Mineritul, şansa relansării economice a Europei

Înainte de 1989, în România sectorul minier dădea locuri de munca, direct şi indirect, pentru mai mult de un milion de oameni. În cele 14 regiuni miniere din ţară, peste 150 de localităţi depindeau de minerit, iar mineritul non-energetic angaja peste 65.000 de persoane. În prezent, în acest sector mai lucrează doar 2000 de persoane, dar potenţialul încă rămâne important. În ultima perioadă se vorbeşte tot mai mult de redeschiderea activităţii miniere. Specialiştii spun că mineritul e şansa relansării economice a Europei. Iar alte ţări iau măsuri concrete pentru stimularea investiţiilor în acest sector.

Europa ar putea redeveni o superputere economică mondială. Potrivit specialiştilor, şansa relansării economiei europene este industria extractivă, în special mineritul. Dacă anii ’80 au fost deceniul Japoniei, anii ’90, deceniul SUA, iar apoi ai Chinei, perioada 2020-2030 ar putea fi deceniul Europei, consideră directorului firmei de consultanţă Europe Economics, Andrew Lillico. „Consider că fundamentele zonei euro, luată pe ansamblu, sunt mai puternice decât cele ale SUA şi Marii Britanii“, a spus Lillico, precizând că este încrezător în faptul că „până la finele acestui deceniu, Uniunea Europeană îşi va rezolva mare parte din dificultăţile politice“.

În prezent, şomajul din zona euro se află la 12,1%, faţă de 7% în 2007. Spre comparaţie, America are o rată a şomajului de 7,3%. Îndatorarea raportată la PIB este estimată de FMI la 95% în 2013 pentru zona euro şi 108% pentru SUA. În acelaşi timp, zona euro încă se confruntă cu reluarea creşterii economice, conform ultimelor date comunicate de Eurostat, economia zonei euro a înregistrat o contracţie de 0,4% în ritm anual, în timp ce PIB-ul UE a înregistrat un avans de doar 0,1%.

Liderii europeni au înţeles că pentru a ieşi din criză şi a reintra în zodia relansării economice e nevoie de industrie. Astfel, state precum Suedia, Portugalia sau Spania şi-au modificat politicile pentru a încuraja mineritul. Suedezii au scăzut taxele pe veniturile corporaţiilor, pentru a atrage investitori, iar portughezii au modificat Codul muncii, simplificându-şi procedurile de lucru în sectorul minier. Iar mai nou, Asociaţia Europeană a Industriei Miniere (Euromines) lucrează la implementarea unui Parteneriat European pentru Inovaţie (PEI), care are ca scop asigurarea furnizării sustenabile a economiei cu materii prime, astfel încât UE să devină lider mondial în explorarea, extracţia, procesarea, reciclarea şi înlocuirea materiilor prime până în 2020.

Recent, membri ai Comisiei Europene, eurodeputaţi şi stakeholderi din industria minieră, dar şi membri ai mai multor ONG-uri au discutat, la Bruxelles, despre oportunităţile existente în sectorul minier la nivel european. Întreaga dezbatere a avut ca scop mai multe obiective: necesitatea schimbării percepţiei publice şi sporirea gradului de acceptare a sectorului minier şi industriilor extractive prin comunicarea punctuală, necesitatea ca politicile naţionale în domeniul resurselor minerale să fie transparente şi aplicate eficient pentru a atrage investitori şi a satisface nevoile populaţiei locale în ceea ce priveşte locurile de muncă.

„Obiectivul Comisiei este de a îmbunătăţi condiţiile de aprovizionare din surse europene şi de a reduce importul din surse externe prin intermediul PEI. Pentru prima dată, acest domeniu va beneficia de o atenţie specială prin intermediul Orizontul 2020, Programul Cadru European pentru Cercetare şi Inovaţie“, a spus Slavlko Solar, policy officer în cadrul Direcţiei generale pentru Întreprinderi şi Industrie a Comisiei Europene.

La rândul său, Johannes Drielsma, director adjunct al Euromines, susţine că „este nevoie de un mai mare sprijin politic pentru industrie în Europa pentru a putea cu adevărat să se transmită mesajele corecte şi să se schimbe percepţiile negative cu privire la acest sector. Stakeholderii doresc politici coerente şi stabile. Au nevoie să audă mai multe mesaje unitare din partea diferitelor direcţii generale ale Comisiei“.

Mai mult, UE a adoptat Planul Strategic de Implementare (PSI) în cadrul PEI privind materiile prime. PEI recunoaşte importanţa materiilor prime ca vectori de creştere ai economiei europene şi ai competitivităţii acesteia, şi îşi propune să contribuie la aprovizionarea durabilă cu materii prime a economiei europene, cu beneficii sporite pentru societate. Pentru că mai-marii Europei şi-au dat seama că UE se bazează pe importuri masive de materii prime pentru a susţine o gamă largă de industrii şi cerinţe ale consumatorilor, iar aceste importuri se supun volatilităţii preţurilor, distorsiunilor de pe piaţă şi altor factori externi. Având în vedere cererea tot mai mare de materii prime, se pune întrebarea dacă Europa îşi valorifică suficient de mult zăcămintele semnificative de resurse naturale şi minerale, încă neexploatate.

În timp ce Franţa a înţeles, ce-i drept după zece ani în care a stopat mineritul, că singura şansă pentru reabilitarea sectorului minier şi pentru dezvoltarea economică a ţării este repornirea mineritului, în România sectorul este blocat de mai bine de 20 de ani, din cauza indeciziei clasei politice.

Pentru a înlocui importurile cu o producţie internă în sectorul minier din Europa, cadrul legislativ trebuie să fie transparent şi unitar, iar reglementările trebuie să fie aplicate eficient, consideră Patrick Basham, de la Democracy Institute.

„Consider că afirmaţia «problema mineritului», spusă atât de direct, este nereală şi inumană. Nu avem „problema mineritului”, ci „problema minerilor”.Viaţa nu poate fi comensurată niciodată înmulţind şi împărţind cifre. Este cauza pentru care azi aşa-zisele „calcule economice” sunt mai importante decât sănătatea, educaţia, cultura, hrana, aerul curat, liniştea sufletească.

Aşa s-a întâmplat şi cu mineritul maramureşean, când, „specialiştii din economie” au afirmat că nu se poate să scoţi din buzunarul statului mai mulţi bani decât produci, deci hai să oprim mineritul.

Au luat parte, sau nu au fost întrebaţi sociologii, managerii care sunt învăţaţi să privească înainte şi nu numai la „treapta care urmează”. Se ştie că fără metale neferoase şi, îndeosebi, cele extrase şi prelucrate primar în zona Maramureşului, nu poate fi aplicată nici o tehnologie nouă, nici în România şi nici în altă parte a lumii.

Aveam exemple concrete de gestionare a acestei probleme. Este cazul Angliei. Acolo au fost probleme similare, însă minele au fost conservate şi nu distruse/ furate cum este în cazul nostru. Până va exista producţie materială vor fi necesare resurse materiale, cu deosebire neferoasele. Conducerea economică „prin deficite” a dat faliment. Politica bancară actuală este falimentară. Am fost atraşi în această capcană şi acum dorim să recuperăm ce am avut. Bineînţeles, va veni marea finanţă, vom începe/continua prospecţiuni, vom începe să săpăm din nou, vom tăia panglici, vom da interviuri, dar să nu uităm că toate acestea vor fi prin uitarea lacrimilor deja scurse şi a datoriilor care vor urma” – conf. dr. Ştefan Gonczi