Mineritul maramuresean revine. Mit sau realitate?

* Mineritul maramuresean revine in atentia publica dupa ce Romaltyn („fabrica de aur”) a facut publica intentia de a reincepe activitatea productiva. Noii proprietari, oameni de afaceri rusi, puternici, cu influenta, detin perimetre miniere in mai multe zone din Europa. Una peste alta, ar putea forta, intr-un fel sau altul, reluarea activitatii miniere in nordul tarii. Mit sau realitate? Intrebari la care incercam sa raspundem dupa ce am vorbit cu multi dintre specialistii din sistem. Sute de ani, in partea de nord a tarii au fost exploatate perimetrele miniere bogate in aur si argint, cupru, plumb si alte metale. Mineritul a fost o activitate economica ce parea a fi un izvor nesfarsit de venituri. Cine se gandea in urma cu 30-40 de ani ca filoanele de aur vor seca, iar mineritul ar putea fi o activitate cu final prevazut. In perioada „epocii de aur”, o sintagma ce s-a potrivit cu situatia din Maramures, minele din nord au dat tarii aur si argint printr-o exploatare fortata de indeplinirea productiei planificate. Planificare ce era facuta in birouri, aici sau la Bucuresti. Mistificarea realitatilor din mineritul maramuresean a dus la situatii greu de controlat in anii de dupa Revolutie. Economia de piata si nevoia de productie au scos la iveala minciunile comuniste legate de minerit, dar si drama minerilor obligati sa lucreze in conditii greu de inchipuit in era internetului. Investitiile in infrastructura din minerit au fost „subtiri”, ca atare productivitatea a scazut. Un paradox al capitalismului romanesc. In prima parte a anilor ’90, mineritul din nord a intrat in vizorul institutiilor europene. Se vorbea de intrarea Romaniei in UE intr-un viitor cat mai apropiat. Pentru acest pas Romania a trebuit sa faca mai multe „preparative”. Printre acestea a fost si „ajustarea” productiei de minereuri neferoase. Uniunea nu dorea un concurent pe piata resurselor minerale. Problema este pe cat de simpla, pe atat de complicata. Politicienii nu au indraznit sa explice romanilor ca intrarea in UE va aduce multe renuntari. Printre acestea s-a numarat mineritul de neferoase.In anii ’90 au fost persoane care stiau ce va urma sa se intample. Grupul care a gravitat in jurul lui Ioan Hudrea, fostul director general al Companiei Remin, a pregatit retragerea din activitate in conditii mai mult decat profitabile. Hudrea si ai lui s-au dus cu biblioteca cu tot, cu geologi, cu harti ale perimetrelor din Companie, si cu toate cunostintele necesare pentru a putea incepe o activitate productiva in sistem privat. Ei au fost cei care au ridicat SC Aurul, actualul Romaltyn. „Fabrica de aur” a fost pregatita de dinainte de 1989, ca si posibil proiect, iar capitalismul salbatic romanesc a venit la momentul potrivit. SC Aurul a fost proiectat pentru prelucrarea haldelor de steril. Din motive necunoscute la acea vreme, cei care conduceau SC Aurul au refuzat sa proceseze productia obtinuta in Baia Mare, pentru un combinat din Anglia, acolo unde nu exista nici un control asupra a ceea ce se obtine. Nu mai este un secret, pe langa aur si argint, halda de steril procesata a continut cantitati insemnate de metale rare, probabil mult mai valoroase ca metalele nobile. SC Aurul a platit o redeventa de 2 la suta, productia sau o parte a productiei de aur si argint a fost cumparata de BNR (un timp), dupa care a fost vanduta pe piata libera. Cat a functionat, SC Aurul a prezentat un profit 0. Din aceste date sumare e limpede ca statul a fost fraierit, iar grupul baietilor care au pus afacerea pe picioare au avut de castigat. Cine si cat vom afla, undeva, candva. Dupa ce SC Aurul a pornit ca activitate, a urmat reducerea activitatii miniere pana la inchidere. Celebrul plan Andersen a prevazut la milimetru cum vor fi inchise minele din nord. Pana si exploatarile care ar fi putut fi eficientizate cu minime costuri au fost prevazute in acest plan Andersen.In 1997 a fost prima disponibilizare serioasa. Cu toate protestele ortacilor, inchiderea mineritului din nord a avut loc dupa planurile desenate de altii. Minerii au fost anesteziati cu salarii compensatorii, iar minele, una dupa alta au fost inchise.In zece ani, Compania Remin a devenit amintire.In momentul de fata mai sunt 230 de angajati, cei care se ingrijesc de conservare si inchideri de mine, perimetre etc. Acum nu se mai aude nimic de Hudrea. Avea, probabil mai are, o firma, undeva pe strada Victoriei. Se ocupa cu inchideri de mine si tot ce tine de acest