia mea” - Gabriela Leahovici La trecutu-ti mare „Aveam discutii cu localnicii, imi placea sa-i provoc pentru ca sunt foarte mandri de istoria lor. Haiti este prima tara libera din lume, condusa de negri. In 1801-1804 au avut putea sa se elibereze din sclavie si sa ajunga proprii lor conducatori. Vorbeam cu oameni culti si intrebam ce e cu blestemul asta si mi-a placut ce a zis un profesor: blestemul este doar o scuza a oamenilor slabi. Si uitati cat de binecuvantati suntem de Dumnezeu, avem temperatura constanta, avem fructe, legume. Sunt perioade cu inundatii mari, dar cu mijloace de protectie se pot face lucruri multe. E adevarat ca e si saracia si coruptia. Asa ca nu stiu daca sunt blestemati sau binecuvantati”, spune Gabriela Leahovici. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro