Minunea credinţei din Mănăstirea Dragomireşti

Mutată, părăsită, arsă. Mănăstirea Dragomireşti are o istorie udată din plin cu lacrimile suferinţei. Dar şi cu lacrimi de credinţă. Mănăstirea are o icoană veche de peste şase secole, despre care se spune că ar fi făcătoare de minuni. De altfel, însăşi dăinuirea acestui locaş de cult, în ciuda vremurilor năprasnice, reprezintă o minune.

Străjuită de o poartă maramureşeană şi urcată pe un Deal, care o fereşte de forfota lumească a drumului judeţean, Mănăstirea Dragomireşti este un tărâm de linişte, credinţă şi speranţă.

Credincioşii care urcă „mica Golgotă” şi ajung în pragul bisericuţei de lemn, sunt întâmpinaţi cu căldură de obştea călugărească, formată din 3 suflete şi de stareţul Protos.

Sofronie Perţa, care povestesc agale, cu modestie, o istorie încărcată de suferinţă şi totodată de bucurie. Mănăstirea este vestită pentru icoana făcătoare de minuni care o înfăţișează pe Maica Domnului cu pruncul în braţe. O icoană atipică, în care, unul dintre picioarele Mântuitorului este de fapt o ...mână, fapt nemaiîntâlnit în iconografie. Mai mult, icoana a scăpat neatinsă dintr-un incendiu devastator şi continuă să înfăptuiască minuni pentru credincioşii care îngenunchează în faţa ei. 

Mănăstirea Dragomireşti a fost reînfiinţată în 1990, şi are hramul "Sfântul Prooroc Ilie" (20 iulie) şi "Naşterea Maicii Domnului" (8 septembrie). Biserica veche de lemn a fost clădită în sec. XVIII (1722), şi mutată la Muzeul de la Herăstrău - Bucureşti. Biserica nouă, a doua, a fost construită ca vatră de mănăstire în locul numit "Valea Prihodiştii" de monahul Pimen Moldovan, între 1926 şi 1927, dar a fost mistuită de foc în 1949. A treia biserică din lemn a fost ridicată la "Arinii Runcului" în vatra satului, prin sârguinţa preotului Codrea Nuţu şi a sătenilor, între anii 1951 şi 1957 (Monumente, Cluj-Napoca, 1982). În jurul acestei bisericuţe se constituie obştea călugărească (1990), închegată de ierom. Sofronie Perţa din mănăstirea Topliţa. Arhitectura şi decoraţiile sunt simple, biserica este nepictată. Casa cu paraclis este clădită în 1993, iar icoana de lemn din sec. XVII a Maicii Domnului cu Pruncul a fost descoperită în cenușa incendiului din 1949, considerată făcătoare de minuni.

Protos. Perţa Sofronie, stareţul mănăstirii, spune că: “icoana a rămas intactă de la incendiul din 1949. Se văd urme de foc, dar a scăpat neatinsă. Se ştia dinainte că e făcătoare de minuni. Însemnări despre icoană avem de pe vremea părintelui Pimen Moldovan. El a adus-o la Dragomireşti şi prima dată a înfiinţat o capelă în Dragomireşti. În jurul lui 1910 a venit aici. Eram sub greco-catolici. A venit, s-a instalat aici cu delegaţie de la Mitropolia Sibiului. Am avut cazuri de vindecări, cu date concrete, dar nu le publicăm, n-am făcut caz de lucrul acesta. Am avut câteva cazuri deosebite şi mărturisesc oamenii cu limba lor. În 1936, în ultimul inventar este menţionat că icoana are 600 de ani, apoi în “Renaşterea” de Cluj din ‘31-‘32, cel care vorbeşte în presa vremii, se vorbeşte de icoana veche de 600 de ani”.

Cum bisericuţa veche este degradată din cauza vremii şi vremurilor, anul trecut s-a demarat un proiect curajos de construcţie a unei noi biserici şi a unui altar de vară, un proiect inedit, realizat de arhitectul Cardoş, care a gândit proiectele mănăstirilor Săpânţa şi Bârsana şi a Catedralei „Sf. Treime”: „Anul trecut s-a început construcţia bisericii mănăstirii, un proiect foarte frumos. Va fi placat pe interior cu cărămidă şi pe interior cu piatră de râu. Va fi o bisericuţă la demisol pentru iarnă, iar la cota zero va porni bisericuţa de lemn care va avea 40 de metri înălţime.

Actuala bisericuţă rămâne. Am acoperit-o cu draniţă, dar bârnele sunt cam mâncate de vreme. 40 de ani a stat nefolosită şi s-a degradat.

Altar de vară nu avem, în proiect este prins. Şi printr-o pasarelă din biserică se face legătura cu altarul de vară”.

Din păcate însă, proiectul înaintează destul de încet din cauza lipsei de fonduri. Cei care doresc să sprijine acest proiect o pot face în contul 

IBAN RO75BRDE250SV02497972500 deschis la BRD Dragomireşti.

„În momentul de faţă lucrăm la bolţi, la demisol. Se lucrează la biserica de subsol. Am făcut cofrajele, se leagă fierul şi sperăm ca până de Sf. Ilie să turnăm plăcile. Avem o echipă foarte bună de muncitori, care lucrează zilnic.

Piatra de temelie s-a pus în 2008 de către ÎPS Justinian, dar un an am stagnat pentru că a fost partea de obţinere a documentelor necesare.

Cum o să fie biserica? Jos, la subsol, va fi biserică, aparent din cărămidă, ca şi la Catedrala Episcopală din Baia Mare. Partea ce iese din pământ va fi placată cu piatră, până la o cotă de aproximativ 4 metri. Iar apoi va fi turnată o placă şi va fi biserică din lemn în stil maramureşean.

De ce a fost nevoie de încă un spaţiu de rugăciune? Va fi o biserică mai mică şi mult mai uşor de încălzit pe timp de iarnă. Iar acum, după noua tehnologie, se prevede un demisol sau subsol. Iar acest spaţiu va fi mult mai potrivit, mai ales pe perioada de iarnă.

Lucrările efective la construcţie au demarat anul trecut. Mai bine de un an a durat până am obţinut toate aprobările. Acum am demarat  lucrările şi, dacă ne ajută Bunul Dumnezeu, sperăm ca până de Sf. Ilie să ajungem la cota zero. Zilele acestea ne vine cărămida. Sperăm ca anul acesta să ajungem la al doilea planşeu.

Apoi vom continua. Pentru că noi trebuie să tăiem lemnul după o regulă din străbuni. Vrem să tăiem lemnul ca mai demult, să îl tăiem când nu are sevă şi să-l aducem. Dacă tot o facem tradiţională, vrem să urmăm şi toţi paşii din bătrâni în ceea ce priveşte construcţia unui lăcaş din lemn”. - Protos. Perţa Sofronie, stareţul mănăstirii.