proces complex. Este unul dintre cei mai informati oameni cu privire la starea perimetrelor miniere din nord. Daca ar fi sa porneasca o activitate miniera in sistem privat, cel mai probabil ca Ioan Hudrea ar fi prin „zona”. De mai bine de zece ani se incearca scoaterea unei legi a concesionarii care sa fie favorabila celor care ar dori sa investeasca in mineritul privat. Nu s-a reusit pana acum din motive ce tin de interes, afirma surse informate. Se asteapta momentul favorabil. Sunt semnale ca acest moment se apropie. Am incercat sa aflam care ar fi posibilitatile de a reporni activitatea miniera, mai ales in contextul crizei economice prin care trecem. Am obtinut doua pozitii. Cea oficiala, respectiv a celor care conduc ce a mai ramas din Remin, si pozitia celor care sunt sau au facut parte din sistem. De la mineri, la fosti lideri ai minerilor sau ingineri profesionisti. Sunt pareri pro si contra. „Au existat mai multe intentii ale statului de a coopera cu investitori straini. Ultima a fost in 2007 cand la nivel de minister au fost depuse mai multe intentii de a lucra pe minele din nord. Au fost companii mari, dar cerintele au fost de asa natura ca investitorii potentiali au plecat. Nu aveau nici o garantie ca isi vor recupera investitiile. Statul ar fi participat cu licente de exploatare, iar investitorii cu tehnologie. S-a blocat totul. A urmat inchiderea activitatii. Dar licentele de exploatare exista. Ele au fost acordate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, Companiei Remin. Multe mai sunt valabile, chiar si pana in 2018. In ceea ce priveste repornirea activitatii, este destul de complicat. Dupa trei ani de zile, cele mai multe mine sunt inundate, unele inchise. Cateva au evacuarea apelor de mina in permanenta deoarece acumularea de apa in galerii ar reprezenta un pericol pentru localitatile in care se afla. De la infiltrari in panza freatica, la inundarea fantanilor sau a drumurilor…Aceasta situatie este la Baia Sprie si Herja”, ne-a declarat un oficial din sistem. Acesta sustine ca o repornire a activitatii ar avea nevoie de masini de extractie bune, amenajari de puturi existente, o activitate destul de complicata dupa trei ani de pauza. La unele mine s-a inchis doar accesul in mina, la altele au fost inundate galerii, toate lucrarile realizate in baza unor proiecte. Evident ca la prima vedere pare totul frumos. La fata locului, cu siguranta ca lucrurile stau putin altfel. Din lipsa de fonduri, inchiderile de perimetre miniere s-au oprit si au fost conservate lucrarile executate sau minele care urmeaza a fi inchise.In contextul reinceperii activitatii, aceste intarzieri pot fi un avantaj. „Da! Exista discutii ca au fost inchise, in ultima perioada de timp a activitatii Remin, zacaminte care ar fi fost bogate. Sunt legende urbane. Logic, de ce sa inchizi un zacamant care este bogat. Nu cred ca exista galerii, filoane, zacaminte care au fost puse la pastrare pentru zile mai bune. Au fost abandonate anumite lucrari, dar din alte motive, fie sustinere precara a galeriilor, fie alte chestii tehnice. Dintre minele Remin, cele care s-ar preta la o reluare a activitatii sunt cele de la Baia Sprie, Cavnic si Turt”, ne-a spus oficialul din sistem. Minerii, aurul si investitorii Inainte de a pune cruce definitiv mineritului, Oficiul Privatizarii si Participatiilor Statului a incercat sa concesioneze perimetrele miniere. Atunci s-au gasit opt «pretendenti» si un consortiu: Glencore International AG - Elvetia, Mytilineos Holdings - Grecia, Landmark Minerals INC- Canada, Sun Group Enterprises LTD New Delhi - India, consortiul reprezentat de Metanef, format din Metanef Group Romania, Mineco AG - Elvetia si Rudnik „Rudnik” G. Milanovac - Serbia, Cozmircom Baia Mare, Romitalia Marmogranit Vascau, Chhattisgarh Electricity Company Limited - India, Trafigura Beheer BV - Olanda. Evident, o buna parte dintre aceste firme nu erau straine de afaceri cu Statul, nici de aurul romanesc. De exemplu, Glencore International AG Elvetia a mai participat la privatizari, printre care, cea mai celebra este Petrom. Mytilineos Holdings SA Grecia a cumparat pachetul majoritar de actiuni al companiei Sometra Copsa Mica. Trafigura si Glencore au avut legatura cu licitatiile pentru livrarea la export a concentratelor miniere. Cel mai mare scandal in care a fost implicata Trafigura a fost cel legat de programul ONU „Petrol contra hrana. Metanef este legat de numele fostului colonel de Securitate, Stefan Marginean si de Sidex. Iar in spatele altor investitori se aflau off-shoruri. Oricum, afacerea a picat din cauza conditiilor drastice : pretendentii au avut sarcina de a pregati un plan de afaceri pe o perioada de la 5 la 10 ani pentru operarea si dezvoltarea societatilor, prin care isi asuma investitii consistente. In 2008 a avut loc la Palatul Parlamentului o conferinta internationala cu privire la resursele minerale neferoase. Au participat oficiali ai ministerului de profil, lideri de sindicat, primari de localitati cu industrie miniera. Un punct discutat a fost viitorul mineritului maramuresean in contextul cresterii preturilor la metalele neferoase (aur, argint, cupru etc). La discutii au participat si reprezentanti ai unor firme straine. Maramuresenii au prezentat situatia minelor de la Baia Sprie, Cavnic si Turt, mine care ar fi putut functiona fara subventii, dar prin decizie politica au fost inchise. „Reprezentantul Suediei a avut o interventie incendiara. El a spus ca tarile nordice fac prospectiuni la Polul Nord si in Marea Nordului pentru a gasi resurse de metale neferoase, iar Romania inchide mine care, culmea, pot fi rentabile.In 2009, de la Stei-Bihor am fost contactati de un investitor suedez. Era interesat de oportunitatile minelor din Maramures. A venit si in urma discutiilor a fost trimis la Directia generala a Resurselor Minerale pentru a obtine avizul necesar sa aiba acces la datele Companiei Remin. Investitorul era interesat de date si cifre tehnice. A urmat o intalnire la Bucuresti in prezenta ministrului Adrian Videanu. Firma suedeza s-a interesat de iazurile de decantare, dar si de cele trei mine rentabile. Discutia a ramas in stadiu de intentii. Se pare ca suedezul nu a primit acceptul de a vedea prognozele ce il interesau. Nu a mai venit,”, ne-au spus surse din sistem. Wolfram de Baia Sprie „Foarte interesant este iazul de decantare de la Baia Sprie. El contine metale rare. Minereul de la Baia Sprie are un continut mare de wolfram.In perioada comunismului salbatic, aici s-a facut o statie experimentala de prelucrare a wolframului. Statia a fost facuta de institutul baimarean, separarea metalelor se facea gravitational. A fost oprita. Halda de acolo are multe metale rare. Circula o vorba in ultimii ani ai perioadei comuniste. Se cerea productivitate tot mai mare. Cei de la mina erau tentati sa prelucreze halda care ar contine procente mai mari de metale, decat minereul exploatat” - au spus sursele noastre Rezervele misterioase De ani se tot vorbeste ca fiecare mina ar avea cateva galerii sigilate, care fac parte din rezerva nationala a Romaniei. Oficialii au incercat sa acrediteze ideea ca galeriile aveau un continut redus de minereu si de aceea au fost abandonate. Fostii mineri spun insa ca lucrurile stau exact pe dos. Din surse informate am aflat de exemplu ca la Cavnic exista doua galerii sigilate pentru ca aveau un continut ridicat de aur: Varvara si Ferdinand: „s-a vazut ca exista minereu cu continut bogat in zacaminte si s-a inchis galeria si s-a inceput in alta parte. Galeriile Ferdinand, Varvara is inchise.Is rezerve nationale. Astea sunt cam la 100 de metri adancime si, pe langa metale pretioase, au si flori de mina rare. Mai exista o galerie la care a inceput sa lucreze IPEG-ul acum vreo 7 ani si incercau sa unifice galeria Ferdinand cu galeria Cristofor, tocmai pentru ca au considerat ca ar fi continut bogat de minereu, dar au aparut ordonantele si s-au sistat lucrarile. Fiind toate la adancime mica, cu niste investitii, aceste galerii ar putea fi redeschise. E foarte aproape si sunt cai de acces fara masina de extractie, se poate sa se scoata minereul din galerie pana jos la Flotatie sau pana la Baia Mare pe tunel.” Concluzii cordiale In ultimii ani de activitate a Remin-ului nu s-au mai facut investitii in perimetrele exploatate si exploatabile. Nu s-au facut investitii pentru ca mineritul neferos sa fie o gaura neagra cat mai mare. S-a lasat pentru cei care ar putea veni sa lucreze in sistem privat. Sunt perimetre miniere care ar putea fi exploatate fara subventii de la stat. Miza acestor exploatari ar fi metale nobile, dar mai ales metale rare. Iazurile de decantare sunt cele mai profitabile afaceri miniere, in momentul de fata. Aproape nimeni nu stie ce contin aceste halde de steril. Probele se fac pentru aur, argint, cupru, plumb si cam atat. Metalele rare nu le revendica nimeni, din zona oficiala a statului roman. Nicolae TEREMTUS Ioana LUCACEL teremtus@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro