Mineritul neferos revine! Semne evidente

Deşi subiectul minerit este terminat, apar tot mai des informaţii că în această zonă lucrurile se mişcă, haotic, dar se mişcă. Probabil că există un „vrăjitor” ce amestecă toate activităţile miniere şi metalurgice într-un joben generos, numit nevoi, în speranţa că una dintre cele mai importante activităţi economice va reveni în prim-plan. Trei ştiri, informaţii, aparent fără nicio legătură între ele, ne-au readus atenţia asupra mineritului din Maramureş şi din alte zone.

Activitatea în mineritul neferos din România a fost oprită în urmă cu opt ani din motive necunoscute, cel puţin la prima vedere. De fapt, intenţia de a opri minele de neferoase a devenit vizibilă din 1997 odată cu primele concedieri colective din minele nordului. Iar dacă mergem în adâncul problemei, vom găsi activităţi ale unor oficiali români ce au premeditat închiderea activităţii miniere. Alături de mine au fost închise şi combinatele metalurgice ce prelucrau concentratele scoase de minerii maramureşeni, ardeleni în general.

Aşa a dispărut una dintre cele mai importante meserii, cea de miner. După concedierile din sistem, ortacii maramureşeni au încercat să se reorienteze pe piaţa muncii. Dar ce pot face nişte specialişti în scoaterea bogăţiilor din adâncuri. Nimic! Foarte puţini au plecat în construcţii sau alte îndeletniciri ce asigură un venit minim pentru traiul zilnic. Cei mai mulţi au plecat în alte ţări pentru a lucra în minele din America de Sud, în Africa sau în Europa.

Dacă numărul minerilor a scăzut constant, numărul organizaţiilor ecologiste a crescut precum ciupercile după ploaie. Zeci de ONG-uri ecologiste, ce luptă pentru o lume fără poluare, la modul general, o lume fără cianuri la modul particular, atunci când activitatea lor este îndreptată spre mineritul românesc, au apărut în România. Zilele trecute, 30 de astfel de ONG-uri cu nume care mai de care mai pompoase, au semnat un apel către europarlamentarii români, îndemnaţi să susţină raportul „Eficienţa Resurselor: Tranziţia către Economia Circulară”. Acest raport promovează o viziune economică şi ecologică pozitivă pentru Europa şi detaliază măsuri concrete pentru a crea condiţiile-cadru pentru o tranziţie către o economie eficientă a resurselor.

O teorie bună, în teorie. În practică, lucrurile stau altfel. E bine că se vorbeşte de resurse şi de valorificarea acestora. Printre resursele cele mai importante se găsesc cele de metale neferoase. Valorificarea acestora trebuie făcută corect, cât mai ecologic, cât mai eficient.

Iată că şi ecologiştii care au cerut închiderea mineritului de la noi, sau se opun redeschiderii acestei activităţi, au ajuns la concluzia că resursele trebuie valorificate. Iar concentratele nu pot fi scoase decât prin mine cu metode specifice mineritului.

Trebuie înţeles că o economie funcţională are la bază minerit şi metalurgie!

Metalele necesare dezvoltării economice, atunci când le ai în pământ, trebuie valorificate. Iar mineritul se face aşa cum se face de zeci şi sute de ani, nu există alte metode. Inclusiv folosirea cianurii în procesul tehnologic!

Este clar că toate aceste activităţi trebuie supravegheate şi folosite în limitele impuse de lege. Este bine de ştiut că România are o legislaţie foarte severă în privinţa respectării normelor de mediu, printre cele mai severe din lume!

O a doua ştire vine din Suceava. Societatea Vast Resources, înregistrată în Marea Britanie, a încheiat un acord pentru preluarea unei participaţii de 50,1% din Sinarom Mining Group, care deţine mina polimetalică Mănăila din judeţul Suceava. Vast Resources deţine deja în România mina Băiţa Bihor, unde există resurse estimate de cupru, argint, zinc, plumb, aur, tungsten şi molibden de 1,8 milioane de tone şi unde urmează să fie reluată producţia în al doilea semestru al anului 2015. Interesant este că mina Mănăila a fost în portofoliul companiei Remin Baia Mare, conform informaţiei date pe fluxul media. Dacă firma engleză se apucă de minerit în România, înseamnă că merită. Nu se ştie cum vor exploata concentratele extrase din moment ce în ţară nu mai sunt unităţi de preparare, toate fiind distruse. Posibil ca prelucrarea concentratelor să se facă prin ţările din jurul României, cele care au avut minte să nu închidă tot mineritul!

Poate de aceea şi GAZETA a tot spus acest lucru, fabrica din Baia Mare este foarte preţioasă, fiind singurul procesator funcţional din ţară. Romaltyn este o uzină modernă şi adaptabilă la multele situaţii ce pot apărea într-o astfel de activitate economică.

Ultima ştire vine de la europarlamentarul Laszlo Tokes. În urmă cu cinci ani, acesta şi încă 29 de europarlamentari au iniţiat un proiect de hotărâre prin care se interzicea în Europa folosirea tehnologiilor pe bază de cianură. Parlamentul european a adoptat această hotărâre, dar cam atât. Tokes a solicitat şi în acest an punerea în practică a acestei hotărâri, iar zilele trecute a primit un răspuns de la comisarul european pentru mediu, Karmenu Vella.

În esenţă, comisarul european transmite că în prezent Comisia Europeană nu consideră necesară interzicerea tehnologiilor pe bază de cianuri.

Mai mult, spune că prin reglementările actuale s-a diminuat mult posibilitatea producerii unor accidente, iar dacă totuşi s-ar produce, urmările acestor accidente sunt cu mult diminuate, ceea ce se tot spune prin Baia Mare de mai mult timp!