Minerii din Triunghiul Bermudelor

In 2005, cele mai mari investitii in dolari din Maramures au fost realizate de agenti economici din industria miniera, adapostiti sub umbrela paradisului fiscal din Insulele Bermude. Aflati care sunt facilitatile oferite de paradisul fiscal din Bermuda si cine sunt actorii beneficiari. In 2005, conform statisticii oficiale a Registrului Comertului, in Maramures topul celor mai mari investitori in dolari este dominat de doi agenti economici inregistrati in... Insulele Bermude. Adica, dintr-un paradis fiscal. Un studiu al Oficiul de control al drogurilor si prevenirea criminalitatii de pe langa ONU certifica faptul ca exista peste 50 de state si teritorii care intrunesc criteriile de paradis fiscal (Insulele Bermude, Panama, Costa Rica, Insulele Virgine Britanice, Andora, Monaco sau Luxemburg etc). Care sunt facilitatile pe care le ofera aceste paradisuri fiscale, de ce sunt considerate taramuri propice spalarii banilor si care sunt agentii economici din Maramures inregistrati in Insulele Bermude? Investitorii din Bermuda Insulele Bermude, fosta colonie britanica situata la mica distanta de coasta estica a SUA, se bucura de un sistem de telecomunicatii modern si legaturi aeriene directe cu Europa. De asemenea, dispune de o comunitate de profesionisti recunoscuti in domeniul financiar (avocati, contabili, agenti de asigurari, bancheri), specializati in relatiile cu investitori straini. In Bermuda, termenul de infiintare a unei companii este de 5 zile (termen lung in comparatie cu majoritatea celorlalte paradisuri fiscale, de obicei aceasta fiind o operatiune practic instantanee). In Insulele Bermude nu exista nici un control asupra schimburilor valutare (orice sume pot fi introduse si scoase din tara fara restrictii!), iar institutiile financiare ofera o gama foarte larga de servicii, care nu pot fi controlate. Conform unui raport al Registrului Comertului Maramures, in perioada 1 ianuarie 1991 - 31 decembrie 2005, in Maramures au fost inregistrate doua societati mixte romano-bermudeze. Cei doi agenti economici, care sunt si in topul investorilor in dolari din judet, sunt Transgold SA si Explorer SA, respectiv cei mai cunoscuti actori de pe scena mineritului maramuresean. Actorul 1: Transgold Specializata in extractia si prelucrarea minereurilor neferoase si rare, societatea Transgold SA si-a impartit actiunile intre cinci asociati, toti persoane juridice: Eurogold Limited (din Perth, Australia) detine 50% din actiuni, Geomin Bucuresti (5% din actiuni), Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere Baia Mare (0,1% din actiuni), Regia Autonoma a Plumbului si Zincului Remin (44,8%) si Uzina de Utilaj Minier si Reparatii Baia Mare (0,1%). Societatea are sase administratori cu puteri depline: Ioan Hudrea, Sebastian Glodean, Martyn John Churchouse (Marea Britanie), Peter Lynton Gunzburg (Australia), Staicu Balanescu si Dan Nicolae Trifa. Actorul 2: Explorer In cazul celei de-a doua societati romano-bermudeze este vorba despre aceiasi oameni, doar procentele sunt putin schimbate. Pentru a pune bazele societatii inregistrata in Insulele Bermude, SC Aurul SA, Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere si Uzina de Utilaj Minier si Reparatii SA au depus cate 300 de dolari, in urma carora au obtinut cate 15 actiuni fiecare si dreptul la 0,057% din profit. Intreprinderea de Prospectiuni si Exploatari Geologice SA din Baia Mare a contribuit la capitalul societatii cu suma de 10.000 de dolari, in urma carora a obtinut 50 de actiuni si dreptul la 1,912% din profit. Insa grosul actiunilor il are aceeasi Eurogold Limited care detine 25.605 actiuni si are dreptul la peste 97,919% din profit. Administratorii acestei societati sunt maramureseanul Ioan Hudrea, britanicul Martyn John Churchouse si australianul Peter Lynton Gunzburg. Acestia sunt reprezentantii unor societatii care sunt considerate agenti economici maramureseni si care, de fapt, apartin, ca si statut juridic, unor taramuri mult mai exotice. Facilitatile paradisurilor In 1998, Oficiul de control al drogurilor si prevenirea criminalitatii din cadrul ONU a intocmit un raport privind fenomenul „spalarii banilor”. Conform raportului, eforturile de a reduce veniturile obtinute prin spalarea banilor intampina o serie de probleme care limiteaza combaterea acestui fenomen. S-a considerat ca o prima piedica in combaterea „spalarii banilor” sunt paradisurile fiscale. Majoritatea paradisurilor fiscale sunt constituite in state mici, de curand independente, sau teritorii autonome cu un plasament exotic si o populatie redusa. Paradisul fiscal se caracterizeaza printr-o foarte buna retea de comunicatii si un amplasament geografic de natura sa atraga turismul, respectivele state fiind motivate sa atraga pe teritoriul lor oameni de afaceri si fluxuri majore de bani. Acestea au un sistem fiscal foarte relaxat, caracterizat prin timpul scurt necesar pentru infiintarea unei societati comerciale, informatiile sumare solicitate in acest sens, precum si discretia absoluta in ce priveste datele societatilor (inclusiv refuzul de a colabora cu autoritatile altor state!). In cele mai multe paradisuri fiscale s-a dezvoltat o intreaga industrie de juristi, avocati, consultanti care, pentru onorarii relativ accesibile, infiinteaza societati, reprezinta asociatii, pastreaza documentele societatii infiintate si certificatele de atestare, deschid conturi bancare si asigura conducerea formala a afacerilor. Money laundering - Spalarea banilor Operatiunea de “spalare a banilor” nu este o activitate noua, tendinta de a ascunde originea ilicita a unor sume, de a conferi acestora o aparenta de legalitate si, implicit, onestitate si respectabilitate posesorilor lor are origini vechi. In acest context pot fi amintiti negustorii si camatarii din evul mediu, care pentru a ascunde dobanzile primite pentru imprumuturile ce le acordau (in conditiile in care biserica catolica interzisese camataria), apelau la o gama variata de trucuri financiare ce corespund, in mare parte, si azi tehnicilor de reciclare a fondurilor. In anii ’20 ai secolului trecut, in SUA, unele grupuri infractionale au organizat un sistem de spalatorii care aveau rolul sa justifice banii proveniti de fapt din diverse activitati criminale. Probabil ca tocmai de la aceste activitati a ramas si denumirea de „money laundering - spalare a banilor”, care in timp a obtinut chiar consacrare juridica. Triunghiul Bermudelor Bermuda este un arhipelag situat in Oceanul Atlantic, la o distanta de 1.000 km de coasta estica a SUA si constituie teritoriu autonom al Regatului Unit al Marii Britanii. Capitala este la Hamilton. Deviza nationala: Quo Fata Ferunt (Unde ne trimite destinul). Guvernator: Sir John Vereker. Suprafata totala: 53 . Moneda: Dollar Bermuda. Limbi oficiale: engleza si portugheza. Populatie aproximativa: 65.000 de locuitori. Religie: romano-catolici si protestanti. Impreuna cu statul american Florida si insulele Porto Rico, formeaza zona cunoscuta sub denumirea Triunghiul Bermudelor. Asadar, cele mai mari firme implicate in mineritul maramuresan, falimentar pentru intreprinderile de Stat, isi adapostesc profitul semnificativ sub umbrela facilitatilor oferite de paradisul fiscal. Curios este ca si firmele cu capital de stat care au statut de asociat in cadrul acestor societati au considerat ca au nevoie de lipsa de transparenta oferita de paradisul fiscal din Bermuda, desi aceste paradisuri fiscale sunt asociate, in primul rand, cu spalarea de bani. Mihaela MIHALEA

mihaela@gazetademaramures.ro