Mineritul se intoarce?

Potrivit unor analize economice ale publicatiilor financiare, piata metalelor neferoase a crescut in ultima perioada de timp spectaculos. Uniunea Europeana importa 200 de milioane de tone de minereuri metalice (feroase si neferoase), in valoare de 11 miliarde Euro. Romania detine circa 15% din rezervele de minereuri metalice. In anul 1997, a inceput declinul accentuat al mineritului din nord, dar si de la alte companii miniere din tara. UE a cerut ca Romania sa reduca sectorul minier la un prag de rentabilitate, in special, pe sectorul de metale. Reforma sau asa-zisa reforma a inceput in forta. Trebuiau inchise minele nerentabile, disponibilizati minerii si se impunea reducerea subventiilor bugetare. Europenii aveau metale (de la cupru, la fier) din alte zone. Atunci, nu era criza economica, iar semnalele lansate de cei care au lucrat in sistem nu au fost luate in seama. Una din cauzele pentru care, in nordul tarii, au fost perimetre nerentabile a fost lipsa investitiilor. Anii au trecut, iar pretul metalelor neferoase a inceput sa creasca. Din anul 2005, a avut loc chiar o explozie a acestor preturi. A inceput sa se simta lipsa producatorilor traditionali, sa spunem, si facem referire, aici, la Romania. Inca de atunci, exploatarile, chiar si cele nerentabile, au devenit profitabile sau au ajuns la limita profitabilitatii. Raportul Andersen si jocurile politico-economice ale potentatilor din zona, dar si de pe axa Baia Mare-Bucuresti au ingropat Compania Remin. Minerii au fost disponibilizati si am oferit mana de lucru europenilor, in constructii. A venit anul 2008. A venit criza economica pe care o parcurgem. Pe piata europeana, se simte tot mai acut lipsa produselor din mineritul metalifer. Exista o nevoie de metale neferoase (cupru, plumb, aur, argint), este nevoie de fier, sare, marmura si alte materiale de constructii. Romania detine circa 15% din rezervele acestor produse. Este o goana si dupa carbune, un alt sector in care Romania detine rezerve pentru un consum de circa 100 de ani. Paradoxurile economiei de piata incep sa-si spuna cuvantul. Tara noastra are resurse minerale in cantitati insemnate, mai are si unitati productive. Combinatele metalurgice prelucreaza materie prima din export, iar cea din rezervele romanesti e pusa la „pastrare”. In contextul economic actual, al preturilor practicate pe piata metalelor, e limpede ca UE si guvernantii romani ai ultimilor 18 ani s-au inselat. Reforma in minerit a fost un esec. Nu s-a intamplat nimic spectaculos. Totul a fost dat peste cap. Mafia gulerelor albe asteapta. Se vorbeste tot mai mult de privatizare, de vinderea perimetrelor rentabile, dar… cam toate ar fi rentabile, cu minime costuri. Pentru Maramures, o scurta radiografie a unei afaceri incredibile. Compania Remin este in portofoliul AVAS, adica este scoasa la vanzare. De mai multi ani, exista cadrul legislativ pentru concesionarea de perimetre miniere. In Baia Mare, functioneaza Cuprom, Romplumb si Romaltyn. Fostul Institut de Cercetari si Proiectari Geologice este in parohia unei persoane fizice, Gheorghe Sas, cu harti geologice cu tot (celebra biblioteca a Institutului). Evident, nimeni nu recunoaste nimic. Ioan Hudrea (nu mai revenim asupra subiectului) are unii din cei mai buni geologi care au lucrat in sistem. Ei au plecat cu toate studiile geologice, de prospectiuni geologice, cel putin, intiparite in minte. Exista o mana de oameni care cunoaste subsolul partii de nord al tarii si nu numai. Mafia din minerit stie ce perimetre ar trebui concesionate, unde si cum prelucrate. Parca au stiut si ca va veni o criza economica fara precedent. Suntem, metaforic vorbind, la mana baietilor destepti din minerit. Interventia statului ar fi de dorit, dar cine sa o faca? Am fost la Remin, pentru a vedea ce a ajuns fosta mare Companie. Dupa o jumatate de ora, am ajuns la sediul actual a ceea ce a mai ramas din Remin. Cateva birouri la EM Aurum. Directorul Ioan Nechita a vorbit degajat de situatia mineritului din nord. „Ne ocupam cu inchiderile de mine si perimetre miniere. De inchideri si ecologizari ale iazurilor de decantare. De anul trecut, Remin este istorie. Asta este! Acum, e un moment favorabil mineritului, preturile la metale au crescut foarte mult. Erau si sunt perimetre ale Remin care ar fi rentabil de exploatat. Nu stiu nimic de vreo intentie in acest sens. Daca ar fi sa se faca ceva, acum ar fi momentul. Se inchid perimetrele si ar fi greu de redeschis. Si costurile ar fi mult mai mari. Nu pot comenta!”, ne-a spus Nechita. Vom reveni. Bud confirma Fostul parlamentar maramuresean, Nicolae Bud, unul din specialistii mineritului din nord, confirma tendintele de pe piata europeana si mondiala. „Asa este! Preturile la metale au crescut de cateva ori si noi am lichidat mineritul din Maramures. Am fost unul din cei care s-au opus, atat cat am putut, acestei situatii. Din pacate, atunci, nu m-a ascultat mai nimeni. Se pot face multe, daca exista vointa. Nu pentru ca urmeaza alegerile parlamentare, dar problema pe care o ridicati da de gandit si vine in intampinarea unora din actiunile mele”, a spus Bud. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro